100.000 de euro, gratis, pentru digitizarea afacerilor mici și medii
De la anul, firmele mici și medii, inclusiv microîntreprinderile, vor putea cere de la stat 20.000 de euro până la 100.000 euroăentru digitalizarea activităților proprii.
Astfel, potrivit Ordinului Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) 3.185/2022, cererile vor putea fi depuse în perioada februarie – martie 2023. Ajutorul de minimis va fi de 20.000 și 30.000 euro pentru microîntreprindere, 20.000 și 50.000 euro pentru întreprindere mică și 20.000 și 100.000 euro pentru întreprindere mijlocie. Sprijinul de stat va putea acoperi cel mult 90% din cheltuielile eligibile ale întreprinderilor, diferența de 10% urmând a fi asigurată de solicitant. Cererile de finanțare vor fi transmise on-line, prin utilizarea platformei pentru depunerea proiectelor de investiții finanțate în cadrul Planului Național de Redresare și Rezilență, și poate fi accesată la următorul link: https://proiecte.pnrr.gov.ro. Calendarul estimativ este 1 februarie (ora 10:00) – 31 martie 2023 (ora 24:00), pentru depunerea de proiecte, 1 aprilie – 31 mai 2023 este intervalul de timp în care se va face evaluarea proiectelor. Urmează prima etapă în care se va face semnarea contractelor – 30 iunie 2023, și a doua etapă de semnare a contractelor – 31 august 2023
Ce se poate cumpăra cu banii de la stat
Banii vor putea fi folosiți pentru achiziția de hardware TIC (tehnologia informației și a comunicațiilor), achiziția de echipamente pentru automatizări și robotică destinate fluxurilor tehnologice, integrate cu soluții digitale, pentru dezvoltarea și/sau adaptarea aplicațiilor software/licențelor, inclusiv soluțiile de automatizare software de tip RPA (robotic process automation), achziția de tehnologii blockchain, achiziția de sisteme de inteligență artificială, machine learning, augmented reality, virtual reality. Mai sunt eligibile și achiziționarea unui site de prezentare, achiziția de servicii de tip cloud și IoT (internet of things), instruirea personalului care va utiliza echipamentele TIC sau pentru consultanță/analiză pentru identificarea soluțiilor tehnice de care au nevoie IMM-urile etc.
Cine poate cere ajutorul de minimis
Printre condițiile impuse celor care vor să beneficieze de acest ajutor nerambursabil este ca solicitanții să aibă calitatea de întreprinderi mici, mijlocii sau microîntreprinderi (IMM-uri), înființate cel târziu la data de 31decembrie 2021. În plus, nu trebuie să fi avut activitatea întreruptă sau suspendată în anul 2022 și nici nu fac parte din categoria „întreprinderilor aflate în dificultate” (nici nu se află în stare de faliment, reorganizare judiciară, dizolvare, lichidare sau suspendare temporară a activității sau ), iar în l precedent – 2021, să fi înregistrat profit din exploatare. Sunt excluse de la finanțare firmele din imobiliare sau din zona fianciară ori cele care desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc sau cele cu activități cu caracter erotic sau obscen. Firmele care cer acești bani de la stat nu trebuie să aibă nici legătură cu industria de tutun (producție, distribuție, prelucrare și comerț). Interesant este că un solicitant care își desfășoară activitatea atât în sectoare/domenii eligibile, cât și în sectoare/domenii neeligibile poate beneficia de finanțare pentru domeniile de activitate eligibile, cu condiția prezentării documentelor contabile care atestă separarea evidenței acestor activități.
Alte condiții impuse
Pe de altă parte, la finalul implementării proiectului, beneficiarii ajutorului trebuie să atingă minim 6 dintre criteriile de intensitate digitală, conform Indicelui economiei și societății digitale (DESI). Mai exact, trebuie să devină o întreprindere în care mai mult de 50% dintre persoanele angajate folosesc computere cu acces la internet în scopuri de afaceri (câte un user diferit pentru fiecare angajat care utilizează computerul), utilizează un pachet software ERP pentru a partaja informații între diferite zone funcționale comerciale și care deține viteză maximă de download contractată a celei mai rapide conexiuni de internet la linie fixă de cel puțin 30 Mb/s. În plus, trevuie și ca vânzările on-line să fi reprezentat mai mult de 1% din cifra de afaceri totală, iar vânzările web către consumatori privați (B2C) mai mult de 10% din vânzările web (raportat la perioada de depunere a proiectului) etc.
The Joys and Sorrows of Young Yuguo
Pe data de 15 decembrie 2022, am avut ocazia să particip, în Aula Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, la evenimentul de lansare a filmului documentar „The Joys and Sorrows of Young Yuguo”, o producție Netflix ce își are rădăcinile în orașul nostru, sub regia Ilincăi Călugăreanu.
Chiar dacă am fost doar la cea de-a doua vizionare a filmului, din zi, întreaga încăpere a fost extrem de încărcată cu emoție, de la început și până la final, documentarul înduioșându-i chiar și pe cei care îl vizionaseră deja, după cum a spus invitatul special Irina Margareta Nistor, critic de film: „Realmente, este zdrobitor de fiecare dată, îl văd pentru a treia oară deja și, de fiecare dată, reacția este atât de intensă.”.
Filmul ne oferă oportunitatea să cunoaștem povestea de viață a unui tânăr chinez îndrăgostit de România, de micile bucurii, și să învățăm câte ceva de la acesta: să ne iubim țara, orașul, limba și să ne apreciem artiștii.
Regia Ilincăi Călugăreanu, prezentă și ea la eveniment, mi s-a părut incredibilă, deoarece cred că a surprins spiritul și personalitatea minunată a lui Yuguo, în așa fel încât să ai impresia că l-ai cunoscut personal, că l-ai auzit recitând poeziile favorite și vorbind despre pasiunea sa pentru poetul Mihai Eminescu.
Povestea lui Yuguo este una ce nu trebuie uitată, trebuie împărtășită cu oricine este dispus să o asculte, așa cum dorește și regizoarea: „De asta vreau să ducem filmul cât mai departe, ca să îndeplinim dorința lui Yuguo și a părinților lui, de a rămâne părți din el în sufletul tuturor.”.
Sunt multe lucruri de spus despre film, despre iubirea părinților lui Yuguo pentru fiul lor și puterea lor incredibilă, despre amprenta lăsată de el, însă acesta vorbește de la sine. Este o producție specială, are acea scânteie pe care nu o observ des și nu mă voi opri prea curând din a recomanda documentarul, căci mi s-a strecurat în suflet și am vaga impresie că nimic nu îl mai poate alunga.
Evenimentul a fost unul înduioșător, proiecția filmului fiind urmată de discuții pe baza acestuia, purtate de către criticul de film Irina Margareta Nistor, regizorul Ilinca Călugăreanu, prof. univ. Ioan Dănilă, mentorul băcăuan al tânărului Yuguo, conf. univ. dr. Nicoleta Popa Blanariu și public.
Fiind înnebuniți de traficul orei de vârf și de fuga după cadouri, căci se apropie sărbătorile, ne-am făcut totuși timp să vizionăm acest film și a fost precum un moment de tihnă, chiar dacă a provocat o mulțime de emoții. Așa cum a spus Ilinca Călugăreanu, „Yuguo a rămas în inimile tuturor celor pe care i-a întâlnit.”, însă, datorită documentarului regizat de ea, a rămas și în inimile celor care nu l-au întâlnit și va rămâne mult timp de acum încolo.
Text & imagini: Lazăr Mara – Ioana (14 ani), elevă, în clasa a VIII – a, la Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Prof.univ.dr. Ioan Dănilă: ”Yuguo ne-a învățat să iubim frumosul, adevărul, binele”
- Care este mesajul tânărului Yuguo către Bacău și către România?
