sâmbătă, 27 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1025

Cauți un telefon nou? Iată pe care dintre aceste 4 să îl alegi

Cauți un telefon nou? Iată pe care dintre aceste 4 să îl alegi
Apple și-a schimbat ușor strategia pentru iPhone în acest an. Mini a dispărut, iPhone 14 Plus s-a născut, iar iPhone 14 Pro și 14 Pro Max sunt vedete clare în comparație cu iPhone 14 și 14 Plus, care privesc de pe margine. În acest an există mai multe diferențe între modele ca niciodată și am vrut să le comparăm pentru ca tu să știi pe care să îl cumperi.

Asemănările

În acest an, asemănările dintre cele patru modele sunt reduse la minimum, deși există încă unele similitudini între membrii familiei iPhone 14. Toate au ecrane OLED cu tehnologie retina XDR, suport HDR10 și o rezoluție puțin peste Full HD. De asemenea, acestea au în comun conectivitatea 5G, Face ID de ultimă generație, rezistența la apă IP68 și toate au o versiune de bază cu 128 GB de stocare internă.
De asemenea, au în comun aceeași versiune a sistemului de operare, ca toate iPhone-urile destul de recente. Acestea vin cu iOS 16 și au practic aceleași funcții, cu excepția unor limitări, cum ar fi Dynamic Island și integrarea acestuia în sistem. În afară de asemănările în ceea ce privește designul, software-ul și unii senzori de cameră, anul acesta există diferențe majore între modelele iPhone 14 Pro și iPhone 14 Pro Max și modelele de bază.
De asemenea, nu există nicio diferență în ceea ce privește rezoluția camerei spate cu unghi ultra larg, care rămâne la 12 megapixeli. Același lucru este valabil și pentru camera frontală. Elemente precum amplasarea difuzoarelor, butoanele de volum și de alimentare și porturile de conectare rămân, de asemenea, neschimbate. În rest, există destul de multe diferențe în acest an, atât în ceea ce privește designul, cât și hardware-ul.

Design: două mici, două mari

Anul acesta avem doar două dimensiuni: 6,1 inci pentru iPhone 14 și 14 Pro, 6,7 inci pentru iPhone 14 Plus și iPhone 14 Pro Max. Greutatea este factorul cel mai vizibil în mână atunci când vine vorba de design. iPhone 14 este o plăcere să îl țineți în mână, deoarece este foarte ușor. iPhone 14 Pro, deși este un telefon mic, cântărește destul de mult.
Greutatea crescută a modelului Pro îl face un model foarte greu în comparație cu modelul 14, care cântărește cu 30 de grame mai puțin (în principal datorită materialelor de construcție). Ambele sunt, fără îndoială, premium și, la cât de mult oțel are Pro, dacă ne place una sau alta va depinde de preferințele individuale.
Dincolo de materiale, este de salutat faptul că Apple a păstrat dimensiunea de 6,1 inci. Aceste telefoane se numără printre puținele telefoane „mici” high-end rămase pe piață, fiind destul de confortabile în mână, ușor de transportat în buzunar și fără a sacrifica specificațiile de top.
Pe partea mai mare avem 14 Plus și 14 Pro Max. Sunt exact la fel ca omologii lor, cu diferența că au 6,7 inci și cântăresc ceva mai mult. Vorbim de 206 grame pentru 14 Plus și 240 de grame pentru Pro Max (aproape greutatea unui telefon pliabil). Aceste telefoane sunt uriașe, nu pot fi folosite confortabil cu o singură mână și veți avea nevoie de un buzunar sau o geantă bună pentru a le transporta. Aici merită remarcat faptul că diferența de greutate dintre modele este și mai evidentă, Plus și Pro Max cântărind aproape 40 de grame.
Cealaltă mare diferență din acest an apare atunci când le întorci cu susul în jos. Insula dinamică își face simțită prezența pe modelele Pro, în timp ce modelul 14 continuă cu crestătura redusă de la generația anterioară.

Autonomia

Între iPhone 14 și iPhone 14 Pro nu există o diferență prea mare, deși Pro-ul durează ceva mai mult. Nici unul dintre ele nu este un exemplu de autonomie mare a bateriei, deși ambele rezistă pentru o zi de utilizare cu aproximativ 6 ore de ecran.
În ceea ce privește modelele iPhone 14 Pro Max și Plus, Apple a avut o mică scăpare în timpul prezentării, afirmând că bateria modelului 14 Plus este cea mai bună de pe un iPhone. Dacă ne uităm la datele oficiale, vedem că Pro Max este în continuare modelul cu cea mai lungă durată de viață a bateriei.

Ziua Internațională de Comemorare a victimelor Holocaustului

    Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacău în parteneriat cu Centrul de Cultură „George Apostu” și Comunitatea Evreilor din Bacău organizează în data de 27 ianuarie 2023 Conferința Națională „Împreună pentru neuitare”, pentru a marca Ziua Internațională de Comemorare a victimelor Holocaustului.

    Evenimentul va avea loc în sala de expoziții a Muzeului de Artă Contemporană „George Apostu”, începând cu ora 14.00 (Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău, Str. Crângului, nr. 18, Bacău).

    Această pagină neagră din istoria recentă a umanității, această copleșitoare tragedie a unei comunități religioase și spirituale, ce a marcat puternic evoluția culturală, științifică și economică la nivel global, va fi evocată și explicată de invitații speciali ai organizatorilor.

    La conferință vor participa reprezentanți ai mediului cultural local, ai autorităților publice locale și județene, ai ISJ Bacău, alături de profesori de istorie și de elevi din unitățile de învățământ preuniversitar din municipiul Bacău.

    Scopul principal al acestei conferințe este cel de cultivare în rândul tinerii generații a valorilor democrației, a drepturilor și libertăților universale, combaterea discriminării sub toate formele ei și lupta împotriva xenofobiei, rasismului și antisemitismului.

    Parteneri din școlile și colegiile băcăuane:
    Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”
    Colegiul Național de Artă „George Apostu”
    Colegiul National „Ferdinand I”
    Colegiul Național „Vasile Alecsandri”
    Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”
    Colegiul „N. V. Karpen”
    Colegiul Economic „Ion Ghica”
    Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran” .

    Ce pedeapsă a primit un băcăuan care a omorât un pui de câine

    Un bărbat de 52 de ani, din județul Bacău, a fost condamnat pe 13 ianuarie de Judecătoria Onești la 6 luni de închisoare cu executare pentru uciderea unui câine. Sentința nu este definitivă, dar este una fără precedent, informează Libertatea.ro.

    Bărbatul în vârstă de 52 de ani, din localitatea Berzunți, a fost trimis în judecată în urma unui incident petrecut pe 8 decembrie 2021.

