O grupare constituită acum un sfert de secol în Bacău a reușit să își întindă tentaculele în aproape toate structurile societății. Investigațiile redacției au scos la iveală că aceasta are peste 40 de membri. Indivizi extrem de bine pregătiți, aceștia au ajuns de-a lungul anilor să ocupe poziții de vârf în mai multe domenii importante ale vieții publice. Gruparea pare a fi un fel de Stat Paralel, despre care presa scria nu cu mulți ani în urmă. Presa este, de altfel, și liantul dintre cei care au constituit această grupare. I s-ar putea spune Grupul de la Deșteptarea, pentru că toți membrii acestuia au acționat împreună, cam în perioada 1995 – 2005, la ziarul Deșteptarea.
Cel puțin la nivelul județului Bacău, membrii Grupului de la Deșteptarea au ajuns extrem de bine poziționați și influenți în administrația locală, în companii private mari sau mai mici, în cultură, în sistemul de învățământ, în mass-media, în ONG-uri și în sport.
Cristian Călin a pătruns la vârful uneia dintre cele mai mari afaceri locale. La Agricola Internațional SA Bacău, de ani buni, el este Corporate PR Manager. Pe românește, se ocupă de imaginea companiei și de campaniile publicitare pe care noi le vedem zilnic la televizor. Tot în domeniul privat evoluează Constantin (Tinel) Murad, ce se dovedește foarte bun și ca inginer la propria firmă, Dana Munteanu (acum McAllister), Lucian Berdilă și Carmen Șerban (acum Iordache) care își conduc propriile afaceri. Tot spre business s-a orientat și Monica Gașpar (acum Păduraru), care deține acum un restaurant și o sală de evenimente în Piatra Neamț. După o scurtă carieră în politică, Dorin Ciulină a ales și el să lucreze în domeniul privat.
Nici domeniul sănătății nu a scăpat. Mirela Romaneț a devenit unul dintre cei mai căutați membri ai grupării, prin prisma funcției de purtător de cuvânt al Spitalului Județean de Urgență Bacău.
Învățământul băcăuan este și el infiltrat. Roxana Neagu (acum Cerghici) a ajuns pe o funcție-cheie în Inspectoratul Școlar Județean Bacău. Oficial, ea este responsabilul cu difuzarea informațiilor publice. Practic, se ocupă de comunicarea și de imaginea instituției care conduce cel mai mare sistem public din județ. Tot în învățământ îi găsim și pe Ion Fercu și Liliana Adochiței, profesori și directori de școli.
În administrație publică și politică, Grupul este reprezentat de Ionuț Tomescu. După 12 ani ca purtător de cuvânt al Primăriei Bacău, a decis să facă pasul spre București, iar acum îl găsim la Senatul României. Și Ionuț Tene, corespondent de Onești, a avut un început de traseu similar. A fost purtător de cuvânt al Primăriei Onești, dar apoi a ales să se ocupe de cultură. Așa că astăzi este directorul Bibliotecii Municipale ”Radu Rosetti” din Onești. Marius Cerghici a intrat și el în administrație, fiind o piesă importantă în Agenția de Dezvoltare Locală, instituție aflată în subordinea Primăriei Bacău.
Constantin Călin, Ioan Dănilă și Cornel Galben, nume cu mare greutate în critica și istoria literară, au lăsat urme adânci și la ziarul Deșteptarea. O traiectorie aparte au urmat Simona Lazăr și Valentin Țigău, care astăzi formează o familie și lucrează împreună în radio, social media și editare de carte în București. Cât despre traiectoria lui Victor Eugen Mihai – VEM, aceasta a depășit demult granițele nu doar ale județului, ci și ale României, ale Uniunii Europene și ale NATO. Este un caricaturist premiat la zeci de saloane internaționale, din Mexic până în Coreea de Sud. Trebuie menționat că primul album de caricatură l-a scos chiar în anul în care a devenit membru al grupării. Acum, în timpul liber lucrează pentru Centrul de Cultură ”George Apostu”.