- Prof.univ.dr. Ioan Dănilă: Este unul explicit, adică unul direct, și acela este cel exprimat și la Alba Iulia și la evenimentele din Bacău: a fost realmente îndrăgostit de Bacău. Atunci când i-am propus ecuația ”A –ul și B-ul literaturii române s-au ivit în Bacău” a fost atât de vrăjit de această relație încât nu mai puteam scăpa de el să-i spun de ce merita să îl asociem pe ”A”, ca primă literă a alfabetului, cu Alecsandri, și pe ”B”, cu Bacovia, și atunci m-a însoțit peste tot, m-a insoțit la Biblioteca Județeană ”Costache Sturdza”, la Centrul de Cultură ”George Apostu” ș.a.m.d. Era cel care dorea să cunoască totul, nu o parte din întreg, ci întregul, daca se poate, iar un al doilea mesaj este cel implicit, adică cel pe care îl deducem noi din film și din ceea ce parcurgem pe internet, pentru că, oricine deschide internetul și caută ”Yin Yuguo”, va găsi acolo elemente pentru o telenovelă, mesajul implicit, cum spun, este acela că trebuie să ne prețuim cultura, să ne prețuim literatura, să ne prețuim valorile pentru că ele există și sunt puternice, au o bătaie lungă și întregul parcurs atat de scurt al vieții lui este, până la urmă, și un act pedagogic: el ne învață, ne-a învățat și continuă să ne învețe, dovadă că acum l-am omagiat, deci Yuguo ne-a învățat să iubim frumosul, adevărul, binele această veșnică triadă.
Interviu realizat de Anastasia Ungureanu, elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Jandarmii au plecat cu colindul
Grupul de colindători „Jandarmii băcăuani”, format din 10 ofiţeri şi subofiţeri din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Băcău, coordonat de preotul militar, domnul Banciu Paraschiv și-a propus să aducă un gând bun şi colinda lor tuturor colaboratorilor instituţiei Jandarmeriei Române din judeţ.
Jandarmii s-au pregătit împreună şi tot ce fac, fac din suflet.” Ne-am alăturat cu drag, pentru că în general muzica nu o poţi face la ordin, ci atunci când o faci, o faci din proprie iniţiativă”, a precizat preotul Banciu Paraschiv.
„Activitatea vine din dorința de a păstra vii câteva din obiceiurile creștinești strămoșești, iar răsplata pentru dăruirea și munca noastră este publicul care ne aplaudă pentru tot ceea ce facem”, se arată într-un comunicat primit la redacție.
Bianca Ghelber: „Cele mai bune rezultate le-am dat întotdeauna la marile concursuri”
Este anul ei. Din nou, anul ei. La fel ca în 2021, ba chiar mai mult ca în 2021. Campioana Europei la aruncarea ciocanului, Bianca Ghelber a fost desemnată, pentru al doilea an la rând, cea mai bună atletă din România, așa cum Mihaela Melinte, care o pregătește la Sport Club Municipal Bacău, a primit, tot pentru al doilea an consecutiv, titlul de antrenoarea numărul 1 din partea Federației Române de Atletism. „E o satisfacție imensă, care răsplătește toate eforturile”, a mărturisit Bianca Ghelber.
-Bia, încă o dată, felicitări! Vineri a fost o zi plină pentru tine.
– O zi plină, dar și foarte frumoasă. M-am întors de la București seara târziu, frântă de obosită, dar extrem de mulțumită. Vineri la prânz am participat la Gala organizată de Federația Română de Atletism, în care am fost desemnată atleta numărul 1 a anului în România, iar Meli (n.r. Mihaela Melinte), cea mai bună antrenoare din 2022. O satisfacție imensă, care răsplătește toate eforturile noastre. Festivitatea a avut un caracter aparte, în ideea în care fostele campioane olimpice, europene și mondiale ne-au premiat pe noi, campioanele de azi, iar noi, la rândul nostru, le-am premiat pe ele. Așa cum s-a spus, a fost Gala care a reunit trecutul, prezentul și viitorul atletismului românesc. Prezentatoarea Alina Alexoi, pe care o îndrăgesc foarte mult, a derulat episoadele cele mai importante ale anului din activitatea mea, totul culminând, evident, cu titlul european din vară, de la Munchen. Felul în care a făcut-o, mai ales că ea a fost prezentă la Europenele de la Munchen, m-a răscolit și m-a emoționat într-atât de mult încât mi-au dat lacrimile. După festivitatea de la sediul Federației a urmat Gala CSA Steaua, club cu care am dublă legitimare și unde am fost din nou premiată în cadrul unui eveniment foarte select.
-Și festivitățile sunt departe de a se termina. Mâine urmează Gala Top 10 SCM Bacău, unde vei primi, tot pentru al doilea an la rând, titlul de cea mai bună sportivă a clubului.
-De-abia aștept și această festivitate, cu atât mai mult cu cât în ultimii doi ani, din cauza pandemiei, nu s-a putut organiza un eveniment pe măsură. SCM Bacău rămâne primul meu club, clubul care m-a format și cu ajutorul căruia am ajuns unde am ajuns. Acum toată lumea din jur mă felicită și mă laudă, dar să știți că nu foarte mulți au crezut în mine mereu de-a lungul timpului.
-Este suficient să ne amintim și episodul din vara lui 2021, atunci când Federația te-a trimis la Olimpiada de la Tokyo fără antrenoarea ta, Mihaela Melinte.
-Corect. Important este că atât eu, cât și Meli am reușit să trecem cu fruntea sus peste toate aceste neajunsuri și nedreptăți. Eu am o vorbă: fiecare om primește ceea ce dăruiește.
-Anul trecut, după locul 6 obținut la Olimpiada de la Tokyo, cu acel record personal de 74,18 metri, îmi mărturiseai că 2021 este cel mai bun an din cariera ta. Cum ai defini 2022?
-Un an și mai bun. Cel mai bun! Nici nu l-aș putea considera altfel când te încununezi campioană europeană și, în plus, aduci atletismului românesc primul titlul continental la nivel de seniori după o așteptare de 20 de ani. Munchen 2022 este vârful carierei mele. Iar faptul că am cucerit titlul european sub ochii soțului meu și ai fetiței mele Victoria, prezenți în tribunele stadionului „Olympia”, a dublat sau chiar a triplat satisfacția. Nu pot uita cum, după fiecare aruncare, mă îndreptam spre Meli pentru a discuta cum a fost, iar ochii îmi fugeau spre colțul de tribună unde se aflau soțul și fiica mea care agitau un tricolor imens. Imaginea aceasta, însoțită și de strigătele Victoriei „Hai mami! Hai mami! Ești cea mai bună!” mi-au dat o putere extraordinară. Asta a fost forța mea.
-Și faptul că tu întotdeauna te-ai mobilizat fantastic la marile competiții. Cum spunea și Mihaela Melinte: „Bia este o tipă de concurs”.
-Așa este. Cele mai bune rezultate le-am dat întotdeauna la marile concursuri. Un exemplu: nu am dat 74 și ceva, cum am reușit la Olimpiadă, nici măcar la antrenamente. Un alt exemplu: am luat locul 6 la Mondialele din America și aurul la Europenele din Germania. Între aceste două mari concursuri am avut două Grand Prix-uri în Polonia și Ungaria unde, culmea, am înregistrat un rezultat identic: 69,65. Adevărul este că atunci mă simțeam și foarte obosită fizic și, în special mental.
-Vorbeam de acest 2022 cu adevărat fantastic. Dar poate că nu mulți știu sau își amintesc că anul a început însă foarte prost pentru tine și că la un moment dat te temeai că va trebui să pui punct carierei.
-Ufff, ce greu și ce dureros a fost! Pe 15 decembrie 2021 m-a tăiat pentru prima oară spatele. S-a întâmplat când făceam genuflexiunii cu bara pe spate. Am făcut recuperare, am crezut că totul a trecut, dar apoi durerea a recidivat la un antrenament. Am reînceput tratamentul, însă nu reușeam să-mi revin și nu o dată m-am gândit în acea perioadă că e cam gata și că va trebui să o termin cu sportul. În ianuarie am plecat în cantonamentul din Cipru. Nu eram refăcută, ăsta e adevărul. Marele noroc- întotdeauna spun că fiecare lucru are rostul și timpul său- este că la intrarea în Cipru am făcut testele Covid, așa cum era procedura, și atât eu cât și Mihaela Melinte am ieșit pozitive. Prin urmare, am intrat în izolare și vreme de zece zile nu am ieșit din cameră. Cred că asta a fost șansa mea deoarece plusul de repaos mi-a permis să mă refac din punct de vedere medical.
