« Aștept cu nerăbdare să-mi fac prieteni noi »
Anca-Ioana Jitaru, University of Portsmouth, Facultatea de Business and Management
«Bună, mă numesc Anca-Ioana Jitaru, sunt din Moinești, județul Bacău și am absolvit Colegiul Național ”Vasile Alecsandri”, profilul matematică-informatică intensiv engleză. În momentul de față sunt studentă în Marea Britanie, la University of Portsmouth, Facultatea de Business and Management. Totul a început prin clasa a XI-a, când m-am gândit că ar fi foarte util să merg la cursuri de engleză pentru examenul Cambridge CAE, unde am cunoscut câțiva adolescenți cu o gândire ”în afara cutiei”, care erau ferm convinși că viitorul lor e în străinătate.
Încă de atunci am încercat să văd dincolo de granițe, îndreptându-mi atenția spre Anglia. Le-am propus părinților ideea de a pleca la studii în străinătate și astfel am primit un răspuns pozitiv, spunându-mi că mă vor susține în tot ceea ce vreau să fac. Astfel, am început să mă interesez despre condiții, costuri, calitatea învățământului, urmând ca în ianuarie 2013 să aplic la 5 universități, primind oferte de studii de la fiecare. Din acestea am ales doar două, una ca opțiune principală, iar cealaltă de rezervă.
După aceea, a trebuit doar să învăț ca să obțin notele cerute de universități pentru a fi admisă, trimițându-le apoi și dovada calificărilor mele. Pentru a plăti studiile, am aplicat pentru un împrumut la Student Finance, urmând ca după terminarea facultății să returnez acești bani (£36.000). Cam asta e povestea mea, aștept cu nerăbdare să încep cursurile și să-mi fac noi prieteni în acest mediu multicultural!”
„Pentru a reuși, ai nevoie de multă răbdare și putere de a o lua de la capăt”
Flavian Manea, Imperial College London
„Nu știu dacă există vreo rețetă a succesului universal valabilă, însă sunt câteva aspecte esențiale ce trebuie avute în vedere atunci când iei o decizie de viitor și dorești ca acea decizie să fie cea bună. Ca mulți alți liceeni, nici eu nu am știut de la bun început spre ce să mă îndrept. Pasiunea mea pentru științele exacte s-a manifestat de la o vârstă fragedă, dar totodata, am fost atras de idea de a ajuta oamenii în suferință. A fost o perioadă în care mă gândeam serios la medicină, dar ulterior, am realizat că meseria de doctor necesită vocație pe care simțeam că n-o posed. Abia pe la sfârșitul clasei a XI-a, la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”, m-am hotărât spre un domeniu care răspundea, în mare parte, ambelor chemări: ingineria medicală.
Perspectiva studiului în străinătate am dobândit-o încă de la începutul liceului, auzind despre experiențele încântătoare ale foștilor elevi plecați în afară legate de sistemul educațional inovator și de nivelul de trai ridicat, specific societății occidentale. Mai mult de atât, părinții m-au încurajat enorm pe această direcție. Așadar, am decis să aplic la 5 universități din Londra, unde aveam deja câteva cunoștințe. Procedura a fost destul de simplă, grație unui sistem de admitere bine pus la punct (UCAS), prin care am primit 4 oferte educaționale, condiționate de un examen de engleză și, binențeles, de nota de la bac. Doar una din cele 5 universități mi-a solicitat pe internet un fel de test de admitere ce conținea întrebări de matematică, logică, fizică și chiar de specialitate. La vreo 3 săptămâni după ce le-am trimis testul, parțial completat și simțindu-mă oarecum resemnat, am primit oferta lor cu următoarele cerințe: peste 9,60 la bac și minim, aceeași notă, separat, la probele de matematică și fizică, adăugându-se promovarea unui alt examen de engleză decât cel pe care-l aveam deja.
Făcusem deja un pas spre Imperial College London, iar lucrurile nu mai păreau atât de imposibile ca la început. În continuare au urmat munca, răbdarea, bunăvoința, dar mai presus de toate stăruința în rugăciune și încredere în Bunul Dumnezeu, că El va alege ce e mai bun pentru mine. De examenul de engleză am trecut cu bine, deși l-am susținut într-o perioadă în care nu credeam că voi mai reuși să plec datorită impedimentelor de ordin material. Am depășit și aceste dificultăți, însă bac-ul a reprezentat pasul decisiv care m-a dus în cele din urmă la împlinirea marelui obiectiv. Trebuie să recunosc că am avut ceva emoții mai ales la proba scrisă de limba română unde știam că sistemul de notare e foarte subiectiv. Personal, nu am fost prea mulțumit de prestație iar din acest motiv rezultatul efectiv m-a surprins, simțindu-l ca pe un răspuns divin. A fost o experiență care m-a învățat nu numai că pentru a reuși, ai nevoie de multă răbdare și putere de a o lua de la capăt atunci când lucrurile nu-ți ies, dar și cât de important este a cere, sincer, ajutorul lui Dumnezeu în tot ceea ce faci.
