Cârpacii de efecte

Un scriitor brazilian a lansat o dezbatere cu tema: „Care este diferența dintre politician și hoț? Unul dintre răspunsuri a cules cele mai multe aplauze: „Diferența dintre un politician și un hoț este aceea că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine”… Povestea este vechișoară; știm. Dar e actuală…

Legea cauzalității zice: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. Cunoscând legea, oamenii normali la cap acționează asupra cauzelor, dacă-i nemulțumesc efectele. La noi, totul e cu giosul în sus. Să luăm exemplul localității în care (supra)viețuiți. Vara este turnat asfaltul, primăvara următoare – inevitabil – apar gropile. Sunt cârpite (uneori) gropile, dar nimeni nu vrea să înlăture cauzele: licitații ca vai de ele, lipsa de responsabilitate a administrațiilor față de calitate, duhoare de corupție etc. Este aici, în cârpirea eternă a efectelor, o hoție mascată?…

În pușcării, mare înghesuială, condiții de coșmar, vaiet european. Cauzele: o calitate a vieții (sociale, politice, economice) deplorabilă, o educație precară, un mediu propice corupției (întreținut, în proporții diferite, de instituțiile statului care ar trebui să aibă gena anticorupției).

Firesc, ar trebui înlăturate cauzele nenorocirii. Comisia juridică a Senatului a hotărât recent ca pe proiectul de lege al grațierii, atât de contestat de mișcarea Rezist, să fie așezată puțin batista, ca pe un țambal prea hodorogit. A fost redus puțintel cuantumul grațierii. În termeni de logică elementară suntem victimele prostiei, întrucât trebuie înlăturate cauzele, nu cârpite efectele. În termeni de morală suntem victimele unei hoții. Transpartinic, politicienii își apără confrații de partid / afaceri ajunși la gherlă; și viitorul personal, desigur.