-Să mai spunem, tot pentru cei care nu știu, și că primele rezultate din 2022 au fost, pe fondul accidentării, departe de așteptări: 65 metri.
-65 a fost cea mai bună aruncare! Dar am dat și 63, și 62… Important este că m-am recuperat fizic, astfel încât la momentele de vârf- Campionatele Mondiale și cele Europene- am fost și eu la vârf. Și dacă tot suntem la momentul confesiuninilor, aș vrea să se știe că înainte de Europenele de la Munchen a existat o foarte mare presiune pe mine. Toți îmi spuneau că după locul 6 la Mondiale, pot și trebuie să vin neapărat cu o medalie europeană din Germania.
-Cum ai rezistat presiunii?
-Ușor nu a fost. Chiar dacă oamenii mă văd drept fata aia puternică și tare, capabilă să arunce ciocanul 70 și ceva de metri, eu sunt și foarte sensibilă. Noroc că sunt, în egală măsură, și o fire veselă și pozitivă. Să vă spun o fază: înainte de finala de la Munchen, glumeam și făceam tot felul de nebunii, astfel încât săritoarea la înălțime Daniela Stanciu, cu care împart de obicei camera de hotel în deplasări, mi-a spus: „Fată, dacă te-ar vedea cineva acum, nici prin minte nu i-ar trece că peste doar câteva ore te așteaptă o finală de Campionat European”.
-Ce vei face de Crăciun și de Revelion?
-De Crăciun, vom sta acasă, lângă brad, iar în prima zi vom merge la părinți, așa cum facem mereu. De Revelion vom petrece la un restaurant din Roman cu gașca noastră compusă din rude și apropiați.
-Ce-ți dorești pentru 2023?
-Sănătate și să pot sta cât mai mult alături de familie deoarece eu consider familia cea mai mare realizare a mea. În plan competițional, 2023 ar trebui să fie un an de pregătire pentru ultima provocare a carierei mele: Olimpiada de la Paris, din 2024.
Ca și când doar florile ar mai fi rămas pe lume
Dacă și-a imaginat cineva că tema florilor în pictură a fost epuizată, se înșală. Și dacă unii consideră că a picta flori reprezintă un gest artistic facil pentru că lucrarea finită dobândește mai curând conotații comerciale decât artistice, iarăși poate comite o eroare. E suficient să privim cele mai recente picturi semnate de Carmen Poenaru și prezentate la Bacău, în cadrul expoziției „Shalimar – Grădina iubirii” ca să scăpăm de prejudecățile „postmoderne” și „contemporane” legate de subiectul florilor în artele vizuale. În treacăt fie spus, nu există, oricum, subiecte „epuizate” în artă, așa cum nu există nimic care să nu fi fost reprezentat.
În măsura în care nu mai există noutate în artă, în aceeași măsură artistul autentic, prin trăirea și viziunea lui, care sunt unice și irepetabile, adaugă o valoare particulară suplimentară culturii din care face parte și reușește să alunge falsa impresie că lumea vizibilă nu mai poate inspira sau insufla nimic nou nici artistului, nici privitorului. Oricare lucrare de artă născută dintr-o trăire adevărată și desăvârșită prin măiestria creatorului ei poate reinventa orice subiect și-i poate conferi valențe noi și nebănuite.
Carmen Poenaru descoperă universul vegetal în plenitudinea frumuseții, prospețimii, culorilor, formelor și tainelor lui prin intermediul incursiunilor sale în Orientul Îndepărtat, unde a avut privilegiul să zăbovească suficientă vreme pentru a depăși condiția de turist și a urca mai sus, pe treapta înțelegerii și asimilării unei culturi atât de complexe și de fundamental diferite de cea europeană.
Rezidențele la New Delhi, lucrul într-o lume pe care artista o definește ca fiind cea a culorilor, prin excelență, întâlnirea cu monumentele-simbol ale Indiei și Pakistanului au insuflat picturii sale ceva apropiat de revelație și de dorința atingerii universului invizibil, prin intermediul celui vizibil. Astfel ar putea fi comprimată într-o frază trăirea pe care o transmit aceste lucrări, al căror subiect exclusiv îl reprezintă florile, fie că e vorba despre natură statică, fie că e vorba despre peisaj sau despre fragmente de peisaj. Undeva, la mare distanță de noi, pe continentul asiatic, în Kashmir sau Delhi (India) și Lahore (Pakistan) există niște grădini fabuloase, numite Shalimar, creații ale geniului omenesc din veacul al XVII-lea, capodopere de arhitectură peisageră orientală, ce s-au inspirat unele din altele. Grădinile Shalimar din Lahore, un fel de „copie” după cele cu același nume din Kashmir, sunt opera împăratului Shah Jahan Mugal. În sanscrită „Shalimar” înseamnă „Templul iubirii”.
Carmen Poenaru a avut ocazia să viziteze și să contemple această oază de pace, bucurie și frumusețe pură, să se pătrundă de miresmele florilor, arborilor și arbuștilor exotici din grădinile orientale Shalimar, cele care celebrează iubirea și bucuria pentru darurile vieții dar care, totodată, sugerează, la fel ca în toate marile credințe ale lumii, că frumusețea terestră, perisabilă, e doar o pregustare a celei celeste, nemuritoare. Grădinile Shalimar, la fel ca și celebrul parfum alcătuit din esențe orientale, cu același nume, creat de Casa Guerlain, reprezintă sursele de inspirație sau mai bine zis, punctul de pornire al celor mai recente lucrări semnate Carmen Poenaru. La fel ca și parfumul Shalimar, cel ce combină savant aromele grădinilor indiene, pictura lui 5 Carmen Poenaru mixează culori și forme esențializate, dar mai ales trăiri încercate „la fața locului”, purtându-și privitorul într-un spațiu spiritualizat, în care materia îți pierde din consistență și grosime, se „subțiază”, se rarefiază și se impune privirii prin încercare de a sugera Duhul care-i dă formă, culoare și viață. Expresia plastică rezultată se impune, astfel, nu doar vizual, ci și olfactiv, pentru că artista și-a dorit să sugereze nu doar formele și culorile florilor, ci și parfumurile lor diafane.
Cu toate acestea, artista nu transpune pe pânză imagini desprinse din Grădinile Shalimar, trecându-le prin filtrul viziunii și al sensibilității proprii. Nu pictează peisaj, ci mai degrabă dă expresie picturală unui peisaj interior, născut din trăirea profundă încercată în acel univers floral fabulos, pentru că floarea reprezintă pentru pictoriță forma cea mai delicată și mai dematerializată a Creației. Prin finețea și puțina lui materialitate, prin lumina pe care o captează și apoi o redă simțirii, ca mireasmă și culoare, orice element vegetal te duce mai aproape de transcendență. Astfel, Carmen Poenaru, intuind că ceea ce simțurile percep aici reprezintă o cantitate infinitezimală din ceea ce se află în universul invizibil, reușește performața artiștilor atinși de aripa harului de a te trimite, mijlocind prin imaginea creată pe pânză, de la ceea ce se vede, la ceea ce nu poate fi văzut, la lumea de dincolo de lume, cea veșnică.
Odată, pe când lucra un cal din lemn, sculptorul Alexandru Grosu îmi spunea că el nu cioplește un cal ci „despre un cal”. Parafrazând, aș spune că, asemenea lui, Carmen Poenaru nu pictează flori ci „despre flori” ca mesageri ai lumii eterne pe care spiritualitatea orientală o cunoaște și o exaltă prin însăși credința că lumea de aici, cea vizibilă e „maya”, adică doar o iluzie.