    După ce s-a întors de la muncă şi a băut câteva pahare cu vin, bărbatul a ieşit din curtea casei sale pe uliţă şi a văzut un pui de câine. Potrivit datelor din dosar, bărbatul a pornit în urmărirea animalului pe uliţă. În momentul în care a ajuns la o intersecţie, a observat puiul de câine ce tocmai se adăpostise la marginea unui gard. Când l-a văzut, a început să-l lovească cu piciorul.

    Cățelul a încercat să scape, însă a fost ajuns și lovit din nou cu brutalitate, strivindu-i pur și simplu capul cu piciorul. Când a observat că puiul de câine nu mai mişcă, a plecat înapoi acasă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pus sub acuzare pentru uciderea cu intenție a unui animal, bărbatul a recunoscut faptele. S-a apărat spunând că a crezut despre puiul de câine că provenea dintr-un grup de maidanezi care îi făceau pagube în gospodărie.

    Apărarea sa nu a fost primită de judecători. Instanța a evidențiat „cruzimea deosebită, ferocitatea, brutalitatea, răutatea şi sălbăticia de care a dat dovadă inculpatul”.

    Citeşte întreaga ştire

    Consiliul Local Bacău a respins creditele de 340 de milioane de lei cerute de primarul Viziteu

    Două credite în valoarea de 190 și, respectiv, 150 de milioane de lei, care urmau să fie accesate de municipalitatea băcăuană au fost respinse, în ședința de astăzi, a Consiliului local.

    Consilierii băcăuani au respins, în ședința de marți, proiectul prin care municipalitatea ar fi urmat să se împrumute cu suma de 190 de milioane de lei.

    Conform proiectului de hotărâre, semnat de primarul Lucian – Daniel Stanciu – Viziteu, creditul ar fi urmat să aiba o perioadă de tragere de până la 4 ani, o perioadă de grație de până la 4 ani și o perioadă de maturitate de până la 15 de ani.

    „Pentru a nu afecta bugetul de cheltuieli al primăriei pe termen scurt și lung, va fi necesară contractarea unei/ unor finanțări rambursabile interne în sumă de până la 190.000.000 lei în vederea asigurării fluxului de lichidități financiare pentru finanțarea și/sau cofinanțarea unor proiecte de investiții publice ce beneficiază de fonduri externe nerambursabile de la Uniunea Europeană, cu o valoarea maximă de investiție de 497.938.837 lei, TVA inclus”, se arată în expunerea de motive.

    Tot pentru ședința de marți era programată votarea unui alt credit, în valoarea de 150 de milioane de lei, cu o perioadă de tragere de până la 4 ani, o perioadă de grație de până la 4 ani și cu o perioadă de maturitate de până la 15 de ani.

    Acesta era destinat pentru finantarea investițiilor publice de interes local: parcarea de pe Bulevardul Unirii/9 Mai, sensul giratoriu de la intersecția străzilor Safran/Tolstoi, închiderea Celulei 1 a depozitului de deșeuri, amenajarea pietonală a străzii Pasajul Revoluției, etc.

    Atât PNL cât și PSD au anunțat că se împotrivesc și nu vor vota pentru acest credit. Astfel, la ședința de marți, în favoarea creditului au votat doar trei consilieri USR, restul consilierilor votând fie împotrivă, fie abținându-se.

    Depistat în trafic cu o alcoolemie de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat

      La data de 15 ianuarie a.c., în jurul orei 18:00, polițiștii Secţiei 8 Poliție Rurală Buhoci, au depistat în trafic, un bărbat de 62 de ani, din comuna Ungureni, în timp ce conducea un autoturism, pe DJ 252 F, în interiorul localităţii, cu o alcoolemie de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat.

      Conducătorul auto a fost condus la spital unde i s-au recoltat mostre biologice de sânge, conform procedurii.

      Polițiștii au întocmit dosar penal în care efecuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului şi i-au reţinut permisul de conducere, eliberându-se dovadă fără drept de circulaţie.

      Mașină dispărută în Danemarca, găsită la un băcăuan

        La data de 14 ianuarie a.c., polițiștii Serviciului de Investigaţii Criminale și cei din cadrul Secției 1 Poliție Bacău au efectuat verificări pe raza de competență în vederea depistării unui autovehicul căutat de autoritățile daneze.

        Astfel, polițiștii au identificat autoturismul care figura urmărit de către autorităţile judiciare din Danemarca, în posesia unui localnic de 24 de ani.

        Autoturismul a fost indisponibilizat de polițiști, în vederea continuării cercetărilor.

        Valoarea vehiculului indisponibilizat este de aproximativ 120.000 de lei.

        La volan, băut și fără permis de conducere

          La data de 13 ianuarie a.c., în jurul orei 19:30, un echipaj de poliție rutieră din Moineşti a depistat în flagrant delict, un bărbat, de 50 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe raza comunei Zemeş, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.

          Bărbatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o concentraţie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior fiind condus la spital unde i s-au prelevat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

          În urma verificărilor efectuate în bazele de date s-a stabilit faptul că acesta nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
          Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi sub influenţa alcoolului.

          Arestat după ce a furat geanta unei femei, pe stradă

          Polițiștii de investigații criminale din Bacău au documentat activitatea infracțională a unui bărbat de 35 de ani, bănuit de comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată. Față de acesta a fost dispusă măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore. Ulterior a fost arestat preventiv.

          În seara zilei de 13 ianuarie a.c, în jurul orei 19:00, în timp ce o femeie de 58 de ani, din Bacău se deplasa pe strada Ecaterina Varga din localitate, o persoană necunoscută i-ar fi smuls din mână, geanta în care avea suma de aproximativ 600 de lei, 4 carduri bancare, două telefoane și alte documente personale.

          Polițiștii au desfășurat activități specifice în urma cărora au identificat un bărbat de 35 de ani, bănuit de comiterea faptei.

          Față de acesta a fost luată măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, ulterior fiind prezentat instanţei de judecată care a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile.

          Ședința Extraordinară a Consiliului Local Bacău LIVE

          Ordinea de zi:

          1.Proiect de hotărâre privind aprobarea contractării unei/unor finanțări rambursabile interne în valoare de până la 190.000.000 lei .
          2.Proiect de hotărâre privind aprobarea contractării unei/unor finanțări rambursabile interne în valoare de până la 150.000.000 lei
          3.Proiect de hotărâre privind asocierea Municipiului Bacău cu Ansamblul Folcloric ″Busuiocul″ Bacău în vederea realizării în comun a unor evenimente la sala Teatrului de Vară ″Radu Beligan″ Bacău.
          4.Proiect de hotărâre privind alegerea ”Președintelui de ședință” al Consiliului Local al Municipiului Bacău pentru ședințele din perioada ianuarie-februarie 2023.

