Constantin Popovici, un campion la mare înălțime

Cum spunea Constantin Brâncuși? „Trebuie să urci cât mai sus ca să poți vedea cât mai departe”. De la platforma de 27 de metri, care i-a adus în 2022, la Roma, titlul de campion european al probei la sărituri în apă, Constantin Popovici privește departe, cât mai departe. Spre obiectivele de anul acesta: Jocurile Europene din Polonia la sărituri în apă, Campionatele Mondiale din Japonia atât la sărituri, cât și la sărituri de la mare înălțime și Cupa Mondială Red Bull la cliff-diving (sărituri de pe stânci). Spre Olimpiada de anul viitor, de la Paris. Și chiar mai departe, către momentul în care va abandona activitatea de sportiv și se va dedica celei de antrenor. Deși are 33 de ani, săritorul legitimat la CSM Bacău este convins însă că momentul retragerii va veni cât mai târziu. „Mă așteaptă încă patru sau cinci ani de mare performanță”, mărturisește Costică Popovici, care se etichetează drept „o persoană perseverentă și ambițioasă”. Antrenorul său, Adrian Gavriliu îl completează: „Perseverent, ambițios, dar și foarte meticulos în special în ceea ce privește stilul de viață. Dacă nu ar avea aceste calități nu ar fi reușit să devină o legendă a săriturilor în apă de la mare înălțime”.

-Costică, ce simți atunci când stai în mâini și te pregătești să sari de pe platforma de 27 de metri?

-De fiecare dată, același lucru: teamă.

-Teamă?!

-Exact, teamă. Este un sentiment firesc. Proba de sărituri de la 27 metri reprezintă una foarte periculoasă, iar toți cei care au ales-o conștientizează acest lucru. Așa cum conștientizăm și faptul că suntem priviți într-un mod aparte de lumea natației, mai ales că această probă nu e probă olimpică. Sau, mai bine spus, nu e încă probă olimpică. Revenind la sentimentul de teamă de care-ți vorbeam, uite, la recentul stagiu de pregătire pe care l-am efectuat cu antrenorul meu, Adi Gavriliu, la Aquatic Center din Fort Lauderdale, Florida, care este una dintre cele mai moderne baze din lume, am sărit de la 27 de metri de-abia în a cincea zi de antrenamente. În primele, am luat-o treptat, de la platformele mai mici ca înălțime.

-De când nu mai sărisei de la 27 de metri?

-Aici e aici: de șase luni. Am avut o accidentare la spate în Elveția, în circuitul Red Bull de sărituri de pe stânci și luasem o pauză. Sigur, mă antrenasem, participasem și la Naționale, dar nu mai sărisem de la 27 de metri. Iar într-a cincea zi de pregătire în Florida, când am urcat pe platforma de 27 de metri, am avut senzația că sar de la 50 metri. Ochiul te păcălește în astfel de situații și ai senzația că ești mult mai sus.

-Săritura ta de referință este una unică în lume.

-Bine-spus de referință, pentru că eu am inventat-o. E semnătura mea. Ușor-ușor, ea își pierde unicitatea pentru că încearcă și alții să o facă, dar, fără lipsă de modestie, cum o fac eu, e greu să o mai facă cineva. Tot lăsând modestia la o parte, specialiștii mă descriu drept săritorul care are cel mai bun stând pe mâini din lume. Notele de 10, de multe ori 10 pe linie confirmă asta.

-Dacă tot ai spus despre această săritură că este semnătura ta, hai să o descifrăm puțin, de acord?

-Sigur. Vorbim de stând pe mâini înapoi, triplusalt și jumătate, triplu șurub în poziția echer.

-E complicat și să o scrii, darmite să o execuți.

-Totul ține de antrenament. Evident, calitățile de bază sunt de… bază, dar numai antrenamentul îți poate permite să-ți dezvolți tehnica într-atât încât să poți executa o asemenea săritură. Ca o paranteză, pe lângă această săritură, eu am mai inventat alte două, dintre care una cu patru salturi înapoi și triplu șurub. Săritura aceasta, cu patru salturi înapoi nu o face mai nimeni în lume. Încheiind paranteza și revenind la ceea ce spuneam despre antrenamente, să știi că anul acesta mi-am propus să muncesc de zece ori mai mult.

-De ce?

-Pentru că vin după un 2022 cu rezultate foarte bune care mă obligă enorm.