Nici ONG-urile nu au rămas în afara influenței grupării. Cristi Aioanei este vicepreședintele Asociației ”Cultul Eroilor”, după ce ani buni a lucrat la cancelariile prefectului și președintelui Consiliului Județean. Florin Crețu, alt membru al Grupului de la Deșteptarea, s-a infiltrat în domeniul asistenței sociale.
Mijloacele de informare, așa cum era de așteptat, sunt aproape în totalitate dirijate de membrii Grupului de la Deșteptarea.
În presa scrisă, pe de o parte, din acei ani și până astăzi au rămas pe poziții la ziarul Deșteptarea Gheorghe Bălțătescu, Dan Sion și Ioan Bîșcă. Au revenit Răzvan Bibire și Florentin Radu, tot din presă, și Nelu Broșteanu, din funcția de consilier la Camera Deputaților. Adrian Ionescu a revenit doar un pic, pentru că scrie doar o dată pe săptămână, restul timpului activând în domeniul consultanței juridice, insolvenței etc. Reclama firmei lui poate fi văzută pe site-ul ziarului.
Pe de altă parte, alți jurnaliști au ocupat celelalte poziții de pe piața presei scrise. În calitate de patroni și ziariști, Florin Popescu și Gabi Mihai se identifică astăzi cu Ziarul de Bacău. Patron și jurnalist, la Unu pe Trotuș, este și Marius Mihalcea. Pescar și jurnalist a rămas și Florin Crăciun, care acoperă site-ul Jurnal de Bacău.
Și televiziunea este dominată membrii acestei grupări. Cătălin Bejan este asociat la stația locală TeleMoldova Plus. În plus, activează și în social media, cu site-ul De Bacău. Un alt jucător semnificativ este Sebi Șufariu, cel care deține televiziunea Tele 1 Bacău și site-ul cu același nume.
Astfel, se poate spune că membrii Grupului de la Deșteptarea controlează cam tot ce înseamnă știri din județul Bacău.
Cum se spune la teleshopping, dar asta nu e tot! Următoarea generație de jurnaliști băcăuani vine puternic din urmă, îndrumată, firește, tot de cineva din Grup. Laura Huiban face o treabă foarte bună ca profesor-coordonator al Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor, ai cărui membri publică deja articole în presa locală.
Un alt membru al grupării, Cristi Sava, conduce fotbalul băcăuan. A început ca arbitru și ”a fluierat la centru” – cum ar fi scris dacă rămânea ziarist – chiar și în meciuri internaționale. Acum este președintele Asociației Județene de Fotbal Bacău. Tot în domeniul sportiv este și Cornel Pinter, un veritabil om-orchestră, ce poate fi întâlnit atât la Sala Sporturilor, cât și în social media.
Ocuparea unor poziții dominante în diferite domenii a fost, în cazurile de mai sus, o acțiune individuală. Există însă două situații în care membrii Grupului de la Deșteptarea au acționat în tandem.
Primul caz de acțiune în tandem este cel de la revista de cultură Ateneu, condusă de ani buni de Carmen Mihalache (director) și Ștefan Radu (secretar general de redacție). Faptul că ei provin din Grupul de la Deșteptarea explică în mare parte de ce publicația are conținut de foarte bună calitate și arată impecabil.
Al doilea caz, mai recent, este cel al Primăriei Mărgineni. Aici, fostul prefect al județului, Dorian Pocovnicu, a ajuns recent primar al comunei unde locuiește de ani buni. El a refăcut tandemul de la Deșteptarea cu Aurelian Chiscop (semnatarul acestor rânduri), pe care l-a numit în funcția de consilier la Cabinet, făcându-l să renunțe la postul de la Camera Deputaților.