          Scriitorul Dan Perșa: ”Sper ca Onirica să-l despovăreze şi pe cititor”

          Pe 20 decembrie, a avut loc, la Centrul de Cultură ,,George Apostu” un eveniment aniversar, unde a fost lansată cea de-a doua ediție, revizuită și adăugită, a cărții ,,Onirica” , de Dan Perșa, dar și vernisajul expoziției de fotografie și eseu ”Castele și palate”, semnată de artistul vizual Ovidiu Ungureanu, în colaborare cu scriitorul Dan Perșa. Mai multe detalii despre carte și desre această colaborare inedită, în acest interviu, pe care Dan Perșa l-a acordat lui Vladimir Alexandru Moțoc, elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău și la Școala Gimnazială Nr. 10.

           

          ”M-am gândit că, scriind aşa, voi reuşi să las liber sufletul să se exprime şi în cuvinte și voi fi eu cel adevărat”

           

          Vladimir-Alexandru Moțoc: Care este ideea volumului de prozopoeme „Onirica”?

          Dan Perşa: Când scrii romane, cum fac eu, uneori ajungi la saturaţie. Urmăreşti permanent logica structurii romaneşti şi eşti constrâns să nu te abaţi de la ea. Ce e drept, uneori „Pegazul îmi strechie”, vorba lui Ioan Budai-Deleanu, şi-o mai iau pe arătură şi, cum am văzut că şi alţii o fac (dau un singur exemplu, Herman Melville), nu mă mai simt aşa vinovat. Alteori, însă, iau o pauză de la romane şi scriu fără cenzură. Aceste pauze de scris liber, ba chiar fără logică uneori, lăsând cuvintele să vină cum vor şi să exprime ceva… Ce? M-am gândit că, scriind aşa, voi reuşi să las liber sufletul să se exprime şi în cuvinte și voi fi eu cel adevărat. Pentru că se întâmplă ceva cu noi după ce ne-am născut. Începem să învăţăm. Asimilăm reguli. Asimilăm cultură. Devenim nişte fiinţe civilizate. Dar toate acestea se aglutineză pe sufletul nostru şi aproape că nu-i mai permite să se manifeste. Practicăm asiduu minciuna de complezenţă, avem un comportament civilizat. Şi asta devenim: nişte oameni civilizaţi, care respectă regulile. Dar măcar în artă ne putem debarasa de acest „material” care ne face fiinţe sociale, dar ne răpeşte din libertate şi din sinceritate. În această încercare de a scrie liber, am adunat dicteul automat, suprarealismul, onirismul şi am inventat şi eu ceva, scrisul continuu. Aşa că realul se transformă în „Onirica” într-un vis.

           

          Vladimir-Alexandru Moțoc: Ce aţi dorit să transmiteţi prin această carte?

          Dan Perşa: În primul rând, m-am gândit la mine, să mă eliberez când şi când de poverile sociale. Şi sper ca „Onirica” să-l despovăreze şi pe cititor. Ea poate fi citită de la cap la coadă şi poate că are un anume înţeles, dar poate fi citită şi „pe sărite”. Deschide omul cartea unde vrea şi, ca la biletele de papagal, îi vine un text la voia întâmplării. Poate citi câteva minute într-o zi, dintr-un loc al cărţii, poate citi alte câteva minute într-un mijloc de transport, din alt loc al cărţii – totul ţine de ce a avut norocul să nimerească: ori o povestioară, ori un paragraf fără logică, sau altul absurd, ori unul suprarealist sau, mai ştiu eu, ceva despre Bacău.

           

          Vladimir-Alexandru Moțoc: Cum a decurs procesul scrierii? Cât a durat acesta?

          Dan Perşa: Cred că de prin 1982, când aveam 22 de ani, am început să scriu primele „onirice”. Sigur, voi mai fi încercat şi înainte, dar fără rezultat notabil. Pe la 22 de ani îl citeam pe Lautreamont, am fost fascinat şi „Crăiasa Zăpezii” a fost un fel de tribut pe care i l-am oferit. Şi, la anumite intervale de timp, simţeam iar nevoia libertăţii, a unei guri proaspete de aer. Aşa am inventat „scrisul continuu”, iar recent, când şi ideile s-au decantat, mi-a venit gândul să scriu, întru a mea eliberare, „melodii la flaşnetă”. Învârţi maneta şi cântecul curge fără ca tu să îl creezi. Îl laşi să curgă din tine însuţi. Şi, cât voi mai trăi, cred că voi mai avea astfel de zile în care să-mi doresc o libertate aflată dincolo de ceea ce ne constrânge în viaţa de zi cu zi, libertate dobândită pe cale artistică. Nu raţională, ci prin contemplare şi din jocul liber al cuvintelor.

           

          ”Este o scriere prin care am încercat să mă regăsesc pe mine”

           

          Vladimir-Alexandru Moțoc: De la ce vine numele cărţii? Cum l-aţi ales?

          Dan Perşa: Titlul parcă a venit de la sine. Totuşi, el nu are nici o legătură cu „onirismul estetic” teoretizat şi practicat de Dumitru Ţepeneg şi de Leonid Dimov, doi formidabili scriitori urmaţi de alţi oniricii români, între care Emil Brumaru, Virgil Mazilescu şi, pentru un exemplu recent, Octavian Soviany. Lipsa acestei legături vine din faptul că eu nu m-am raportat nici la dadaism, nici la suprarealism, nici la onirism şi nu am adoptat nici unul dintre corpurile de reguli impuse de aceste curente estetice. Am vrut să las libertate totală cuvintelor să vină aşa cum vor ele – din suflet, nu din gând.

           

          Vladimir-Alexandru Moțoc: Vă regăsiţi în această scriere?

          Dan Perşa: Este o scriere prin care am încercat să mă regăsesc pe mine. „Melodii la flaşnetă”, partea cea mai consistentă din „Onirica”, a fost un fel de călătorie a lui Ulise prin tărâmuri fabuloase. Aceste tărâmuri se aflau în mine. Deci a fost o incursiune în mine însumi. Ulise ajunge la un moment dat la sirene şi, dorind să le asculte cântecul, se leagă de catarg, pentru a nu se arunca în apele mării, sedus de acea chemare irezistibilă. Am vrut şi eu să ascult cântecul sirenelor şi l-am auzit ca pe muzica apelor, altfel spus, muzica universului. Să te arunci în Tot, să cunoşti, să simţi, să iubeşti, să fii ubicuu şi veşnic, să faci parte din nemărginirea cosmică. Această stare nu poate însă dura prea mult. E doar o clipă de graţie şi te întorci apoi la lumea civilizată, la prieteni şi la preocupările tale de zi cu zi. Deci mă regăsesc în „Onirica” drept acela care nu are nume şi ar putea fi numit suflet. În această carte am încercat să fiu sufletul meu, nu acel Dan Perşa cunoscut celorlalţi cu un nume scris în buletin şi o fizionomie după care este recunoscut. Mă recunosc drept acela din mine care este veşnic, iar nu cel implantat într-un corp şi cunoscut celorlalţi ca un redactor de revistă culturală, scriitor de romane, care mănâncă, discută, are o stare civilă şi aşa mai departe.

