Abia am scăpat de luna lui „Cuptor” și am intrat în „Gustar”.
Viața merge înainte.
O demonstrează un periplu prin oraș, la o vorbă cu băcăuani și nu numai, surprinși în intervalul orar 12,00 – 14,00, la început de august… în diferite activități.
Fântâna arteziană din Parcul „Cancicov”, ora 12.oo. Norii adunați dinspre vest adună alți nori și zbucium de vânt. Mămici, bunici cu nepoți, se bucură de aerul curat. Încă este bine dar toți ne temem de furtună. Să nu fie cu trăsnete și ghiață. Forța naturii rămâne predictibilă dar imprevizibilă ca manifestare. „Venim în fiecare zi în parc. Măriuca? Câți ani are fata?!!” „Doi ani!” vine răspunsul ferm, de după buclele vizibil deranjate, că a fost întreruptă testarea calității apei de la „țâșnitoare”, la care încă nu poate ajunge. Are un an și opt luni insistă bunica. Prietenul de joacă, Achim, a împlinit un an și jumătate… spune mămica. El spune că are trei.Cresc ei mari și modifică ordinea cifrelor. Li se alătură și alți copii, unii mai maturi, reglând debitul de apă din robinet, pentru ași răcori fața și potoli setea.Bianca și logodnicul ei se bucră de răcoarea jeturilor fine de apă, pulverizate în aer de fântâna arteziană. Au venit din Piatra Neamț. „O mică vacanță. N-am fost la mare. Nu intenționăm să plecăm. Stăm așa, în echilibru. Am venit la prieteni. Diferența de temperatură e de 2-3 grade față de Piatra. Să știți că Telegondola funcționează la noi! Înafară de lunea, când se face revizie. Aveți un oraș frumos! Nu ne temem de furtună. Dacă plouă…? Văd că avem unde să ne retragem. E un lăcușor cu bar pe aproape, restaurant acolo…”Acțiunea de întreținere a spațiilor verzi din Parcul „Cancicov” nu are limite de timp sau anotimpuri. Pe Aleea Parcului, lângă remorca încărcată cu vegetația abia cosită de pe spațiile verzi, dintre blocuri, muncitorii profitau de timpul încă bun, dinainte de ploaie, sărind peste programul de masă, conștienți că treaba trebuie făcută. Șeful de echipă explică simplu: „Altfel nu se poate! Se muncește normal, conform programului. Avem apă, avem ce ne trebuie. Datorită configurației aleilor, străduțelor, pretențiilor locatarilor, nu putem ajunge cu utilajele mari decât într-o proximitate a zonei de lucru.Transportul vegetației cosite îl facem manual. E ceva distanță. Suntem puțini! Știu și șefii asta.”Și Azorel merită o toaletareOrologiul din fața clădirii Finanțelor publice nu mai indică nici ora, nici temperatura. A rămas cumva blocat, într-o altă vară, cînd indica peste 40 de grade.
Se văd fulgere. Pe Strada Mare (Mihai Viteazu), s-a făcut liniște. Norii vineții întunecă cerul. Trotuarele devin pustii. Toată lumea caută adăpost. Doar o umbrelă colorată sfidează presiunea atmosferică. Au venit și primii picuri. Am scăpat ieftin. S-au evaporat repede. O ploaie scurtă de vară la 32 de grade Celsius.După cîteva rafale de vânt, soarele și-a reintrat rapid în drepturi. Cât e pavajul de lung, care nu a mai crăpat ca în alți ani în buricul târgului, zăduful a creat iar cale liberă în centrul orașului. De la Policlinica Veche până la Parcul Trandafirilor, perspectiva evocă amintirea tristă a primelor zile de pandemie. Atunci când s-a interzis circulația. Acum, eliberat de constrângeri, spiritul vieții capătă alte forme.
Pe afișajul electronic din fața unei farmacii, apar cursiv cifrele 3 și 6, cu plus în față. Așa o fi, că norii au șters-o din peisaj.În sutană, veșmânt de pioșenie, un călugăr venit de la mânăstire în ascultare, caută umbra miezului zilei pe trotuarul încins. Grea caznă, să nu facem degeaba loc umbrei pământului, ca gest de mântuire. „Frații îmi spun Părintele modest. Nu ne putem plânge de căldură. Să ne gândim numai la Sf. Antonie cel Mare, care provăduia în pustiul egiptului. Astăzi, pe vechi se sărbătorește Sf. Ilie. Sunt un monah modest. Am 54 de ani. Dacă ai credință, ai grijă și de aproapele tău.Trebuie să căutm să biruim cu binele pe cel rău.” Cu barba îngrijită și ochii pierduți, găsește alinare pentru unele suflete rătăcite din turmă. Și nu sunt puține cele care se încred în ce spune, și contribuie pentru iertare.Nu știu dacă acest călugăr a trezit în mine imaginea a ceva sfânt, dar la câțiva zeci de metri distanță, doi tineri hotărau cam la aceeași oră, să-și urmeze împreună viitorul, printr-un simplu „DA!”. Irina și Dorin Popa, Starea Civilă. Și-au unit destinele înconjurați de rude și prieteni. Data nu a fost aleasă întâmplător. Ziua de naștere (zodia Leu) a miresei. Tinerii sunt optimiști, încrezători și plini de energie, la ce le va rezerva viitorul: „Cum să trecem peste acest moment… ? Cu multă căldură! Este o zi care nu se uită! Am spus DA! Am trecut deja! Suntem fericiți împreună cu familia și pretenii.” Fotografia de la ieșire, pe sub bolta de flori, în plin soare cu umbre în contrast, devine o provocare pentru prietenul lor, artistul fotogaraf Ioan Viorel Cojan. Sigur va deveni început de pagină în albumul de famlie, cu file rămase mereu de completat. A fost o zi fierbinte care va rămâne în statistici, dar importantă de reținut doar pentru unii dintre noi.
Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
