Întoarcerea fiilor risipiți. Copiii adoptați de străini își caută părinții

    Au fost adoptați de părinți din străinătate în anii tulburi de după 1990. Pentru că părea o cale ușoara de scăpa de o problemă, pentru că părea că li se oferă șansa unei vieți îndestulate, de care nu ar fi avut parte în țară. Frații au fost despărțiți brutal, uneori adopția s-a făcut la limita legii, de unii copii nu se mai știe nimic. Astăzi, copiii uitați ai României își caută rădăcinile și vor să-și cunoască părinții biologici.

    Adopțiile au fost un subiect sensibil și controversat în ultimele două decenii din cauza faptului că în anii 90, după Revoluție, legislația era ambiguă, cu multe lacune. La fel ca în alte domenii, România a trecut de la o extremă la alta.

    Înduioșați de reportajele care prezentau „orfelinatele groazei” și încurajați de faptul că statul român nu pune prea multe condiții, străinii s-au grăbit să înfieze un copil dintre cei ocrotiți în centrele de plasament sau, uneori, să-l „cumpere” direct din familie.

    Mame foarte tinere și necăsătorite, femei chinuite de un soț violent și iresponsabil sau subjugate de sărăcie, care nu erau în stare să hrănească încă un copil, și-au dat consimțământul. Anii au trecut, iar copiii înfiați de străini au terminat studiile, au ajuns adulți și au început să-și caute familia biologică. Unii și-au regăsit părinții și frații, alții, nu. Nu încă.



    Cristi-Anthony, o istorie cu happy-end

    Între cei norocoși, care au avut și resursele financiare necesare, și sprijinul familiei adoptive, se află Anthony Laberge, din Canada, care și-a descoperit familia în Colonești: mama și surorile mai mici, care îi seamănă incredibil de mult. Toți blonzi și pistruiați, cu ochi luminoși și un zâmbet larg, de om cu suflet bun.

    Prima oară, Anthony, care și-a recuperat și numele de Cristi între timp, a venit în România cu mama și bunica din Canada, dar nu a reușit să-și întâlnească familia naturală. A doua oară a venit însoțit de fratele său și de un unchi. Abia atunci, cu sprijinul autorităților, și-a întâlnit mama, apoi a vizitat-o.

    Am fost prezentă la această întâlnire emoționantă, am scris despre ea și am rămas prietenă cu Anthony pe facebook. De atunci, tânărul ține legătura cu familia din Colonești, postează poze cu mama și surioarele lui, e mândru de ele și le vizitează în fiecare an.

    Costel-Charles e pe urmele mamei…

    Nu la fel de norocos a fost Costel Plăvan, născut în Comănești și numit Charles de familia din SUA. În dosarul de adopție sunt puține informații. Este menționat numele mamei, Elena Plăvan, nu și al tatălui, faptul că a locuit în satul Buda, județul Buzău, apoi în Râmnicu Sărat și din nou în Buda. El și-a publicat povestea pe o pagină de facebook destinată românilor înfiați (The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României) și a solicitat ajutorul celor care i-au cunoscut părinții sau știu ceva despre locul în care trăiește, în prezent, mama sa. „Am crescut împreună cu sora mea, și ea adoptată din România.

    Am fost adoptați în același timp, din două familii diferite. Dintotdeauna mi-am dorit să îmi cunosc și familia biologică, însă puținele date pe care le dețin nu m-au convins să încep această căutare. Recent, cu ajutorul acestei pagini, sora mea s-a reunit cu familia ei biologică din Bacău. Din acel moment am început să sper că având ajutorul vostru poate voi reuși să îmi găsesc mama și restul familiei”, mărturisește Costel.

    …o mamă speră să o revadă pe Corina

    Corina, sora adoptivă a lui Costel, a reușit să-și regăsească mama. Femeia locuiește în Moinești și se numește Florentina. „I-am explicat că am fost dusă în eroare. Fetița era bolnavă și am fost în Buzău, la un cabinet privat, unde era cineva care s-a dat drept medic și care a consultat-o.

    Corina a făcut o criză chiar acolo și m-am speriat, iar în acest timp a dispărut certificatul ei de naștere. Medicul zicea că nu am avut niciun certificat, m-a prostit de la ochi, apoi a zis că fetița e în stare gravă, trebuie să rămână acolo pentru analize și m-a pus să iscălesc”, povestește mama. Florentina a plecat din Buzău având doar o hârtiuță pe care era scris numărul de telefon al cabinetului.

    După un timp, a sunat și i s-a spus că fetița e bine, sănătoasă și va fi adusă acasă. Zilele treceau și nu primea nicio veste, așa că a telefonat din nou la clinică.

    „A doua oară mi-au spus că fetița e plecată în America, declară mama. I-am avertizat că mă voi duce să reclam la Poliție, dar persoana mi-a spus «Du-te unde vrei!» Am făcut un șoc! La Poliție m-au luat la rost: «Câți bani ai luat? Așa sunteți voi, după ce vă vindeți copiii mai aveți și tupeu!» Apoi am auzit fel de fel de lucruri, ba că a murit, ba că a fost vândută pentru organe…”

    Nu a știut nimic sigur despre Corina până acum, când fiica ei, înfiată în SUA de aceeași familie care l-a înfiat pe Costel, a reușit să o găsească.

    „Mi-a spus că vine în Moinești să mă vadă după ce învață puțin românește”, spune Florentina, aproape plângând. Dacă și Costel va reuși să-și găsească părinții, vor veni în țară amândoi, ca să afle care sunt originile lor și să înțeleagă mai bine cine sunt.

    Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"