           

          ”Toată această plămadă lăuntrică a lui Ovidiu se manifestă în momentul în care el face click!

           

          Vladimir-Alexandru Moțoc: Cum şi de ce aţi început colaborarea cu domnul Ovidiu Ungureanu?

          Dan Perşa: Aş vrea să spun că ne leagă o veche prietenie, pentru că aşa simt – şi de aceea colaborarea noastră a mers strună. Dar, de fapt, ne cunoaştem de un an şi două luni. Cum de am realizat atâtea într-un timp aşa scurt? Nu ştiu, pare misterios. Altora le trebuie ani de discuţii doar ca să contureze un proiect. La noi totul a mers de la sine, de parcă ne aşteptam unul pe celălalt. Poate că totul a pornit de la faptul că am fost fascinat de imaginile din fotografiile lui Ovidiu. Fotografiile, evident, fixează imagini reale şi totuşi pe mine m-au dus într-un alt tărâm. Prin aceste imagini am început să întrevăd lăuntrul artistului şi i-am găsit o verticalitate cum rareori întâlneşti la cineva. Vedeam o „axis mundi” în interiorul lui Ovidiu şi aceasta îi provoca nostalgia de a o reprezenta. Am regăsit-o în cele mai multe dintre fotografiile lui. Dincolo de imaginile reale capturate de camera foto, vezi meleaguri ale sinelui artistului, frumuseţi fabuloase născute din gând şi din vis şi din sentimente. Toată această plămadă lăuntrică a lui Ovidiu se manifestă în momentul în care el face  „click!”, apasă declanşatorul aparatului foto. Probabil că Ovidiu şi-a dat seama ce simt şi a spus: „Scrie!”. Şi eu asta am făcut întreaga viaţă, am scris, am scris fără să mă îndemne nimeni şi mi s-a părut grozav că există cineva care să-mi spună să scriu. Eu am un profil oarecum asemănător cu al lui Emil Cioran. Nu ştiu să fac nimic în afară de-a scrie. Aşa că m-am pus pe scris, luând ca martore imaginile lui Ovidiu, în acest moment cele din „Castele şi palate industriale”. Ovidiu s-a ocupat de toate celelalte lucruri, acelea care pentru mine sunt grele sau imposibile. Treaba mergea foarte bine şi cu spor la „Castele”, iar într-o zi vine vorba de o reeditare la „Onirica”. Pe care o visasem ca format carte în simbioză cu un artist. Îi spun asta lui Ovidiu şi el îmi dă „Imagini recurente”, un formidabil ciclu de fotografii făcute pe film foto (cu patina lor specială) în zona cercurilor polare. Şi iată un al doilea proiect, realizat cu muncă, dar venit parcă de la sine! „Onirica” este în acelaşi timp o carte prozoeme şi albumul foto al „Imaginilor recurente”. Un album parţial, dar consistent. Pregătirea de tipar şi editarea cărţii îşi are şi ea povestea ei, dar amintesc aici numai doi dintre oamenii care au participat cu entuziasm: Conf. Dr. Ioan Dănilă şi editorul Viorel Medveţki.

          Eseuri din „Castele şi palate” au apărut deja în câteva reviste culturale, iar finalul de an a adus o mare expoziţie la Centrul Cultural „George Apostu” şi o lansare a volumului „Onirica”. Am fost cu Ovidiu, cot la cot, unul lângă altul la acest eveniment şi încă nici nu înţeleg prea bine importanţa acestei alchimii care face posibil un, să-i zicem, spectacol care să le producă bucurie, vibraţie emoţională oamenilor.

           

          Interviu & Foto credits: Vladimir Alexandru Moțoc, elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău și la Școala Gimnazială Nr. 10

           

           

          Gaz metan pentru trei cartiere din Onești

          În cadrul ședinței de Consiliul Local Onești de vineri, 13 ianuarie, s-a aprobat modul de utilizare a excedentului bugetar pentru anul 2023.

          Pe lângă cofinanțarea multiplelor proiecte europene realizate în Onești, 7.000.000 de lei din excedentul de 23.000.000 de lei vor fi direcționați pentru realizarea lucrării de introducere gaze naturale în trei cartiere: Slobozia, Belci și Borzești.

          Anul bugetar 2022 a fost încheiat cu un excedent de 13.000.000 lei, din care 2.000.000 lei – rambursare anticipată pentru celebru credit contractat in urmă cu 20 de ani pentru construirea centralelor de cartier, iar diferența a fost direcționată spre capitolul Dezvoltare.

          „Pentru cei care se întreabă de ce avem de ce avem excedent bugetar, răspunsul este clar: pentru că am fost chibzuiți și am făcut economii. La cheltuit toți sunt pricepuți, cu economiile este mai complicat!

          Fiecare leu economisit ce se regăsește in excedentul bugetar va ajuta la dezvoltarea și înfrumusețarea orasului nostru. Banii din excedentul bugetar pot fi cheltuiți doar pentru investiții, sub nicio formă pe cheltuieli curente”, a declarat primarul Oneștiului, Laurențiu Neghină.

          Programe de formare profesională gratuită pentru șomeri

          În această lună, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău a demarat deja două programe de formare profesională gratuită, destinate șomerilor care vor să se califice ori recalifice într-o anumită meserie. Astfel, 20 de persoane aflate în evidența instituției au început să se pregătească pentru a profesa ocupația de instalator instalații tehnico-sanitare și de gaze, iar tot atâtea vor învăța tainele meseriei de lucrător comercial.

          Primul curs va dura aproximativ 5 luni (720 ore), iar cel de-al doilea, circa 3 luni (360 ore). În ceea ce privește studiile cerute pentru înscrierea la cursuri, în ambele cazuri participanții trebuiau să aibă numai 8 clase.

          AJOFM preconizează deschiderea altor 5 programe de formare profesională gratuită, beneficiare urmând să fie și de această dată, cu preponderență, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă. Este vorba despre cursuri de patiser (durata-3 luni, studii-8 clase), operator introducere, validare și prelucrare date (2 luni, liceu) și de bucătar (5 luni, 8 clase) care vor începe în februarie, și de operator la mașini unelte cu comandă numerică (5 luni, 8 clase), precum și de mecanic auto (5 luni, 8 clase) care vor debuta la mijlocul lunii martie.

          Dar, în prezent, alte cursuri, respectiv de bucătar, contabil, electrician în instalații energetice, lucrător comercial, mecanic auto, operator confecționer industrial, operator introducere, validare și prelucrare date (2), operator la mașini unelte cu comandă numerică, patiser și de referent resurse umane, sunt în derulare, acestea fiind demarate spre sfârșitul anului trecut.