Carmen Poenaru alcătuiește aceste compoziții, ce au florile și universul vegetal doar ca pretext pentru contemplație și bucurie în fața miracolului Creației, cu o măiestrie dobândită prin lucru îndelungat și experiență. Reprezentările ei se îndepărtează voit de naturalism, sintetizează și purifică formele, refuză perspectiva și iluzia tridimensionalității, așa cum și ariștii iconari procedează când reprezintă ori sugerează peisaje în arta lor, tocmai pentru a sublinia inconsistența lumii vizibile și a pune în valoare ideea că ceea ce este sortit veșniciei nu se află aici.
Mai mult, paleta artistei încântă ochiul și îndeamnă la reverie. Tonurile diafane de albastru și de verde, cele de mov și lila, griurile colorate, degradeurile și transparențele subtile prezente în pânzele ei contribuie la amplificarea sentimentului de bucurie încercat de pictoriță și transmis privitorului cu generozitate.
Carmen Poenaru și-a dorit și a reușit, lucrând cu pasiune, să conferă existență artistică unei experiențe personale, artistice și ontologice, trăite în Orientul Îndepărtat, leagăn al civilizației și sursă inepuizabilă de idei, imagini și revelații. Și chiar dacă florile nu sunt un subiect pecare să-l abordeze frecvent în arta ei, seria care alcătuiește această expoziție este atât de convingătoare încât nu-ți poți reprima sentimentul că, pentru un interval limitat de timp, cel în care tema și-a aflat forma artistică, parcă doar florile ar mai fi rămas pe lume.
Luiza BARCAN Istoric și critic de artă
Carmen Poenaru este un colorist de excepție. Pictura ei, explozivă și plină de muzicalitate, este un rezervor de bucurie și optimism. Energiile cromatice, dinamica formelor într-o continuă mișcare, puritatea nuanțelor și strălucirea culorilor, lumina care dăinuiește așezată într-un echilibru armonic, toate aceste elemente conferă compozițiilor forță și expresivitate.
Artista este un colorist autentic, care gestionează un instrumentar cromatic extrem de amplu cu abilitatea unei soprane, pe note înalte, pline de muzicalitate, admirabil orchestrate.
Carmen Poenaru este spontană, imprevizibilă și ingenioasă în construcțiile și alăturările sale cromatice și pare că se joacă cu formele și culorile.
Ea se simte în largul său fie că se situează în zona limbajului abstract, fie că, prelucrând cu abilitate motivul, dă ingenioase interpretări realului.
Forța și substanța creației sale constă în sinceritatea, trăirea profundă cu care abordează fiecare semn ,fiecare gest, fiecare tușă…
Prin creația ei, Carmen Poenaru reușește să transmită privitorului emoții… în stare pură.
Gheorghe Dican
Reuniunile Culturale „Alecsandriada”, ediția a VI-a
Sub genericul „Memorie, limbă naţională, cultură locală”, a avut loc pe 15 şi 16 decembrie ediția a VI-a a Reuniunilor Culturale „Alecsandriada”, eveniment iniţiat de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău şi realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău.
Pentru prima zi a fost derulat programul „A-ul şi B-ul literaturii române, ivite în Bacău/Memorial Yin Yuguo”, care a inclus, în două runde (la ora 12 şi în reluare, la ora 17), proiecţia documentarului “The Joys and Sorrows of Young Yuguo”, oferit de Netflix.
A fost omagiat astfel Yin Yuguo (15 mart. 2002, Republica Populară Chineză – 26 ian. 2019, Roman, judeţul Neamţ), cursantul care a reuşit performanţa ca în doar 80 de zile cât a zăbovit printre noi, în municipiul Bacău, ca înscris la cursurile intensive de învăţare a limbii române, să asimileze cunoştinţele fundamentale pentru comunicarea orală şi cea scrisă.
În Aula Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău şi-au dat întâlnire echipa de realizatori a producţiei cinematografice, condusă de Ilinca Călugăreanu, cu publicul alcătuit din studenţi (în special de la Facultatea de Litere), profesori, oameni de cultură care l-au cunoscut pe Yuguo. A prezentat conf. univ. dr. Nicoleta Popa Blanariu, iar invitat special a fost criticul de film Irina-Margareta Nistor.
Prin conexiune pe reţelele sociale s-a intrat în legătură directă cu părinţii celui omagiat, care au purtat un emoţionant dialog cu organizatorii şi cu publicul. Ca recunoaştere a meritelor celor ce au depus efort pentru a realiza filmul şi a-l promova, Senatul (preşedinte, prof. univ. dr. ing. dr.h.c. Valentin Nedeff) şi Rectoratul (rector, prof. univ. dr. ing. Carol Schnakovszky) au acordat Testimonium laboris Ilincăi Călugăreanu şi Irinei-Margareta Nistor.
A doua zi, au avut loc activităţile „Alecsandri, acasă. Trei decenii de la prima «Alecsandriană»” (la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Bacău) şi „Vârstele limbii române. Contemporanii lui Vasile Alecsandri – George Sion, la bicentenar” (la Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău). Au fost programate comunicări ştiinţifice, competiţii lingvistice (Campionatul de ortografie), evocări, lansare de carte, donaţii de lucrări de artă şi obiecte cu valoare patrimonială ş.a.
Parteneri au fost Chromatique (Ovidiu Ungureanu) şi Societatea Cultural-Ştiinţifică „Vasile Alecsandri” Bacău (preşedinte executiv, conf. univ. dr. Ioan Dănilă).
Când- Mozart- este- condus- la- cimitir- doar- de- credinciosul- său- câine- și- de- vizitiu
Da, Mozart, geniul, a fost condus la cimitir, în Orașul Muzicii, doar de credinciosul său câine și de vizitiu. A avut parte de o înmormântare de gradul III; groapă comună. Așa au hotărât oficialitățile, rudele, prietenii. Numai fidelitatea câinelui său, care a stat vreme îndelungată lângă groapa în care fusese depus de vizitiu și cioclu, a păstrat în memorie acest loc. Era un decembrie geros, dar nu frigul anotimpului, ci înghețul din sufletele concetățenilor săi l-a aruncat astfel în groapă. Asta nu i-a împiedicat pe unii să facă o avere din vânzarea manuscriselor lui, să-și lecuiască sufletele cu armoniile sale, vreme în care, aruncat peste alții în groapa săracilor, Mozart nu avea nici măcar o amărâtă piatră funerară la căpătâi. Pentru Capitala Muzicii ar fi costat prea mult. Geniul lui Mozart își făcuse treaba, dăruise lumii un tezaur de armonii. Ce nevoie mai era de respect pentru el? Armoniile pot trăi fericite și dezlipite de amintirea sa, nu?…
OMV, BILLA, BCR, PETROM, RAIFEISEN, BAUMIT, OMNIASIG, PFANNER, RedBul, STRABAG, PETROM, BauMax, JULIUS MEINI, HERVIS, SWAROVSKI, UNIQA etc. Vă spun ceva aceste mari uzine de profit care prosperă în România? Din când în când, nu vă întristează oftatul foștilor noștri CODRI? Firește, cei din țara celui-condus-la-cimitir-doar-de-credinciosul-său-câine-și-de-vizitiu-și-aruncat-peste-alți-morți-în-groapa-comună prosperă în țara mea sprijiniți prin legi fabricate cu dedicație de interesele ticăloase ale politicienilor noștri; și nu numai. Doar că, după ce și-au văzut sacii în căruță, nu vi se pare că politicienii din țara-geniului-condus-la-cimitir-doar-de-credinciosul-său-câine-și-de-vizitiu-și-aruncat-peste-alți-morți-în-groapa-comună, de-a toarta cu ai noștri, ne-au aruncat, la fel de cinic, și pe noi într-un fel de groapă comună?…
Mai rămâne ca aceste mari scârbe, politicienii lor și ai noștri, să ne schimbe Imnul Național. Se gândesc, probabil, la un substitut: Recviemul în re minor al lui Mozart. Există și argumente estetico-religioase: lucrarea are la bază un text poetic latin din veacul XIII și șase texte liturgice ce fac parte din slujba funerară.