Aceste dezvăluiri se referă doar la membrii grupării care acționează astăzi în viața publică, nu și la cei plecați din țară, la pensie sau la Domnul. Se demonstrează astfel, în pofida percepției de astăzi, că jurnaliștii ”vechi” sunt căutați pentru viziune și experiență în cele mai importante domenii. (Aurelian CHISCOP)
De 30 de ani pe piața românească de bricolaj
La sfârșitul anului 2012, avea 30 de magazine și 6.000 de angajați. În anul 2017 ajunge, pentru prima dată, la peste 10.000 de salariați. La finalul anului 2022 are nu mai puțin de 59 de magazine, 5 centre logistice, parc auto propriu, iar numărul angajaților este de aproape 13.000. Vorbim despre compania DEDEMAN, care a devenit lider național în retailul materialelor de construcții și al amenajărilor interioare încă din anul 2010. În ultimii 10 ani de activitate, compania cu capital integral românesc și-a dublat atât numărul magazinelor, cât și cel al salariaților. Compania – care în anul 2022 a împlinit 30 de ani de activitate – pune oamenii în centrul preocupărilor sale, indiferent dacă este vorba despre clienți, angajați ori parteneri. În același sens, al interesului față de societatea în care trăim, DEDEMAN se implică într-o serie de proiecte în sport, educație, cultură, dar și în numeroase initiațive pentru comunitate și mediu. Toate acestea sunt parte integrantă a proiectului de responsabilitate socială “Planuri de bine”. (Alexandra ZAHARIA)
Teatrul Municipal Bacovia – „O instituție de cultură deschisă comunității!”
Cea mai importantă instituție teatrală din județul nostru încheie anul 2022 cu numeroase proiecte în derulare, pe lângă spectacolele care au ieșit la public pe parcursul anului. Este vorba despre premierele spectacolelor „Zăpezile de altădată”, regia Marius Gîlea – martie, „Pinocchio”, regia Gabriel Apostol – martie, „Cenușăreasa” , regia Atilla Vizauer – iulie, „Insecte” – regia Mădălin Hîncu – septembrie, „Păcală”, regia Ciprian Huțanu – octombrie.
Iar publicul spectator a apreciat din plin producțiile teatrului, dacă este să contabilizăm cele 170 de spectacole care au avut loc de la începutul anului. Peste 24.000 de persoane au fost în sala de spectacole în acest an, atât la producțiile teatrului, cât și la spectacolele invitate în festival.
Tot în 2022, instituția a recuperat și modernizat spațiul în care a funcționat până acum Cafe de Theatre. Acesta este și anul în care festivalul de monodrame a fost reluat în format fizic, iar la capitolul evenimente culturale, instituția mai punctează de Ziua Mondială a Teatrului vernisarea expoziției „Teatrul Bacovia, o istorie în imagini”, cu fotografii din arhivă, dar și din spectacolele curente ale teatrului. În acest an, instituția a încheiat mai multe protocoale de colaborare, oferind cu titlu gratuit bilete la spectacole vârstnicilor de la Club 60 plus, membrilor Asociației Nevăzătorilor și cuplurilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie. La începutul anului, instituția de cultură și-a deschis larg ușile pentru cei care au fugit din calea războiului din Ucraina. Timp de o lună de zile, mai multe grupuri de părinți și copii refugiați au fost la spectacolele de animație, traducerea fiind asigurată de una dintre actrițele vorbitoare de limba rusă, Daniela Vrînceanu. Pe lângă spectacolele oferite săptămânal, teatrul găzduiește aproape zilnic spectacole organizate pentru grupuri de elevi, adolescenți, cadre didactice. „Înțelegem că misiunea noastră ca instituție nu este doar de a oferi spectacole de teatru, ci și de a fi alături de comunitate, ori de câte ori avem ocazia. De aceea, și în anul 2023 vom continua să îmbinăm spectacolele de teatru cu proiecte prin care să îi determinăm pe băcăuani să iubească teatrul, actorii, cultura. Vreau să le mulțumesc celor care au făcut posibil parcursul teatrului în acest an: colegilor mei, echipa artistică și cea tehnică, partenerilor noștri instituționali, sponsorilor care ni s-au alăturat anul acesta și nu în ultimul rând, spectatorilor, pentru care facem toate acestea”, a conchis managerul. (Andreea GAVRILĂ)
Balul pe care o să-l organizez odată
Acum ceva vreme, cineva a avut inițiativă care, atunci, mi s-a părut și veselă și genială: să organizăm un „bal al veteranilor și invalizilor de presă”. Și făcusem o listă lungă cât o zi de post. Eram de-o sală de nunți. Acum amintirea asta doare, iar din listă a rămas un ciot, care ar încăpea și pe spatele unui pachet de țigări. N-aș vrea să fac vreo nedreptate sau să rănesc vreun orgoliu, dar eu țin minte că Nicoleta Bichescu a venit cu ideea, care nu s-a mai realizat niciodată. În anul acela a murit Poe, apoi Ovidiu Pauliuc, apoi Nicoleta. N-am mai apucat. Cinic aș putea spune că n-am mai apucat decât parastase.