          Reamintim că pregătirea profesională prin AJOFM este gratuită, pentru șomerii aflați în evidența ei. Cei din altă localitate decât Bacăul beneficiază și de decontarea cheltuielilor cu transportul. La formare profesională gratuită au dreptul și absolvenții, precum și cei din mediul rural care nu realizează venituri ori acestea se situează sub valoarea indicatorului social de referinţă (ISR-525,5 lei) şi sunt înregistrați la agenţiile de şomaj.

          Același drept îl au și refugiații, cetățenii străini care au lucrat legal în România și au fost disponibilizați, deținuții care mai au 9 luni din executarea pedepsei și cei care s-au eliberat recent din detenție, persoanele care şi-au reluat serviciul la încetarea concediului pentru creşterea copilului, precum şi cele care s-au întors la lucru, după recuperarea capacităţii de muncă, ulterior pensionării de invaliditate.

          AJOFM Bacău este acreditată să desfășoare cursuri de calificare, recalificare și perfecționare în meseriile/specialitățile: agent de securitate, agent vânzări, bucătar, contabil, electrician în instalații energetice, frizer, instalator instalații tehnico-sanitare și de gaze, lucrător comercial, lucrător în structuri pentru construcții, lucrător finisor pentru construcții, mecanic auto, ospătar (chelner)-vânzător în unități de alimentație, operator confecționer industrial, operator introducere, validare și prelucrare date, operator la mașini unelte cu comandă numerică, patiser și referent resurse umane.

          Cei interesaţi să se califice ori recalifice în una din aceste meserii sunt aşteptaţi să-şi exprime din timp opţiunea la AJOFM Bacău, str.Ioniţă Sandu Sturza, nr.63, telefon 0234525265 sau 0234576286 ori la Centrul de Formare Profesională Bacău (str.V.Alecsandri, nr.25, etajul IV, 0234514859). Pentru înscriere, solicitanții trebuie să prezinte cartea de identitate, certificatul de naștere și cel de căsătorie (în cazul schimbării numelui), actele de studii (original și copie) și documentul medical din care să rezulte starea sănătății și că sunt apți pentru exercitarea meseriei în care doresc să se califice.

           

           

          „Cupa de iarnă” și-a desemnat câștigătorii

          În lipsa zăpezii și, implicit a patinelor, săniilor și schiurilor, 59 de copii au pus mâna pe pioni, nebuni și ture. Iar cei mai buni dintre ei, au pus și mâna pe premii. Ediția din acest an a „Cupei de iarnă” la șah, organizată, weekendul trecut, de inginerul băcăuan Radu Hanga cu sprijinul Arenei Mall, care a fost și gazda bună a competiției, a reunit 59 de șahiști de la diferite cluburi de profil din Bacău, Moinești, Roman și Adjud. Competiția s-a desfășurat pe parcursul a șapte runde, sistem elvețian, pe mai multe categorii de vârstă (U8-U14, dar a inclus și o ierarhie exclusiv feminină), iar echipa de arbitri a fost condusă de Jănică Negruț . „Prezența numeroasă, entuziasmul și, nu în ultimul rând, calitatea sportivă a participanților ne arată că turneul s-a dovedit o reușită și că astfel de competiții au priză”, a declarat Radu Hanga.

          Căștigătorii competiției

          Under 8: 1) Luca Cojocaru, 2) Emanuel Broșteanu, 3) Andrei Răuță.

          Under 10: 1) Vanesa Maria Văsâi, 2) Teodora Stanciu, 3) David Pintilie.

          Under 12: 1) Maria Ivu, 2) Victor Iustin Buhosu, 3) Vlad Mihai Pânzariu.

          Under 14: 1) Bogdan Constantin Enache, 2) Grigorie Florea, 3) Mihai Gabriel Enache.

          Feminin: 1) Teodora Elisei, 2) Andreea Lupeș, 3) Iulia Maria Luca Filip.

          General: 1) Marian Lucaci, 2) Adelin Rusu, 3) Al. Ștefan Pintilescu.

          Kabuuum! Și fâsss…

          Un alt ianuarie în tranșee pentru CSM și SCM Bacău. Principalele cluburi de sport ale Bacăului fac și refac strategii, așteptând vești de pe frontul financiar. Bugetul este fie o cale de scăpare, fie o bombă care se pregătește să-ți explodeze în brațe. Cam așa merg lucrurile an de an. Acum însă, mai mult ca oricând. Și nu e vorbă goală.

          Concret, în 2022, CSM Bacău- club finanțat de Primăria și Consiliul Local- a primit cel mai mare buget pe care l-a avut până acum. Iar asta s-a văzut în rezultatele echipelor de handbal (masculin și feminin) și fotbal, ca să nu mai amintim sporturile individuale. Și mai concret: dacă anul acesta va primi același buget ca și în 2022, CSM Bacău va trebui să tragă oblonul la unele secții.

          Iar cele care riscă cel mai mult sunt echipa de handbal masculin din Liga Zimbrilor, în calitate de principală consumatoare de resurse financiare și echipa de volei feminin din A1, în condițiile în care ființează în baza unui protocol cu un alt club, în speță CS Știința. Același buget, fie el și ușor îmbunătățit, nu poate ține pasul cu escaladarea schizofrenică a prețurilor: de la taxe (la unele federații s-au triplat) la bareme, de la utilități la chirii, de la cazare la masă și așa mai departe. Nici SCM Bacău nu are motive să scoată liniștită capul din tranșee.

          În calitate de club departamental, cea mai reprezentativă structură sportivă a județului este strâns legată de toanele- eufemism!- Ministerului Sportului. Iar MT nu pare deloc în toane bune, mai ales de când o arde cu descentralizarea și cu Strategia Națională pentru Sport. În aceste condiții, SCM depinde la rândul său- într-o măsură mai mică, dar depinde- de alocările de fonduri din partea municipalității.

          „Între SCM și CSM s-au realizat, deseori, încrucișări de sportivi și antrenori care au potențat sportul băcăuan”, observa deunăzi directorul SCM Bacău, Ion Șarban, făcând referire la faptul că, atunci când SCM se afla în cumpănă, sportivi cu orizont au migrat câtre CSM și invers, morala fiind că, beneficiind de o plasă de siguranță, performerii nu au părăsit Bacăul. Până acum. Sigur, există probleme mult mai importante în Bacău decât sportul. Și cu siguranță că, în fața acestor probleme, trece pe plan secund plecarea unui luptător la Dinamo sau desființarea unei echipe.

          De ani de zile, ne-am tot obișnuit să cedăm și să pierdem: ba un sportiv, ba o echipă sau alta, ba un stadion. Se poate supraviețui fără sport, chiar dacă asta nu înseamnă neapărat și că trăiești mai bine. Și totuși, sportul nu-i doar despre doar cum să alergi nebunește după o minge. E o rotiță importantă în angrenajul comunității și dintr-o altă perspectivă. Gândiți-vă cum ar fi putut arăta Bacăul dacă ar fi avut un stadion modern, o Polivalentă nouă și o arenă de tenis acoperită.