-Hai să le trecem atunci în revistă pe repede înapoi: în 2022 ai cucerit titlul de campion european la platformă 27 metri la aceeași ediție la care s-a laureat campion continental un alt român, înotătorul David Popovici. De altfel, la Gala Sportivul Anului organizată de Ministerul Sportului tu ai fost întrecut doar de David Popovici. Mai departe: te-ai impus în Cupa Mondială Red Bull la sărituri de pe stânci, un circuit de o mare spectaculozitate și cu o mare vizibilitate în lume și, în plus, ai fost declarat de Liga Europeană de Natație drept cel mai bun săritor de la mare înălțime de pe continent . Asta ca să nu mai amintim și de nenunăratele titluri naționale pe care le-ai cucerit.

-Mulțumesc frumos pentru prezentare. Ei bine, obținând toate aceste performanțe, nu puteam coborî ștacheta. Din acest motiv am decis să plec de la Steaua, unde simțeam că nu mai pot progresa și unde nu mă mai înțelegeam foarte bine cu antrenorul și am ales să vin la CSM Bacău.

-În fapt, ai revenit la Bacău.

-Am revenit pentru că, deși sunt bucureștean, eu aici am început, de copil, săriturile în apă. În plus, chiar și când eram legitimat la Steaua, veneam și mă antrenam în Bacău. Cu Adi Gavriliu mă cunoșteam de multă vreme, iar când s-a oferit posibilitatea de a veni la CSM Bacău nu am stat pe gânduri. Aș vrea să se știe că banii nu au contat. Cei de la Steaua au venit cu o contra-ofertă pentru a mă păstra, au invocat și clauza din contract care era una substanțială financiar, însă eu le-am explicat că pentru mine primează performanța. Sunt fericit că am venit la CSM Bacău, unde am toate condițiile pentru a ridica și mai mult ștacheta. Anul acesta am Jocurile Europene la platformă 10 metri, am Europenele și Mondialele la platformă 27 de metri, plus circuitul Cupei Mondiale Red Bull de cliff-diving care numără șapte etape, dintre care trei în locații noi: în Japonia, în Suedia, la Stockholm și la Auckland, în Noua Zeelandă. În 2023 îmi doresc cât mai multe titluri în cliff-diving. Titluri, nu clasări în primii trei.

-Apropo de cliff-diving, care ți-a adus, fără îndoială, o cotă de popularitate însemnată. Te oprește lumea pe stradă?

-Să știi că da. Mai ales în străinătate. Mi s-a întâmplat în Elveția, în Canada, în State… Cliff-diving este un magnet.

– Și, ca să glumim puțin, în cazul tău acest magnet funcționează pentru că ai în tine multe componente de… Robocop, ca urmare a numeroaselor accidentări.

-E bună poanta, dar să știi că am scăpat de șuruburi și de tije. E drept, nu au fost puține accidentările.

-Cel mai grav a fost cel de când activai la Cirque du Soleil, nu?

-Da. Am suferit atunci o fractură de tibie și peroneu.

-Cum s-a întâmplat?

– În 2014-2015 am activat la Cirque du Soleil la Bellagio, în Las Vegas. Abandonasem activitatea competițională și mi se oferise această oportunitate în Statele Unite. A fost o experiență foarte frumoasă cu excepția accidentării pe care am suferit-o în timp ce executam o săritură de pe leagănul rusesc. Distanța nu a fost una foarte mare- șase metri- dar am aterizat aiurea. Că tot aminteai de componentele Robocop, după patru luni mi-au fost scoase fierătaniile, iar atunci ambiția care mă caracterizează m-a făcut să particip la Naționale, pentru a vedea dacă mai pot reveni la nivelul la care fusesem. Mi s-a confirmat asta, după care a apărut high-diving-ul și cliff-diving.

-Felul tău de a trece peste accidentări și de a redeveni mai puternic decât înainte te-a pus pe lista de invitați, alături de Ana Maria Brânză, la ediția din acest an a evenimentului I Love Failure. Sintetizând, cum a sunat discursul tău?

-Le-am spus celor prezenți că, de fiecare dată când am avut un eșec, am revenit de zece ori mai puternic. Cum? Prin tărie de caracter și prin multă muncă. Țin minte că mergeam în ghips și în cârje pentru a mă pregăti. E vorba de viață, nu doar de sport: indiferent cât de greu îți este, nu trebuie să te dai bătut niciodată.