Unii au „dezertat” în învățământ și sincer sunt tare mândru de ei, pentru că acolo unde dăscălesc acum o fac cu aceeași pasiune cu care făceau presă pe vremuri și se văd rezultatele. Alții au afacerilor lor proprii în agricultură, comerț, industrie alimentară sau servicii. Unii activează cu mai mult sau mai puțin profesionalism în presa centrală. Sunt câțiva care au sărit oleacă gardul și sunt patroni de presă aici în Bacău sau în alte părți (new-media, print, quality, radio, tv). Totodată își onorează și statutul de jurnaliști. Alții au ales calea PR-ului, care oricât ar părea de comodă e una absolut ingrată pentru un fost jurnalist care a dat libertatea de haiduc pe simbria de arnăut, oricât ar fi ea de bună. Fraza asta nu-i valabilă pentru toți lucrătorii din presă.
Din lista inițială de ziariști băcăuani acum abia dacă mai faci de-o masă bună la care încap lejer și corespondenții de presă centrală. Nu caut vinovați pentru că am susținut întotdeauna că Bacăul are politicienii pe care îi merită și presa de care are nevoie. De atâta presă are nevoie astăzi Bacăul. Sigur că este și multă impostură, dar asta a fost tot timpul sub diverse forme. În cele din urmă piața reglează totul.
Acum ceva vreme, cam pe când se vorbea despre ”balul veteranilor și invalizilor de presă” se năștea un proiect de presă numit generic „DeBacău” și care a căpătat forma unui ziar on-line și a unei emisiuni TV, produsă inițial pentru pentru Kit TV Onești. Claudiu Banea și Dorin Bejenaru au avut inconștiența să mi se alăture în acest proiect. Între timp Claudiu s-a franțuzit (a ales să se mute cu familia într-un frumos orășel din Franța). Astăzi, după ce am trecut prin două cicluri electorale și o pandemie pot spune că proiectul este într-un continuu proces de dezvoltare. Am mizat pe investiții în echipamente, am ales o nișă mai puțin dezvoltată la vremea respectivă, cea a transmisiilor live. Suntem singurii din județ și printre puținii din zona Moldovei care realizăm transmisii live în 4 până la 8 camere, pentru o televiziune națională. Sigur că le realizăm în continuare și pe cele pentru diverse canale pe internet (youtoube, facebook, etc) dar, zicem noi, la o calitate net superioară concurenței. Spectacole, manifestări publice, concursuri sportive, chiar și meciuri de fotbal, in-door sau aut-door fac parte astăzi din portofoliul „DeBacău”.
Deasemenea, emisiunile realizate în studioul nostru de către Andreea Gavrilă sunt transmise live pe TeleMoldova Plus și pe internet. Cel mai probabil și eu mă voi întoarce în fața camerelor să moderez o emisiune pentru TeleMoldova Plus, însă abia din toamna anului viitor.
Până atunci pentru „veteranii și invalizii de presă” ușa noastră rămâne larg deschisă pentru fie doar o cafea bună sau un ceai fierbinte, fie, de ce nu, pentru organizarea balului. (Cătălin Bejan)
Biblioteca municipală „Radu Rosetti” din Onești, centru cultural al Văii Trotușului
Rolul bibliotecii publice este mereu în schimbare, în pas cu o o eră frământată și în căutare de noi informații. Misiunea bibliotecilor publice de a asigura accesul la informație, educație și implicare civică rămâne aceeași, mijloacele prin care bibliotecile își îndeplinesc misiunea se schimbă și se vor schimba încontinu. Biblioteca municipală „Radu Rosetti” Onești este un exemplu al înțelegerii acestor transformări. Instituția oneșteană este, de câțiva ani, un adevărat centru de cultură al comunității și cu reverberații la nivel regional. În căutarea unor noi mijloace de atragere și implicare în viața comunității a oneștenilor, indiferent de vârstă, Biblioteca și-a creat un portofoliu impresionant de activități ce depășește rolul inițial de informare și educație prin împrumuturi de cărți și publicații.