Iohannisienilor, ciolacilor și ciucăilor, oare eroii de la Timișoara, pe care unii îi comemorăm în aceste zile cu mare pioșenie, ce-ar zice?…
Parteneriat între Complexul „Laude-Reut” și mediul educational băcăuan
La invitația ES Reuven Azar, ambasadorul Statului Israel la București, profesorul Gabriel Stan, de la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, a participat la cea de a 18-a ediție a Galei Prieteniei „Laude – Reut”.
În urmă cu 25 de ani, Ronald S. Lauder iniția una dintre cele mai îndrăznețe misiuni educaționale în România. Alături de Tova Ben Nun-Cherbis, punea bazele celei mai cunoscute și mai prestigioase instituții de învățământ privat preuniversitar de azi: Complexul Educațional „Laude-Reut”. Anul acesta, „Laude-Reut”, acum un edificiu educațional multicultural, a sărbătorit 25 de ani de existență.
Prezența profesorului băcăuan la această gala a excelenței în educație, s-a datorat parteneriatului educațional solid dintre Complexul Educațional „Laude-Reut” și mediul educațional băcăuan. Anul trecut școlar, Complexul Educațional „Laude-Reut” a găzduit cea de-a patra și ultima conferință online cu tema „1.700 de ani de istorie și cultură evreo-germană”, o inițiativă a guvernului federal german, care a marcat, printr-o serie de câteva sute de evenimente derulate în întreaga Europă, aniversarea a 17 secole de prezență a comunității evreiești în spațiul geografic și cultural german.
Așadar, din inițiativa profesorului Gabriel Stan, dar și prin implicarea Inspectoratului Școlar Județean Bacău, reprezentat de inspectorul de specialitate, prof. dr. Jeny Ghioc, 300 de liceeni băcăuani coordonați de profesorii lor de istorie: Oana – Mădălina Cruceanu – Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Bacău, Jeny Ghioc și Cezara Murariu Tănăsache – Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Cel Mare” Bacău, Marinela Lăcrămioara Mihăilă – Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, Radu Mihăilă – Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău, Mihaela Elena Prisacariu – Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comănești, Bogdan Romandaș – Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” Onești, Anca – Ștefania Crăciun și Simona Stoleru – Colegiul Național „Gheorghe Vrânceanu” Bacău, Adina Mihaela Volmer – Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Onești, au participat, în premieră, la acest eveniment.
Manifestarea a fost organizată în România de reprezentanța diplomatică a Germaniei în România, în parteneriat cu Ambasada României la Berlin și Ambasada Israelului la București, alături de Fundația „Magna Cum Laude-Reut”, Fundația „Reut” și Complexul Educațional „Laude-Reut”. Evenimentul le-a oferit tuturor celor implicați ocazia de a se înscrie și la un concurs de eseuri: „Să nu uităm lecțiile trecutului – predarea Holocaustului în România. Combaterea manifestărilor extremismului și antisemitismului.”, desfășurat în perioada 28 ianuarie – 15 martie 2022 și la care au participat liceeni băcăuani, coordonați de prof. Simona Stoleru – Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău și de prof. Mihaela Adina Volmer – Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Onești.
La evenimentul de la București, petrecut de curând, au fost prezenți diplomați, politicieni de rang înalt, oameni de afaceri și reprezentanți ai lumii artistice: E.S. Reuven Azar, ambasadorul Israelului în România, Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, Ligia Deca, ministrul Educației, Lucian Romașcanu, ministrul Culturii, Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, Sergiu Manea, președinte executiv BCR, Silviu Vexler, deputat, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, E.S. Sorin Dan Mihalache, ambasadorul României în Cipru și Daniel Jinga, manager al Operei Naționale București.
„Prezența noastră la această gală a excelenței în educație confirmă validitatea parteneriatului educațional dintre școlile băcăuane și Complexul Educațional „Laude-Reut”. În anul următor acest parteneriat se va concretiza printr-o altă serie de proiecte și programe, care vor urmări promovarea educației pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură”, ne-a informat prof. Gabriel Stan.
”Clubul Pensionarilor”, cu sacul plin de daruri și colinde, pe la căminele de bătrâni
Membrii Centrului de Zi ”Clubul Pensionarilor” al Direcției de Asistență Socială a municipiului Bacău au ținut ca și în acest an, de Crăciun, să aducă bucurie în sufletele unor bătrâni, care își trăiesc amurgul vieții într-un cămin.
Încă din 15 decembrie, 50 de pensionari din cadrul clubului au pornit la drum, încărcați cu daruri, și au poposit la Căminul de Bătrâni al Mănăstirii Văratec.
Aici le-au împărțit celor 67 de bătrâni (de îngrijirea lor se ocupă măicuțele de la mănăstire) din cămin articole de îmbrăcăminte (pijamale, pantaloni tricotați, treninguri, capoate etc.), încălțăminte (papuci de casă), fructe și dulciuri.
Remarcabil este nu numai faptul că membrii clubului au contribuit cu bani din propriul buzunar la sacul Moșului, dar și că mulți dintre ei au muncit efectiv la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte. Referindu-se la aceasta, Mioara Costea, șefa Centrului de Zi ”Clubul Pensionarilor”, ne-a declarat:
”Noi am mai fost la Văratec și în data de 1 octombrie, de Ziua Persoanelor Vârstnice, cu un spectacol susținut de Ansamblul de cântece și dansuri populare ”Ghiocelul” al clubului. Atunci le-am promis că vom reveni să-i colindăm, dar și cu daruri.
Așa că mai multe pensionare din cadrul clubului s-au gândit să le confecționeze ori să le tricoteze diverse lucruri. Cu mașinile de cusut, aduse la club tot de către pensionari, unele au confecționat veste de iarnă. Alte pensionare au tricotat mănuși și șosete din lână”.
Și pentru ca bătrânii din cămin să simtă și mai mult venirea Crăciunului, membrii ansamblului ”Ghiocelul”, condus de Viorica Ciofu, au susținut în fața lor un spectacol de colinde și datini specifice sărbătorilor de iarnă, iar la urmă i-au sorcovit.
Caravana colindelor, pornită de către Centrul de Zi ”Clubul Pensionarilor”, a continuat în 16 decembrie, în municipiul Bacău, la Căminul pentru Bătrâni ”Speranța Bunicilor”.
Aici sunt rezidenți 43 de bătrâni, cărora membrii clubului le-au împărțit pachete cu dulciuri și diverse alte lucruri necesare.
În plus, și aici ansamblul ”Ghiocelul” a prezentat un spectacol de colinde și datini de Crăciun și Anul Nou. Până la Crăciun, dar chiar și după, membrii clubului, sub chipul Moșului, vor bate la porțile și ale altor centre rezidențiale unde sunt îngrijiți bătrâni.
Finalizarea proiectului MULTITRACES coordonat de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
Finalul anului 2022 coincide cu finalul proiectului MULTITRACES -Multidisciplinary training in circular economy and smart valorisation of the rural area for new business models http://multitraces.ub.ro, ce reunește universități din Grecia, Italia, Spania și România.
Proiectul a fost coordonat de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. Pe lângă instituțiile de învățământ superior, Universitatea Politehnică din Torino, Universitatea Internațională Helenică din Kavala, Universitatea din Alicante și Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, proiectul a implicat și parteneri din mediul economic: Agrindustria Teco, (Torino, Italia), Comunidad de Regantes de Pliego (Pliego, Spania), Alfa Wood (Larisa, Grecia) și Romagria (Bacău, Romnia).
Proiectul urmărește formarea de specialiști în domeniul economiei circulare. Ultima întâlnire a partenerilor din 15-16 decembrie a anului curent a analizat produsele intelectuale ale proiectului, beneficiile aduse studenților și posibilitățile de continuare a activităților pe linia economiei circulare. În acest sens, partenerii din mediul economic participanți la întâlnire și-au exprimat interesul de a dezvolta noi parteneriate în vederea îmbunătățirii gradului de inserție a studenților în domeniul Economiei circulare. Totodată s-a subliniat rolul formator al instituțiilor de învățământ superior și necesitatea continuării efortului comun în vederea creării unui „hub” pentru economia circulară care să genereze noi direcții și perspective de lucru în acest domeniu.
