Inainte de “89, ziua de 1 Mai incepea cu adunarea in fata intreprinderii, dotarea cu stegulete si un mars de 2-3 ore, de la “baza” pana in Parcul Trandafirilor, unde se facea iar prezenta. Era “o corvoada”, dar varstnicii isi amintesc cu placere ca, dupa defilare, toata lumea mergea “la sprit”.
“Mergeam incolonati, cu o floare in mana, cu un stegulet, cu pancarte, de la IRAv pana in centru, la Parcul Trandafirilor, povesteste Maria Varlan, Centrul Speranta-FSC. Acolo, ne asteptau masinile si preluau materialele de propaganda”. “Si blocau strazile, ca sa nu fugim”, adauga Cristina Stefanescu, angajata la IJTL, pe atunci. “Si crasmele erau inchise, pe perioada defilarii, ca sa nu se imbete aoamenii munciia”, mai spune ea, amuzandu-se. Ovidiu Patrascanu, 80 de ani, fost tehnician proiectant la IRAv, le aminteste ca, de fapt, nimeni nu incerca sa fuga: “Prezenta la 1 Mai era obligatorie, nu exista sa lipsesti, insa dupa defilare mergeam, toti, la iarba verde. Si cu colegii, si cu familia”. Facea parte din corul “Aurel Vlaicu”, asa ca scapa de carat pancarte, sarcina artistilor fiind sa defileze cantand “Rade, iarasi, primavara” si “1 Mai muncitoresc”.
Grija fata de om: friptura gratis!
“Pe total, era bine. Fiind incarcati de munca, asteptam zilele astea si stiam sa ne bucuram. Mi-e dor sa mai rad, ca atunci”, spune, melancolica, Maria Varlan. Decorate cu bostani si cununi de grau, carele agricultorilor erau cele mai admirate, sustine Aneta Trifan. “Eu lucram la IAS Traian. O saptamana intreaga faceam pregatiri. Cinstit va spun, oamenii chiar erau mandri sa-si prezinte intreprinderea”. In plus, “era frumos pentru ca eram tineri si in putere”, apoi, dupa defilare, “ne duceam la restaurant” sau “pe terasa, la o bere”. “Nu era o corvoada, chiar ne distram”, spune Cristina Stefanescu. An de an, defilarea era la fel: “Ieseam de pe Bacovia, ne incadram in coloana, iar in dreptul tribunei, agitam steguletele si strigam lozinci: aTraiasca 1 Maia, aTraiasca Ziua Munciia si, obligatoriu, aTraiasca partidula”. Ovidiu Patrascanu sustine ca, dupa o astfel de defilare, a iesit prima oara cu Viorica, azi, sotia lui: “Era, cred, prin “54 si eram in corul CFR. Am cantat si ea m-a ascultat, apoi ne-am plimbat prin parc. Eu am invitat-o la o prajitura, Viorica nu a acceptat si am cumparat un pachet de biscuiti de 3 lei, pe care l-am mancat in drum spre casa”.
Silvia Patrascanu