Stagiunea muzicală, expoziții și vernisaje, lansări de cărți, Caravana filmului românesc, Concursul Ex-libris, Concursul național de proză scurtă Radu Rosetti, Ludoteca, Navigator 50+, Code Kids, Atelierele de vacanță, sunt doar câteva exemple pentru ceea ce se întâmplă la Biblioteca din Onești.
„Mi-am propus, încă de la început, ca Biblioteca Radu Rosetti să devină un model prin diversitatea proiectelor, implicarea în viața comunității, atragerea unui număr cât mai mare de oneșteni, de la elevi la seniori”, mărturisește Ionuț Tenie, directorul instituției. Dacă ținem cont de dosarul de presă din ultimii ani, regional și național, de numărul impresionant de utilizatori, de multitudinea și diversitatea proiectelor, Ionuț Tenie poate spune că a reușit.
Urmează cea mai mare provocare, amplul proces de modernizarea bibliotecii. Proiectul „Lucrări de modernizare și dotare a Bibliotecii Municipale Radu Rosetti” vizează reabilitare prin izolarea termică a fațadei, înlocuirea tâmplăriei, refacerea fațadelor, reabilitarea instalațiilor interioare, refacerea finisajelor, achiziție de dotări IT și sisteme informatice pentru modernizarea activității de bibliotecă. Termenul de finalizare a investiției este 31.12.2023, iar valoarea totală este de aproape 16 milioane de lei, fără TVA, fonduri europene. (Cristian BIBIRE)
Mereu Numărul 1!
Perioada în care emisiunea Deșteptarea de Seară, de la TV Bacău a fost numărul 1 nu am uitat-o. Cred, de fapt sunt convins, că serile în care băcăuanii alegeau o televiziune locală în detrimentul a orice altceva m-au învățat ca sinceritatea pe “sticlă” este esențială. Îmi aduc aminte ca regretatul Dumitru Sechelariu îmi spunea că sunt puțin nebun în ceea ce fac. Asta era o laudă, cred, el fiind unul din nebunii frumoși ai Bacăului. De fapt, aici vorbim despre Trustul Deșteptarea, loc în care am găsit colegi care au trudit alături de mine să facă o meserie în care ai nevoie de nervi tari. Pentru că nu este ușor să te numești jurnalist. Acum, după un deceniu de televiziune la nivel național, pot doar să mulțumesc Deșteptarea si Bacăului că m-au învățat tot ce trebuia să știu despre această meserie. Mai mult, știu că și acum cotidianul Deșteptarea este numărul 1, știu că este unul din puținele care mai ies pe print, știu că patronatul se încăpățânează pozitiv să ducă mai departe un vis frumos! Așadar, la mulți ani, Deșteptarea!, și tuturor foștilor și actualilor “truditori” din presa locală! Mulțumesc că incă mă determinați să spun cu mândrie că sunt băcăuan! Sunt cu ochii pe voi! Sper că și voi sunteți cu ochii pe mine. (Laurențiu BOTIN)
Ultimul ”video-mohican”?
Am intrat în media băcăuană în anii 90. Operator-imagine. Dar pot să spune că anii cei mai frumoși și productivi au fost cei petrecuți în Trustul de Presă Deșteptarea. Îmi aduc aminte foarte bine că postul Alfa TV al Trustului Deșteptarea fusese o adevărată școală pentru foarte mulți. Unii au ajuns să lucreze în televiziunile naționale, fie ca reporteri, fie ca moderatori de emisiuni sau editori-imagine. Prin Alfa Tv, practic, media băcăuană a intrat în era digitală.Se investise mult în aparatură de ultimă generație, adică erau create toate condițiile atât pentru a învăța, cât și pentru a susține presă, emisiuni, live-uri de calitate.