Ultrascurte
De unde primește gaz Moldova? De la România, veți spune. Și România de unde-l livrează? Ei bine, niște tipi care par a ști ceea ce spun susțin că gazul livrat de România Moldovei provine din gazoductul Transbalcanic. Și de unde a venit gazul care a fost transferat prin gazoductul Transbalcanic? Ei bine, cică din Turkish Stream, unde, din pură coincidență, livrările de gaze rusești au crescut în luna decembrie. Dar, hei! Autoritățile moldovene au anunțat că nu mai sunt dependențe de gazul rusesc!
Tribunalul de la Haga a pronunțat prima sentință a separatiștilor kosovari pentru crime de război. Fostul șef al serviciilor de informații din „Armata de Eliberare a Kosovo”, Salih Mustafa, care conducea o închisoare în care deținuții erau torturați, a fost condamnat la 26 de ani de închisoare. Salih Mustafa este acuzat că a participat la tortura brutală și uciderea civililor albanezi care au colaborat cu sârbii în timpul războiului. Inițial, pedeapsa a fost mult mai mare – 22 de ani de închisoare pentru unul dintre capetele de acuzare, 10 ani pentru altul și încă 25 de ani pentru al treilea.
Ucraina a anunțat oficial, că a doborât 60 din cele 76 de rachete trase de ruși vineri. În același timp, guvernatorii regiunilor Zaporojie și Harkov au anunțat că pe teritoriul lor au avut loc 15, respectiv, 10 lovituri. Ca de obicei, armele rusești reușesc performanțe nemaintalnite: 16 rachete au lovit 25 de obiective…
Cercetătorii au dedus o formulă pentru echilibrul mental al locuitorilor unui oraș mare. Depinde direct de cantitatea de verdeață din apropierea casei: Trei copaci sau tufișuri care se văd de la fereastră sau imediat ce ieșiți; 300 de metri – distanța până la cel mai apropiat parc, piață sau orice spațiu verde mare; 30% din suprafață trebuie să fie verde.
Ungaria a obținut condiții speciale de la Comisia Europeană pentru importul de hidrocarburi din Rusia. Acum costul energiei electrice în Ungaria este de 6 ori mai mic decât în Germania.
România a votat împotriva rezoluției ONU de combatere a glorificării nazismului și neonazismului. Deloc surprinzător, împotriva au mai votat, între altele, Germania, Austria, Ucraina, Lituania, sau Ungaria. Proiectul a primit 120 de voturi „pentru”, 50 „împotriva” și 10 abțineri.
Elveția a anunțat că s-a alăturat mecanismului de plafonare a prețurilor petrolului rusesc. Va fi o lovitură puternică pentru Rusia având în vedere că Elveția nu a mai importat petrol rusesc din 2011…
Karateka buhușeni calificați la „mondiale”
CS. Geido Dojo Ashihara Karate Buhuși condus de Shihan Nicolae Costin și antrenor Ashihara Karate a participat Campionatul Național de Ashihara Karate, desfășurat la Pitești, cu un lot de 10 sportivi unde a obținut 3 medalii importante: la proba kumite prin Costin Ana Anastasia locul 1 campioană națională 2022 categoria cadeți 1 +55 kg , locul 2 vicecampion național Ștefan Alexandru Plăcinta categoria – 85 kg cadeți 2 și locul 3 național prin Dornescu Davide categoria – 40 kg copii 1.
Campionatul Național Ashihara Karate 2022 a adus la start un numar de 485 de sportivi care s-au întrecut pentru podiumul național si calificarea la Campionatul Mondial Ashihara Karate 2023 care se va desfășura la Tokyo – Japonia in cursul lunei noiembrie anul viitor.
„Menționez că sportivii Costin Ana Anastasia, Placintă Ștefan și Capșa Cristian sunt componenți ai lotului național al României si au obținut la ultimul campionat mondial de Ashihara Karate proba kumite locuk 1 Anastasia și locul 3 Ștefan și Cristian.
Pe această cale mulțumim doamnei Mitrea Elena (director) din cadrul Casei de Cultură „Elisabeta Bostan” din Buhuși unde micuții campioni își desfășoară antrenamentele, și tuturor părinților care susțin necondiționat copii in această activitate”, a declarat Nicolae Costin.
Slujbă de pomenire a Eroilor Neamului din Hemeiuș
La Hemeiuș a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru eroii comunității care s-au jertfit în cele două războaie mondiale și la Revoluția din 1989. Evenimentul a avut loc la Monumentul Eroilor ridicat la intersecția de străzi din preajma Școlii gimnaziale și a fost organizat la întrunirea Cercului Pastoral Nr. 10 din Protoieria Bacău. Manifestările au marcat și finalul de program dedicat Anului Omagial 2022, precum și al 20-lea episod al proiectului „Eroi au fost, Eroi sunt încă!” aplicat de Protoieria Bacău și de Filiala județeană Cultul Eroilor.
Manifestările au început la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Parohia Hemeiuș chiar în ziua de prăznuire a Sf. Ierarh Dosoftei – patronul spiritual al Centrului Socio-Educațional al acestei parohii. Totul a început cu Sfânta Liturghie, săvârșită de preoții Cercului pastoral nr. 10, sub protia protoiereului de Bacău, dr. Eugen-Ciprian Ciuche. Alături de credincioșii din Hemeiuș au venit și subprefectul Gabriel-Stănică Lupu, primarul Constantin Sava și viceprimarul Ion Tancău, președintele Filialei județene Cultul Eroilor – Dănuț Voicu, prim-vicepreședintele Cristinel Aioanei și secretarul adjunct Petru Done.
În cadrul Liturghiei a fost săvârșit și un Trisanghion pentru pomenirea Eroilor Neamului. Slujba a fost urmată de o expunere a părintelui Bogdan Neacșu, parohul bisericii din Fântânele, pe tema „Rugăciunea transmisă prin media și rețelele sociale nu poate înlocui participarea fizică a credincioșilor la viața liturgică a Bisericii”. De asemenea, părintele Sebastian Pascariu, de la biserica din Racova, a vorbit pe tema „Manifestarea lui Dumnezeu în lume prin minuni ca răspuns al rugăciunilor stăruitoare: puterea de manifestare a răului este învinsă de Atotputernicia lui Dumnezeu prin rugăciunea însoțită de credință și post”.
La final, părintele protoiereu a apreciat râvna pastorală a părintelui paroh Andrei Antal, dăruind în acest sens, din partea ierarhului, o icoană cu Sfânta Cuvioasă Parascheva pe Tron asemenea celei din Catedrala Arhiepiscopală din Roman.
După care, la Monumentul Eroilor a fost săvârșită slujba de pomenire, apoi au susținut scurte alocuțiuni pr. dr. Eugen-Ciprian Ciuche, Dănuț Voicu, primarul Constantin Sava și subprefectul Gabriel-Stănică Lupu.
Filiala Cultul Eroilor a înmânat, apoi, Distincții de merit primarului comunei, părintelui profesor Andrei Antal, președintelui subfilialei Cultul Eroilor din Hemeiuș – col. (r) Ion Patriche, subprefectului Gabriel-Stănică Lupu și profesoarei Antonina Daviduță, directoarea Școlii Gimnaziale „Grigore Tabacaru”.
Un grup de elevi, care purtau frumoase costume populare, au prezentat un scurt program artistic, iar la final la monument au fost depuse coroane de flori.
Accident spectaculos la Dumbrava: o mașină ZBOARĂ prin aer VIDEO
O cameră de supraveghere a surprins, astăzi, un accident spectaculos în localitatea Dumbrava, din județul Bacău, pe E 85. Un autoturism lovește un cap de podeț și este aruncat efectiv în aer, face o întoarcere longitudinală și cade pe roți.
Clipul a fost postat pe pagina de Facebook Radar/Politie/Evenimente Rutiere Bacău.