          Gândiți-vă nu doar la meciurile (unele internaționale) pe care le-ar fi putut găzdui, ci și la concertele, spectacolele și la alt gen de evenimente culturale. Poate că dacă ar fi intrat într-un asemenea circuit, Bacăul nu ar fi ieșit așa de ușor dintr-un altul, cel al companiilor aeriene, de exemplu, că tot a plecat acum și Wizz-ul! OK, sportul băcăuan poate face oricând „kabuuum”. Dar, indiferent cât de zgomotoasă, explozia nu va acoperi acest fâsss care definește, de ani buni, orașul.

           

          Cufun du-ns us

          Își imagina cineva, anul trecut, pe vremea asta, că peste doar un an, la televizor se va vorbi despre victimele vaccinării anti-COVID, despre excesele de zel ale autorităților, despre parandărăturile și schemele de îmbogățire din timpul „pandemiei”?! Acestea erau subiecte care se discutau doar pe rețelele sociale dar și acolo cu fereală pentru că veneau repede „factcheckerii” să raporteze postările și să ceară ștergerea lor pe motiv de fake-news.

          Problema efectelor secundare ale vaccinurilor, niciodată lămurită pe deplin, a deceselor puse în seama acestor efecte secundare, a împărțirii societății între vaccinații „buni” și nevaccinații „răi” după modelul bine documentat al societăților totalitare, interdicțiile impuse celor care nu aveau „încredere în știință” precum și obligarea vaccinării „pe propria răspundere” au fost teme, în general, din subteranele comunicării publice, drastic interzise de autorități și declarate, din proprie inițiativă, drept „erezii” de către influenceri.

          Iată că, acum, toate aceste subiecte pe care „sursele oficiale” le ocoleau cu grijă, când nu trimiteau direct forțele de ordine să-i încătușeze pe cei care refuzau să poarte o masca  – mai țineți minte cazul bucureșteanului ciuruit de gloanțe? – ajung în media mainstream, prezentate, fără nici o greață, chiar de către cei care infierau astfel de informații. Schimbarea de 180 de grade se explică, simplu, prin închiderea robinetului de bani guvernamentali.

          Așa am ajuns ca persoane care se mândreau că emisiunile lor sunt interzise nevaccinaților sau care cereau ca nevaccinații să fie băgați în lagăre ne explică, astăzi, în mod suav, ca și cum n-au mâncat nici rahat turcesc, nici n-au băut apa de la flori, că am fost mințiți, trădați, că ne-au fost încălcate drepturile, și așa mai departe doar pentru ca unii să facă bani din greu.

          Mi-e teamă, însă, că peste un an sau doi, cei care ne povestesc, acum, cum e cu războiul din Ucraina să nu o întoarcă, la rândul lor, ca la Ploiești și să ne explice, fără să roșească, că, de fapt, totul a fost invers…

          Exilul te văduvește de fundamentele fiinţării, te obligă să-ți reconstruiești  reperele (I)

          Motto: ,,Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogății, a unui înţeles” (Mircea Eliade)                                 

           

          Exilul interior: singura șansă a celui care bate la toate porțile, dar nu i se deschide decât poarta sa?

             Profesorul Marius Manta, criticul literar care citește admirabil în zările conștiinței, m-a provocat să schițez un portret al exilului interior. I-am răspuns, sedus de acest univers al  singurătății singurătăților,  mai ales prin  multe… întrebări, prin zvârcolirea unor incertitudini…

           

          Fragment dintr-un posibil roman pentru care caut forcepsul potrivit:

          ,, – Simt un miros agresiv: un miros de frică! Pe tine nu te curtează ticălosul ăsta?

          –   Interesant. Mi-ai putea spune cam ce textură olfactivă are?

          –   Cum să-ți explic?… Are o duhoare de exil; un exil special: interior… Crede-mă: uneori îi simt și gustul!

          –   Te-ai rătăcit în universul senzațiilor. Le încurci… De când are mirosul și gust?

          –   Nu înțelegi! Este atât de nemernic, încât, câteodată, îl și aud!

          –   Nu cumva ești prizonierul unui tip nou de ipohondrie?

          –   Dacă asta numești tu ipohondrie, atunci întreaga specie umană, în splendida sa destrămare, este ipohondră”…

          Exilul este vraiștea cea mare a sufletului nostru. Vraiște generată cinic de destrămarea relațiilor interumane, pedeapsă prin care o persoană este obligată să-și părăsească vatra existențială, somată imperativ cu interdicția de a mai reveni,  exilul vizează uneori grupuri mari de persoane, comunități. Exilul te văduvește de fundamentele fiinţării, te obligă să-ți reconstruiești reperele, să-ți încropești un alt univers al supraviețuirii, să găsești în tine noi surse de oxigenare a idealurilor, să te adaptezi la infernul migrator în care ai fost aruncat. Hăituire a esenței umane, a tezaurului propriu de credințe și tradiții, te îndeamnă să privești societatea și ca pe o junglă care, în comparație cu jungla animalelor inocente,  este  pustiul celei mai atroce agresivități,  cere să-i postezi pe blazon acel homo homini lupus… Poate că Dante a surprins cel mai fericit această vraiște:

          ,,Vei lăsa în urmă tot ceea iubești

          mai mult; aceasta e acea săgeată

          pe care arcul exilului o trage mai întâi.

          Tu vei afla cât de sărat este gustul

          pâinii unui străin și cât de greu este

          să urci și să cobori scara altora”

          (Paradiso, XVII: 55-60).

          Când te apropii de drama lui Ovidiu sau de cea a lui Du Fu, excepționalul poet chinez din  perioada Dinastiei Tang, atunci când îl privești pe Napoleon, exilat pe insula Sfânta Elena, în tabloul pictorului Franz Josef Sandmann, sau  când îți faci timp să stai la o voroavă de taină cu tristețile din  Prima noapte în exil,  tablou care face parte dintr-o celebră serie de picturi care ilustrează Ramayana, înțelegând și drama prințului Rama, exilat din regatul tatălui său,  pricepi și mai mult câtă otravă aruncă în suflete exilul.