Acum sunt operator-imagine (cameraman) la Euro Tv, iar de patru ani conduc acest post. Suntem o echipă foarte mică, dar avem colaboratori constanți și inimoși, alături de tinerii dornici să afle tainele televiziunii.Pe cât am putut, i-am ajutat să descopere, să se descopere, să-nțeleagă fenomenul media, de la filmarea în sine, la procesul de editare, de montaj.
Am amintiri frumoase și importante. Nu mai sunt tânăr, dar pasiunea pentru imagine, pentru televiziune nu s-a estompat niciodată și probabil voi rămâne ultimul operator-imagine din teren. Le sunt recunoscător tuturor colegilor de atunci și mulțumesc celor care au rămas, fie în presa locală scrisă, fie în televiziune, alături de mine. (MariuS CURUCLI)
Mă identific cu libertatea
Cine sunt? Ce sunt? Ce vreau să fiu? Se vorbește mult despre identitate, în ultimul timp, așa că o să intru în acest joc lingvistic pentru a-mi defini drumul profesional. Dintre toate profesiile pe care le-am practicat până în prezent – jurnalist, profesor, secretar literar, P.R., copywriter – cel mai mult mă identific cu profesia de jurnalist (chiar dacă toate celelalte mi-au adus și/sau îmi aduc satisfacții), pentru că, în esență, mă identific cu libertatea. De conștiință, de exprimare, de acțiune, de mișcare.
Am început acest drum profesional în anul 2003, la Trustul de Presă ”Deșteptarea”, ca redactor la Secția ”Cultură – Învățământ”, coordonată de domnul Ștefan Olteanu, primul meu mentor în jurnalism profesionist. Au urmat zece ani de presă scrisă, care mi-au construit și definit personalitatea (timp în care am făcut și un masterat în jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării București). Dar spre anul 2013, care m-a prins la un alt ziar din Bacău, climatul presei se schimbase foarte mult, munca nu mai era plătită la valoarea ei, presa nu mai era ”a patra putere în stat”. Și am ales, din nou, libertatea. Și respectul de sine.
Așa că mi-am schimbat total cariera, am dat Concursul Național de Titularizare, și am intrat în învățământ, ca profesor al Palatului Copiilor Bacău, instituție de învățâmânt non-formal, subordonată Ministerului Educației. Dar jurnalismul era deja în sângele meu. Așa că, începând de atunci, coordonez cursurile de Jurnalism și Public Speaking, adresate copiilor cu vârste între 7 și 18 ani, pe care îi pun, în funcție de nivel, în contexte reale de practică jurnalistică. Merg pe teren, scriu articole, iau interviuri, fac fotografii. Cele mai bune materiale sunt publicate în ziarul ”Deșteptarea”, care ne-a fost partener în ultimii ani, gest de noblețe profesională, pentru care îi mulțumim.
Nu îi ”pregătesc” neapărat să devină jurnaliști – deși sunt elevi care au urmat studii universitare în domeniu și acum practică jurnalismul la nivel național – ci le ofer aceste contexte care să îi formeze, cum m-au format pe mine. Ca mai devreme sau mai târziu să se identifice și ei… cu libertatea. De conștiință, de exprimare, de acțiune, de mișcare. Cu respectul de sine, cu dreptul de a ști, de a oferi și de a cere adevărul. Cu privirea sigură a unui om care nu poate fi mințit, o privire care spune: ”Don’t insult my inteligence! I know.” (Laura HUIBAN)
Inspectoratul Școlar Județean Bacău oferă „a doua șansă” elevilor care au abandonat sistemul de educație
În prezent, Inspectoratul Școlar Județean Bacău derulează două proiecte cu finanțare europeană care au ca principal obiectiv creșterea numărului de tineri NEETs șomeri, cu vârsta între 16 și 29 de ani, care se întorc în educație, prin programe de tip a doua șansă, inclusiv prin programe de formare profesională inițială.
