Măria Sa, Străinul

1

Între un conațional și un străin, majoritatea românilor ar alege străinul. Fie că e vorba de o funcție de răspundere, fie că este vorba de încredințarea unui secret sau de o misiune secretă, românul nu se încrede în român și, chiar dacă s-ar încrede, intervine principiul “capra vecinului”: „dacă tot nu mă pun pe mine șef, să nu-l pună nici pe colegul meu, așa că mai degrabă să fie Hans, John sau François”.

Problema nu este nouă; de sute de ani problema se repetă. Gheorghe Lazăr, când a încercat să înființeze prima școală în limba română, a întâmpinat împotrivirea boierilor români care considerau că doar în grecește se învață carte.

În zilele noastre, în ciuda dovezilor referitoare la tratarea României ca o colonie, românii continuă să fie dezbinați și convinși că antreprenorii străini trebuie întâmpinați cu covorul roșu și cu facilități fiscale în vreme ce pe cei români trebuie pus biciul.

Românii continuă să facă sluj în fața ambasadelor occidentale, luând spusele diplomaților drept literă de lege, fără să se întrebe care este interesul acestora. Corporațiile multinaționale, care-și exporta profitul pentru a plăti impozite cât mai mici în țara în care obțin câștiguri pe care în țările de origine doar le-ar visa, sunt considerate de neatins și vai de cei care ar îndrăzni numai să gândească faptul că ar mai trebui vizitate de ANAF! Ne întrebăm de ce nu sunt bani la buget și acceptăm, de fiecare dată, răspunsul că de vina e corupția.

Iar când se anchetează corupții, ce să vezi? Legea e încălcată numai de români, numai românii dau și iau șpagă, numai românii măsluiesc licitații; străinii, niciodată! Dar nu ne întrebăm cum de, la vânzări mult mai mari decât companiile românești, cele străine înregistrează profituri mult mai mici. Și, în vreme ce antreprenorii români sunt cocoșați de impozite, cei străini contribuie la buget cu niște firfirici. Atunci când, desigur, nu înregistrează an de an pierderi.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Păcat, dar adevărat…
    În altă dezordine de idei, Hans, John și François vin la noi în număr din ce în ce mai mare nu doar pentru că sunt bine văzuți și primiți aici, ci și pentru că Mehdi, Abd Al-Mouqit, Fawzi sau Khaireddine, colegii și vecinii lor de acasă, le reproșează tot mai des că nu le pronunță corect numele… Au tendința mereu să scoată un „h” aspirat, nu din piept, așa cum se cuvine… Nu mai înțeleg bine noua limbă și nici nu pot să țină ramadamul…. Când vine ora de rugăciune uită mereu în ce direcție e Mecca. E grav…
    Și vin aici pentru că noi îi luam mai cu blândețe… le dăm, conform tradiției, pâine, sare, electrica, brânză, romtelecom, roșia montană, sarmale, fabrici de aluminiu… cele de trebuință pe masa unui drumeț străin, însetat și flămând.
    Ne-am emancipat și noi. Nu mai otrăvim fântânile, nu mai pârjolim ogoarele. Le dăm lor, că sunt osteniți de la drum. Și nouă, ce ne trebe? Așa-i creștinul, crede la ăl flămând…
    Și dacă au ajuns la rangul de Măria Sa, în curând îi vom întreba recum răzeșii pe Ștefan cel Mare și Sfânt: „Măria Ta…, Măria mea-i la tine…? Că aseară n-a fost pe-acasă…”
    Liberté, égalité, Inch’Allah

LĂSAȚI UN MESAJ