De ce nu-i prețuiesc pe cei care și-au făcut o obsesie din a trăi doar ca lucrători politici? Pentru ei, nu pot folosi noțiunea de politician. Nu sunt decât niște pompieri isterici, cu ifose. Un politician autentic salahorește responsabil pentru prezent și viitor.
Dezvoltarea durabilă, cea care răspunde nevoilor actuale fără a afecta capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile trebuințe, ar trebui să-i fie acestuia singura țintă a trudei sale. Lucrătorii din istoria mioriticii politice n-au făcut decât să cârpească jalnic realitatea, în funcție de interesele lor private.
Iată că un fotbalist, Hagi, oferă o lecție admirabilă de dezvoltare durabilă. Omul, un geniu atunci când are mingea lipită de picior, nu este un expert al limbajului, un savant al catedrei de „dezvoltare durabilă”, dar, cu umilință, cei care salahoresc la tratate de economie/politică, ar putea lua loc în bănci pentru a-i asculta discursul pragmatic. S-a ivit acum cinci ani ca finanțator-antrenor în prima ligă și iată-l cucerind laurii. Ce simplu sistematizează: „Sunt cinci lucruri importante. De aceea Dumnezeu ne-a dat cinci degete la o mână. Contează filosofia, sistemul de joc, tipul de jucători, selecția și metodele de antrenament. Eu le-am implementat pe toate”. Cu responsabilitate, consecvență și încredere, în pofida tuturor ironiilor, a ambuscadelor eternei „cooperative”, a sincopelor de parcurs…
Ce-ar fi să-i învățăm pe lucrătorii noștri politici, folosind numărătoarea lui Dumnezeu, mâna, să numere măcar până la cinci? Apoi, căutând prin tezaurele autentice al moralei, economiei de piață și diplomației, aceștia să găsească doar cinci repere eficiente care să-i călăuzească în trudă. Cinci; doar cinci. Este prea mult? Deja este acuzat stresul?…
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