Toate activitățile din proiecte sunt gândite astfel încât să răspundă cât mai eficient nevoilor identificate, să ducă la creșterea accesului la educație pentru tineri NEETs, să îi sprijine în finalizarea educației de bază din cadrul învățământului și să ofere suport individualizat, pentru fiecare beneficiar, în vederea asigurării unei integrări durabile a acestora, atât în educație, cât și pe piața muncii.
Practic, se oferă o „a doua șansă” celor peste 800 de tineri, din categoria NEETs, identificați prin aceste două proiecte, de a-și continua studiile și chiar de a finaliza învățământul minim obligatoriu, conform legislației specifice din România, așa cum reiese chiar din titulatura celor două proiecte, respectiv „You NEET education – Măsuri de educație de tip a doua șansă pentru tinerii NEETs din județul Bacău” și „REEDU – Activarea tinerilor NEETs”. Implementarea acestor activități de susținere educațională, psihologică și socială a beneficiarilor se desfășoară până la finalul anului 2023. Roxana Cerghici (Neagu)
Fotbal după model german
În anul 2015, Asociația Județeană de Fotbal Bacău a devenit o asociație europeană, grație parteneriatului încheiat cu Asociația de Fotbal și Atletism din Westfalia, a doua cea mai mare asociație din Germania. De atunci și până azi, colaborarea cu partea germană a cunoscut etape importante, începând cu participarea zecilor de tineri din Bacău și Buhuși la Ruhr Games, cel mai mare festival de sport și tineret din Europa, și continuând cu prezența altor câtorva zeci de copii care au fost prezenți la diferite activități fotbalistice în campusul din Kamen-Kaiserau, acolo unde-și are sediul asociația germană parteneră.
Și județul Bacău a fost o gazăa primitoare pentru echipele de arbitri din Germania, dar și pentru conducătorii acesteia. În plus, în perioada Pandemiei, asociația din Westfalia a trimis către fotbalul băcăuan, în mai multe rânduri, echipament sportiv Adidas. Anul 2023 va reprezenta o nouă bornă în cadrul acestui parteneriat, în sensul în care, la Bacău, vor fi prezenți doi-trei antrenori germani, de la loturile naționale de fotbal, care vor interacționa cu antrenorii băcăuani. (Cristian SAVA)
Identitate asumată
În vremurile astea când am adus la nivel de artă meşteşugul de a ne înşela creierul mă încăpăţânez să cred că mai există niscaiva repere palpabile. Ne extaziem când gustăm îngheţată „cu aromă de căpşuni”, cînd mâncăm „topping pentru pizza” în loc de mozzarella sau când „vizităm Luvru” folosind o cască de realitate augmentată. Când nu am mai găsit răspuns la întrebarea „cui foloseşte”, am renunţat să mai rătăcesc printre fake-urile nebuniei cotidiene şi am ales informaţia care construieşte.
Pentru că asta este Revista ATENEU: spaţiul în care promovăm mare parte din ceea ce defineşte identitatea Bacăului. Este o publicaţie care apără (uneori cu îndărătnicie!) reperele stabilite cu aproape o sută de ani în urmă (în 1925, nu uitaţi!) de cei doi întemeietori care marchează în mod incontestabil spaţiul cultural băcăuan: George Bacovia şi Grigore Tabacaru. Acum, când ni se propune jurnalismul on-line „cu aromă de presă”, iată că „Ateneul” rămâne „o publicaţie print” care încă „mai iese de sub tipar”, cu „fani” care aşteaptă poştaşul ca să le aducă abonamentul şi cu „scrisori primite la redacţie”.
Ne apropiem de cea de-a 60-a aniversare a seriei noi (2024). Colaboratorii şi cititorii noştri – adică prietenii adevăraţi şi vii! – nu ne dau like-uri; ei ne sună sau ne trimit depeşe prin poştă pentru a ne critica sau pentru a ne felicita. Ei ştiu că există o redacţie unde pot să vină ca să discute faţă-n faţă cu semnatarii articolelor. Direct, nu ascunşi în spatele unui avatar sau sub protecţia unui pseudonim. Ne place să fim împreună, să „tocăm” subiectele până ne punem de acord. Avem convingerea că astfel contribuim la definirea măcar a unei infime părţi din identitatea acestei minunate comunităţi băcăuane căreia îi aparţinem. (Ştefan RADU)
Dar unde sunt ”zăpezile” de altădată?