„Când se va semnaliza corespunzător unei localități această stradă???. Lipsește partea pietonală, puține,foarte puține treceri pietonale pentru o localitate care aprox.90% se desfășoară lungul E 85, au murit zeci de locuitori ai aceste localități (pietoni fiind) nevinovați dar nimic, oare cine răspunde pentru toate acestea????”, se întreabă userul care a încărcat clipul.
VIDEO: Agurita Biea
Cimitirul
Vi se pare, mai ales acum, în preajma unor importante sărbători, nepotrivită tema? Dacă da, propun să nu mai vorbim nici despre eternitate, amintiri, respect etc. Cuvântul cimitir își are obârșia în neogreacă, unde koimitírion (ϰοιμητήριον) înseamnă dormitor; dormitorul ultim, al veșniciei. Este în această percepție ceva din spiritul lui Platon, care ne spunea că toți cei care sunt într-adevăr iubitori de înțelepciune se deprind cu gândul morţii, şi aceasta îi înspăimântă mai puţin decât pe ceilalţi oameni. Dar, cel mai mult poate că abordarea ne trimite către stoici, cei la care face trimitere Martin Heidegger: ,,A înţelege moartea pare a fi vocaţia profundă a filosofiei. Nu este întâmplător că, la începutul istoriei sale, ea capătă numele de «pregătire pentru moarte»” (Vezi Cristian Ciocan, ,,Moribundus sum: Heidegger şi problema morţii”, Humanitas, 2007).
Pare ceva aproape bizar, desigur, dar când poposesc pentru prima oară într-o localitate, dacă am timp, vreau să vizitez cimitirul emblematic al așezării, cartea de vizită a comunității. Cimitirul îmi oferă criteriul de apreciere a sufletului preoților, primarilor, concetățenilor acestora. Un prieten îmi spune că atunci când este pe cale de a-și apropia un amic nou este tentat să-l roage să facă împreună o vizită la mormântul părinților acestuia, pentru a-l cunoaște mai bine.
Când intru într-un cimitir, mă gândesc și cuvântarea „La cimitir și la Crucea Domnului”, cea în care Sfântul Ioan Gură de Aur amintește despre originea cuvântului „cimitir”, care face pomenirea de Cruce. După cum Hristos a fost răstignit în afară porților Cetății, tot astfel, locul rămășițelor pământești ale fiecărui creștin se va afla în afara cetății lor: ,,Vezi că pretutindeni moartea este numită somn; pentru aceasta și locul se numește cimitir, adică loc de dormit. Numele ne este folositor și plin de filosofie. Așadar, când aduci aici pe un mort, nu te pierde de supărare; căci nu-l aduci la moarte, ci la somn”. Același Ioan Gură de Aur îmi șoptește că, mereu, ,,cimitirul este școala școlilor și facultatea facultăților. Du-te în cimitir; el îți vorbește de Dumnezeu”.
Un cimitir în care dezordinea face legea mă înspăimântă. Când văd că pentru a ajunge la un loc de veci ar trebui să calci peste alte morminte, îmi aduc aminte de epitaful scris pe o tombală din Seini, Maramureș:,,Trecătorule ce-mi calci țărâna, nu fi mândru în cimitir./ Noi suntem acasă, tu încă ești musafir”. Când privesc mormintele care sunt lăsate pradă paraginii, uitării mari, sunt asediat de tristeți funciare.
Dacă tot ce v-am spus până acum nu a pledat suficient pentru a privi cimitirul ca pe un reper fundamental al vieții noastre, dacă sunteți îndrăgostiți de matematică, ați putea, de pildă, să căutați locul veci al lui Diofant, părintele algebrei, unde, se spune, ar fi inscripționat un epitaf care este, de fapt, o interesantă problemă cu fracții care ne invită să-i aflăm vârsta acestuia: ,,Călătorule! Aici odihnesc osemintele/ Unui om bun care a trăit/ O viaţă lungă şi plină de virtuţi./ Copilăria lui a ţinut o şesime de viaţă,/ Apoi a mai trăit o doisprezecime,/ Până când s-a însurat cu o femeie/ Care nu i-a dăruit copii, decât după ce/ A mai trecut a şaptea parte din viaţă, / Plus încă 5 ani./ Iar fiului său soarta i-a hărăzit/ Să trăiască doar jumătate din viaţa părintelui./ În mâhnire adâncă a murit bătrânul/ Supraviețuind cu patru ani fiului său.// Călătorule! Ştii câți ani am eu/ În această zi când îmi sfârşesc viaţa?”… Sau poate că, îndrăgostiți de folclor, umor și înțelepciune, veți vizita cimitirul Săpânța sau alte cimitire celebre ale lumii.
Sunt sigur însă că, și de Sărbători, veți merge la mormintele celor dragi. Cu flori, cu lumină în suflet și în lumânări, cu bucuriile și tristețile care le țin în viață eternitatea acestora. Dacă-i întâlniți pe-acolo pe preoți și primari, amintiți-le, vă rog, cât de important este un CIMITIR. Nu le cereți să angajeze peisagiști, arhitecți, să ofere cimitirului aură de Père-Lachaise. N-au toți sensibilități de acest gen. Sugerați-le însă că măcar niște alei neiubitoare de noroi și o capelă civilizată ar fi un început de reabilitare a atitudinii față de cimitir.
Sărbătoarea strămoșilor Domnului
Prindem de veste că ne apropiem de Cetatea cea plină de lumină și de înțeles a Betleemului. Simțim că ne aflăm dinaintea așteptatului Praznic al Crăciunului. Și băgăm de seamă că, fără de Hristos – Domnul, dezorientată și neîmplinită ar fi existența noastră, logica dăinuirii lumii și a universului, dar și cronica de a fi a istoriei protopărinților Adam și Eva, a lui Avraam, a regelui David, a lui Solomon, Rut etc. Nu întâmplător, în Duminica dinaintea Sărbătorii Nașterii Domnului, evanghelistul Matei, vameșul cel convertit, ne potrivește, spre a intra la ospățul bucuriei din peștera Cerescului Prunc, Cartea Neamului Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 1, 1-25). Pentru a se asigura că nu vom uita a privi, cu nădejde, spre împlinirea profețiilor unei lumi aflată în continuă așteptare.
Faptul de a-L așeza pe Hristos, Pruncul, în Evanghelia zilei, pe linia descendenței din neamul patriarhului Avraam (cel care urca pe Muntele Moria, spre a-și aduce fiul, Isaac, jertfă) și a regelui David, răspunde nevoii de stabilire a unei identități, în cheia identificării cu Cel Așteptat. Cine este Iisus Hristos? Aceasta a fost întrebarea care s-a pus la nașterea Lui. A fost aceasta tema investigației, care s-a așternut pe buzele tuturor, și după naștere, în timpul vieții, înainte și după Înviere… Și nu întâmplător. O identitate strict pământească ar fi mărginit Fiul la a fi doar om, ca toți oamenii. Dar nu Dumnezeu. Iar o identitate numai cerească, printr-o naștere supranaturală, în afara conștiinței oamenilor, printr-o coborâre din Cer, fără a I se cunoaște părinții, strămoșii, localitatea natală, care să fi apărut printr-o întrupare tainică, L-ar fi făcut numai Dumnezeu, copleșindu-I pe toți cu puterea, strălucirea și măreția Sa. Insistența de a ni se prezenta șirul celor 42 de generații, rădăcina umană a Fiului, are rolul de a ne descoperi Taina Întrupării și fondul uman, împărătesc, rabinic deopotrivă, din care Domnul Și-a luat firea. Dar și faptul că această carte a neamurilor a rămas o carte deschisă. Noi înșine suntem neamuri din neamul lui Hristos. Căci, El este cel care dă justificare și valoare genealogiei de până și de după Dânsul.
Să ne pregătim sufletește, amintindu-ne de Betleemul care-și deschide iarăși peștera. Să ne înscriem, precum cei din neamul lui David, odinioară, mergând pe Cale spre ceasul Întrupării. Și să ne apropiem, cu râvnă și dor de Cer!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
„Ce mult v-am iubit..”, secvențe dintr-o carte de amintiri (II)
Pentru cei care cred că profesia de actor este una frumoasă și ușoară, un fel de joacă de oameni mari, cartea lui Răzvan Ionescu vine să le schimbe total această părere. Și, desigur, nu este singura mărturie de acest fel despre o meserie a naibii de grea, devoratoare.