          În dreptul roman, exsilium  viza atât exilul voluntar, cât și exilul ca alternativă la pedeapsa cu moartea, era privit ca părăsire impusă sau voluntară a locului în care aveai rădăcinile, motivele fiind politice, religioase sau economice. Se realiza distincția între exilul intern (stabilirea unui domiciliu forțat în interiorul țării) și exilul extern, deportarea în afara țării de baștină.  Formele exilului intern au fost îndelung… perfecționate. Într-o țară în care democrația antică era un râvnit exemplu, Grecia,  în timpul regimului Metaxas (1936–1941), când închisorile erau suprapopulate, exilul intern a fost stabilit în lagărele aflate în peste o sută de insule mici și sterpe, unde ostracizații trebuiau să-și construiască singuri adăposturi, să-și procure în aceleași condiții hrana. Grecii, cândva purtătorii de stindard ai civilizației, au transformat insula Makronisos, între 1947 și 1955, într-o tabără… model a juntei de tristă amintire. Insula nelocuită Gyaros a fost populată cu 20 000 de exilați, devenind un ,,Dachau al Mediteranei”, un Gulag grecesc. Infernul Gyaros a fost închis în noiembrie 1968, în urma îndelungatelor proteste internaționale. Firește, lagărele naziste,  ca  iad multiplicat al exilului extern, și sinistrul  Gulag siberian sunt ororile cele mai cunoscute, dar nu  putem uita nici de lagărele de concentrare din țările colonizate sau latino-americane, pentru unele dintre populațiile locale răzvrătite și învinse, mai ales  în  Congo, Africa de Sud, India, Amazonia. Lagărele exilului intern cambodgian, unde au murit aproape două milioane de oameni, au fost alte orori gestionate de avortoni ai umanității.  Infernul exilului, intern și extern, a pârjolit o mare parte din lume…

          Îmi sugerați să definesc exilul interior. Grea misie! Definitul este atât de complex, încât definitorul, în ambiția sa de a spune ceva despre el trăiește  experiența  unei mari timidități.  Privesc și către procedurile clasice  de definire – definiția ostensivă, enumerativă sau prin simplă sinonimie, definițiile operaționale, genetice, recursive (inductive) sau prin gen proxim și diferență specifică – și constat că n-aș putea să stabilesc între definit și definitor o relație care să exprime adevărul. Mă salvează, cumva Nietzsche, cel care, întrebându-se ce este adevărul, spune (citez din memorie) că este o serie mobilă de metafore, metonimii și antropomorfisme. Pe scurt, o sumă de relații umane care au fost intensificate, transferate și înfrumusețate poetic și retoric și care, după o utilizare îndelungată, par unor oameni ca fiind canonice, obligatorii. Adevărurile sunt iluzii pe care le-am uitat că sunt iluzii, sunt metafore care s-au epuizat. Au fost epuizate de forța senzuală, au devenit monede care și-au pierdut relieful. Este cam neortodoxă scuza mea, dar…

          Mă apropii, timid și fugar,  mai întâi de Albert Camus, cel despre care cred că  surprinde grozav starea  de exil interior.  În ,,Întoarcere la Tipasa”, el spune că timpul exilului înseamnă ,,timpul vieţii uscate, al sufletelor moarte”, că  a nu fi iubit înseamnă doar un nenoroc; a nu iubi nimic înseamnă nefericire. A nu fi iubit și a nu putea iubi sunt cauze esențiale ale exilului interior. Dostoievski, pe care Camus îl adora, spusese că ,,iadul este durerea de a nu mai putea iubi”… ,,Exilul și împărăția” depune o mărturie de excepție pentru exilul interior, dar cred că întreaga operă camusiană este centrată pe problematica acestui gen de exil. Camus conștientizează acut consecințele alienării, divorțul funciar dintre Om și Lume. Vom regăsi și la scriitori precum T.S. Eliot sau W.H. Auden, sub raport strict literar, această atitudine. Din Carnetele sale aflăm și sursa din care exilul interior își trage sevele: ,,A gândi înseamnă să pleci de la dezacordul fundamental care separă omul de existența sa, pentru a găsi un teren de înțelegere (s. n., I. F.) potrivit nostalgiei sale, un univers încorsetat în rațiuni și luminat de analogii care permit a rezolva divorțul insuportabil. Filosoful își are personajele, simbolurile și acțiunea sa secretă” (apud Ion Vinter, ,,Albert Camus sau tragicul exilului”, București, Editura pentru Literatură Universală, 1968, p. 27). Terenul de înțelegere este, negreșit, universul exilului interior. Pentru Camus, existența              (ex-sistere) înseamnă, mai ales, a fi în afară de, are sensul unei separări, al unei rupturi fundamentale, al unui exil, al unei alienări profunde, al unui divorț dintre om și o parte a vieții sale.

           

           

           

           

          APEL LA RESPONSABILITATE ȘI CUMPĂTARE

            Din  neputință și lipsă de soluții, actuala administrație propune îndatorarea Municipiului Bacău cu suma de 70 milioane euro printr-un credit pe termen de 15 ani.

            De parcă împovărarea cetățenilor băcăuani nu era suficientă,se vine în fața Consiliului Local Bacău ,de către cei care consolidează o groapă fără viitor cu suma de 1 milion de euro,cu o altă propunere fantasmagorică și anume un credit pe 15 ani în valoare de 70 miioane euro. Justificările pentru necesitatea acestuia nu sunt credibile.

            Singura realitate credibilă este incompentența ultimilor admnistrații , pentru că vedem proiecte începute în perioada 2014-2022 și nefinalizate încă consecința fiind creșterea cotelor de participare ale Municipiului Bacău și care au ajuns în prezent de până la 60%.

            Lista de obiective care ni se propune pentru a fi modernizate din credit, începând cu anul 2023 nu este o listă de obiective prioritare pentru orașul nostru.

            Din aceste motive , fac un APEL LA RESPONSABILITATE ȘI CUMPĂTARE  consilierilor locali și să voteze acest proiect de HCL exclusiv în interesul cetățenilor băcăuani!!!

            Bacău,Oraşul care ne uneşte !

            Sergiu Sechelariu

             

            #SăFimResponsabili

            #BacăulÎndatorat

            #MilioaneEuro

            #DinBaniiNoştri

            #SăLuămAtitudine

            Asigurare care oferă protecție și sprijin financiar clienților care își pierd locul de muncă

              Ultimii ani au crescut nevoia românilor de protecție în situații neprevăzute care le pot afecta stilul de viață, contextul macroeconomic și geopolitic amplificând îngrijorările privind stabilitatea locului de muncă și siguranța financiară a familiei. Pentru a răspunde nevoilor clienților, NN România completează portofoliul de soluții de protecție oferite clienților cu o asigurare pentru pierderea locului de muncă.

              Pentru 6 români din 10, locul de muncă actual reprezintă singura sursă de venit, potrivit unui studiu cantitativ ISRA desfășurat la inițiativa NN România în 2021, și numai 33% spun că se pot baza pe sprijin financiar din partea familiei sau prietenilor în caz de șomaj. Dacă și-ar pierde veniturile salariale, respondenții consideră că ar avea nevoie de o sumă între 1.500 și 2.500 de lei lunar, timp de o perioadă cuprinsă între 4 și 8 luni, pentru a putea acoperi nevoile financiare de bază până la găsirea unui nou loc de muncă, mai arată studiul.