Nu știu cum, dar și după douăzeci și ceva de ani de când am plecat de la ”Deșteptarea”, în mintea mea redacția a rămas tot în sediul vechi, acolo unde sunt acum ”Taxele și Impozitele Locale”. Acu’ câțiva ani, chiar am urcat spre fostul birou ”Sport” – o mică feudă pe care o stăpâneam în devălmășie cu Dan Sion și Cristi Sava, un falanster ciudat unde nu intrau decât arar poștașul care ne aducea bănuții de la colaborăriile din presa centrală, soțiile, prietenele noastre și sticlele de Traminer ori bere, după chef și sezon. Holurile erau acum albe, ca de spital. Mie îmi plăceau coridoarele alea mai gri, cu iz de cinematograf vechi unde miroase a hârtie de ziar și a fum de țigară, acum era prea multă lumină, prea clar, prea nu știu cum altfel…
Ce mic era, mi-am zis după ce am deschis ușa. Unde naiba or fi încăput trei, nu, stai!, patru birouri? Cel mai ordonat era a lui Cristi Sava, probabil că de aia a ajuns el arbitru și ulterior șef al Asociației de Fotbal. Tocmai de aceea dacă aveam un musafir, mai ales feminin, biroul lui, in absentia, evident, îl putea găzdui cu eleganță… Al meu și a lui Sion era birouri mai… futuriste. Dacă așa se pot numi cupele de alamă sau nichel pe care le foloseam pe post de scrumiere, borcanele de muștar în loc de porțeleanuri de Servers… Fumam pe atunci ca niște turci, articolul și țigara, nici nu mergea altfel. Mai jucam tenis – poate mă ajută ei, foștii colegi, nu mai știu cu ce, globuri de Crăciun poate, între birouri, partide serioase, cu arbitru și patimi sportive pe măsură.
Dincolo de boemă, umblam mult pe atunci prin tot județul, ba chiar și prin țară, iar vreme de ani buni n-am avut prea multe sâmbete ori duminici libere. Eram însă tineri, acum mi se pare neverosimil de tineri și nu conta prea mult. Zeci, sute, mii de ore de documentare pe teren, prin săli de sport, cu frustrantul chin de a alcătui câte un clasament la diviziile A, B, dar mai ales la C și D, unde, pe vremea aceea, ”sursa” scorului era vreun paznic uitat pe la Petrolul Moinești sau Minerul Comănești care sărea gardul să ne spună din jumătate în jumătate de oră, la un telefon fix, cât mai e scorul… Hei, hei, ce vremuri, când o mica omisie de golaveraj îți ducea pe Apa Sâmbetei un clasament întreg!
După peste douăzeci de ani, tot în presă, dar în cea audio-video, la TELE 1. O altă poveste construită cu migală, pas cu pas, astăzi foarte aproape de un nou început, loc unde chiar mi-am propus să invit, rând pe rând, la un podcast, foștii colegi și, evident, în primul rând pe Dan și Cristi. Poate facem și un tenis de masă, globuri avem acum destule. De fumat m-am lăsat în schimb. Și ei, din câte știu. Dar de băut aș bea cu băieții un pahar cu vin, un Traminer, Dane, ca pe vremuri și ghici ce piesă aș pune, o, nu nu pe casetofonul ăla vechi care funcționa cu un cuțit pe post de antena, ci pe vreun lap-top, telefon, etc. Cum ce melodie? Cat Stevans: father and son, îți mai amintești? Ce bine se mai potrivesc acum versurile acestea: ” It’s not time to make a change/Just relax, take it easy/ You’re still young, that’s your fault/There’s so much you have to know…”
La mulți ani, ”Deșteptarea”, la cât mai multe numere și timp de depănat amintiri, ziarul ăsta este, vrem nu vrem, parte din legenda personală a multora dintre noi, parte din istoria unui oraș! Să ne trăiți! (Sebi ȘUFARIU)
(Victor Eugen Mihai- VEM)