Ca student, Răzvan Ionescu a avut marea șansă să fie luat de Octavian Cotescu la clasa lui. „Meșteru”, așa-i ziceau învățăceii marelui actor, care era și un pedagog de excepție. Cu duioșia lui moldovenească, îi numea „puii mei” pe studenți, le dădea cele mai bune sfaturi, dar le zicea direct și adevăruri dure, ca să-i pregătească pentru viitoarea profesie și pentru viață. Și el învățase de la alții, regizori uriași ca Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, după cum mărturisea, și transmitea mai departe prețioasele cunoștințe. Îi aștepta pe studenți la ore cu zâmbetul lui larg, cald și blând, un pic „șoltic”, și le spunea: „În meseria asta, puilor, trebuie să înveți umilința, umilința în sensul bun al profesiei, trudei, al chinului fără sfârșit. Oricât de mare îți va fi succesul, oricât de strălucitor triumful, oricât de lustruite laudele, oricât de entuziaste îmbrățișările, oricât de furtunoase aplauzele, tu să ai întotdeauna tăria ca înlăuntrul tău, să porți conștient un strop de tristețe. Pentru că perfecțiunea pe care noi o căutăm – nu-i așa?– nu vei putea s-o atingi niciodată –, dar fiind perpetuu în căutarea ei, tu să știi că fiecare rol are o dimensiune a eșecului, o neîmplinire pe care publicul nu o sesizează, dar pe care tu trebuie să ai mereu luciditatea crudă de a o recunoaște față de tine însuți și a încerca a doua zi să pătrunzi mai mult în profunzimile rolului, așa încât truda ta la spectacol să continue nevăzută, neștiută decât de tine, mereu și mereu fără sfârșit”.
Meșteru, povestește autorul acestei cărți de tulburătoare declarații de iubire, i s-a părut tot timpul „înalt, groaznic de înalt și cu aripi imense sub care parcă ne aduna pe toți și ne ocrotea ca o cloșcă, așa precum plutirea Duhului atunci, la începutul începuturilor numit Facerea lumii”, nu uita să-și încheie tot ce le spunea cinstit și curat la cursuri, cu un citat celebru din Diderot, potrivit căruia un actor este mare atunci când el, actorul, descoperă FENOMENE
Nu știu exact cum sunt profesorii de la ora actuală din multele facultăți de teatru existente, dar, cu siguranță, Cotescu a fost unul fenomenal!
Alte portrete foarte calde și expresive, redate în cele mai vii culori, sunt ale actrițelor Ileana Predescu, Gina Patrichi („ochi alungiți ca de pisică sălbatică, dar undeva ochi de copil”) Irina Petrescu, Dina Cocea și ale actorilor Ștefan Ciubotărașu, Ovidiu Schumacher, Florian Pittiș, Adrian Pintea, dar mai apar în țesătura evocărilor și mulți alții, Marinuș Moraru, Gheorghe Dinică, Dan Nuțu.
Sunt apoi câteva pagini frumoase, sensibile, dedicate oamenilor de radio și apoi acelor anonimi, slujitori ai scenei din spatele ei, din corpul tehnic, la fel de pătimaș îndrăgostiți de teatru ca și cei din prim-plan, din lumina reflectoarelor. Pentru descrețit frunțile, Răzvan Ionescu a inserat în cartea sa și un capitol intitulat „Replici, bâlbe, poante, haz”, cu întâmplări și anecdote din spectaculoasa lume a teatrului.
O secțiune specială se numește „Luminânde dintr-o primăvară ninsă”, cu amintiri legate de Mănăstirea Suzana, cu măicuțele Fevronia, Taisia, Marina, Cornelia („flori de câmp povestitoare”), cu evocări ale unor înalte fețe bisericești și personalități culturale, Bartolomeu Anania, Părintele Pimen. Cartea aceasta, cuprinzând un discurs afectiv fluviu, minunate exerciții de admirație revelatorii, se încheie cu emoționantele „Amintiri din povestea unei țări care și-a pierdut regele”. De citit și de meditat.
Simplitatea lui Dumnezeu
Copiii sunt grozavi. O educatoare le-a spus copiilor din grupa ei de la grădiniţă istoria Crăciunului, cu păstorii şi cu cei trei magi. La sfârşit i-a întrebat: „Acum spuneţi-mi: cine a fost primul care a ştiut despre naşterea lui Isus?” O fetiţă a ridicat mâna şi a răspuns: „Maria”. Desigur, Maria. Cum ar putea cineva să nu ştie? Dar adulţii scapă răspunsul din vedere pentru că se aşteaptă să fie unul mai complicat. Răspunsul fetiţei este atât de simplu şi evident, încât nouă ne scapă! Avem tendinţa de a-l asocia pe Dumnezeu cu lucruri fenomenale şi spectaculoase, însoţit mereu de cete de îngeri sau de o stea strălucitoare, neobservând prezenţa lui Dumnezeu în lucrurile normale. Răspunsul acestei fetiţe ne invită să ne aruncăm încă o dată privirea asupra lucrurilor normale din viaţa noastră pe care le luăm de-a gata, fără să vedem mâna lui Dumnezeu în ele.
Evanghelia începe cu o afirmaţie simplă: „Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel” (Mt 1,18). Dar pentru evreul din vremea lui Isus o astfel de introducere şoca. De ce? Pentru că nu se aşteptau ca Mesia să se nască dintr-o femeie, asemenea oricărui prunc normal. Se aşteptau ca Mesia să cadă brusc din ceruri, adult, în plină putere şi regalitate. Şi unde să fi „aterizat” dacă nu în Templu? Tocmai de aceea pentru evrei a fost greu să înţeleagă că Fiul lui Dumnezeu este acela despre care ştiau unde s-a născut, unde a copilărit, ce a făcut. Pentru ei modul simplu de venire a lui Dumnezeu, de manifestare şi de prezenţă a Lui, era prea simplu ca să fie adevărat.
Poate că ar trebui să ne oprim un moment şi să ne întrebăm cum ne aşteptăm să vină Dumnezeu între noi? Cum lucrează Dumnezeu între noi? Trebuie aceasta pentru că uneori problema nu este că Dumnezeu nu ar fi cu noi, ci că noi nu recunoaştem modurile de prezenţă şi de acţiune ale lui Dumnezeu între noi.
Un proverb nigerian spune: „Ascultă şi vei auzi paşii furnicilor.” Astăzi suntem provocaţi să ascultăm şi să auzim paşii lui Dumnezeu care vine în vieţile noastre simple, în oameni simpli şi în momente simple. Nu trebuie să ne urcăm pe munţi sau să coborâm în străfundul oceanului, căci în El trăim, ne mişcăm şi suntem.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
Vameșii britanici au confiscat toată băutura și mâncarea dintr-un microbuz care ducea pachete în Anglia
Un microbuz care face curse între Comănești și Anglia a fost oprit la control de vameșii britanici la Dover și controlat „la sânge”.
Vameșii au confiscat toată băutura și mâncarea trimisă de părinți copiilor din Anglia.
„Dragi clienti, țin sa va anunț că în urma controlului de la Dover, tot ce ține de alcool si carne s-a confiscat. Îmi pare nespus de rău, dar nu am avut nici o putere să pot rezolva ceva”, a scris șoferul microbuzului pe Facebook.
Controlul vehiculelor care intră din Uniunea Europeană în Anglia se face aleatoriu, astfel ca un alt microbuz a putut să treaca deși era plin cu vin și carne de porc pentru Sărbători.
De la 1 ianuarie 2021, britanicii au introdus restricții la intrarea anumitor bunuri în țară. De exemplu, este permis accesul cu cel mult 18 litri de vin de persoană, pentru ceea ce depășește această cantitate trebuind să se plătească vamă.
FOTO: Adrian Bobeica








