              Noua asigurare lansată de NN România se adresează clienților cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani care îşi doresc acoperire extinsă și sprijin financiar pentru a proteja veniturile familiei în eventualitatea pierderii locului de muncă din motive independente de propriile planuri profesionale, conform condițiilor contractuale. Asigurarea NN pentru pierderea locului de muncă poate fi achiziționată împreună cu un contract nou de asigurare de viață sau poate fi atașată unui contract deja existent și oferă clienților două niveluri de protecție, în funcție de nevoile financiare ale familiei.

              Astfel, clienții pot opta pentru o sumă asigurată de 2.000 sau 4.000 de lei pe lună, de care pot beneficia imediat după încetarea contractului de muncă pentru o perioadă de maximum 12 luni, până la găsirea unui nou loc de muncă. Iar dacă pe parcursul asigurării își păstrează locul de muncă și nu este nevoie să folosească beneficiile financiare acoperite, clienții primesc la finalul contractului 30% din valoarea primelor plătite pentru asigurare.

               

              6 motive ca să porți ochelari de soare

              Ochelarii de soare nu sunt doar un accesoriu la modă. În primul și în primul rând, ei ne protejează de razele ultraviolete. Din păcate, multe persoane nu îi poartă. Cu siguranță atunci când te expui la soare ai grijă să îți protejezi pielea, folosind o cremă de fotoprotecție. La fel trebuie să se întâmple și în cazul ochilor. Aceștia trebuie apărați cu ochelari de soare de calitate, care să ofere protecție UV 100%. În acest articol îți dezvăluim motivele pentru care ochelarii de soare ar trebui purtați cu regularitate.

              1. Previn afecțiunile oculare

              Razele ultraviolete ale soarelui nu produc doar arsuri cutanate, ci lezează și ochii, afectând corneea și cristalinul. Prin urmare, expunerea repetată și îndelungată la soare, fără protecția ochelarilor, poate cauza apariția precoce a cataractei și a degenerescenței maculare. Ambele afecțiuni provoacă o vedere neclară, afectând semnificativ calitatea vieții.

              1. Protejează pleoapele și pielea din jurul ochilor

              Ochelarii de soare au dimensiuni mai generoase, tocmai pentru a acoperi nu doar ochiul, cât și zona adiacentă. Găsești o varietate de modele cu rame mari, fie că ești în căutarea unor ochelari de soare pentru damă sau bărbat. Astfel, pleoapele și pielea sensibilă din jurul ochilor nu sunt afectate de razele ultraviolete. Suplimentar, poartă o pălărie sau șapcă și evită expunerea la soare în intervalul 11.00-17.00.

              1. Reduc oboseala ochilor

              Atunci când nu porți ochelari de soare, trebuie să-ți faci ochii mici când ești afară într-o zi însorită. Această mișcare este inconfortabilă și poate obosi ochii. De asemenea, poate duce la dureri de cap. Mijirea ochilor este și unul dintre motivele pentru apariția ridurilor din această zonă . Prin urmare, este mai confortabil să alegi o pereche de ochelari de soare pe care să-i porți consecvent.

              1. Oferă și corecția viciilor de refracție

              Dacă porți ochelari de vedere, acest lucru nu te împiedica să te bucuri de avantajele ochelarilor de soare. Există inclusiv ochelari de soare cu dioptrii. Prin urmare, aceștia te apară de razele nocive ale soarelui și în același timp te ajută să ai vederea clară. Indiferent de viciul de refracție pe care îl ai, miopie (nu vezi clar la distanță), hipermetropie (nu vezi clar la apropiere), astigmatism (nu vezi bine la ambele distanțe), se pot crea lentile personalizate, cu dioptrii. Adresează-te pentru mai multe detalii, specialistului dintr-o optică medicală.

              1. Acționează ca un scut împotriva factorilor externi

              Zăpada reflectă razele ultraviolete, iar această strălucire a soarelui poate cauza arsuri ale corneei. Dacă schiezi sau urmează să petreci timp într-o zonă cu zăpadă, poartă ochelari de soare. Nisipul poate fi și el periculos. Firele de nisip intrate în ochi pot zgâria corneea, iar dacă ești expus timp îndelungat la vânt și praf, ochii pot deveni iritați. Prin urmare, ochelarii de soare acționează ca un scut împotriva factorilor externi, protejându-ți ochii.

              1. Sunt un accesoriu atrăgător

              Pe lângă aspectul sănatății, nu putem să nu aducem în discuție factorul estetic al ochelarilor de soare, ei fiind un accesoriu care pot completa ținuta într-un mod fabulos. Ochelarii de soare sunt disponibili în multe forme, culori și stiluri, astfel cu siguranță vei putea găsi modelul potrivit ție. De asemenea, poți avea mai multe perechi de ochelari de soare în funcție de diferitele activități pe care le întreprinzi sau pentru a-i asorta potrivit stilului vestimentar.

              Protecția ochilor este un lucru necesar. Așa cum ai aflat din acest articol, sănătatea oculară înseamnă și să-ți aperi ochii de razele ultraviolete. Bucură-te de ochelarii de soare, simte-te confortabil cu ei și nu uita că nu sunt doar un element de estetică. Poartă-i cu încredere în mod regulat!

              Puiul de zimbru, la ora mesei – VIDEO

                Cel mai mic membru al unei turme de zimbri în libertate la ora mesei în Parcul Natural Vânători Neamț, momentul inedit fiind surprins de un silvicultor aflat într-o acțiune de monitorizare.

                Femelele nasc de regulă la fiecare doi ani, câte un pui, care este alăptat timp de un an. Zimbrii tineri stau cu femelele în turmă, care sunt foarte protective.

                Zimbrul poate ajunge și la 920 de kilograme, iar femelele au o greutate mai mică, între 320 și 640 kg. Masculii sunt solitari, iar femelele de zimbru în libertate trăiesc în turme, alături de pui, până când aceștia ating maturitatea.

                Zimbrii au fost reintroduși în fauna României în anul 1958, la aproape două secole de la dispariția lor, de către silvicultorii români, prin aducerea, din Polonia, a doi zimbri, numiți Podarec și Polonka. Treptat, s-au format mai multe nuclee de zimbri, unul din acestea fiind cel de la Parcul Natural Vânători Neamț.

                Romsilva – Parcul Natural Vanatori Neamt, unul dintre cele 22 de parcuri naționale și natural administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, este situat în nordul județului Neamț.

                Parcul Natural Vanatori Neamt se întinde pe o suprafață de 30.818 hectare, din care 26.190 de hectare păduri, pe versantul estic al Munților Stânișoarei și Subcarpații Neamțului, acoperind bazinul Ozanei și al Cracăului.

                Regia Nationala a Padurilor – Romsilva administrează trei nuclee de zimbri, la Bucșani, Hațeg și Vânători Neamț, cu un efectiv total de peste o sută de exemplare.

                credit: Lică Balmoj, Parcul Natural Vânători Neamț