Acum vreo 20 de ani lumea intreaga sarbatorea colapsul comunismului, un sistem despre care s-a spus ca a fost profund inuman, ca a pus in centrul preocuparilor societatea si nu individul, sacrificând interesele unor insi pentru interesul general.
In tarile foste comunisme, poporul a jubilat si s-a pregatit sa se infrupte din binefacerile societatii de consum. Doar ca anii care au urmat au aratat ca nu mai era ce sa se consume. Ca insasi sistemul capitalist, lipsit de un dusman natural – comunismul – degenerase. Ca din societatea de consum mai ramasese doar privileagiul de a plati ce au consumat altii.
La doua decenii dupa caderea comunismului ne pregatim de colapsul capitalismului. Criza eaconomica ar putea fi un efect si nu o cauza a problemelor globale actuale; faptul ca indivizii sunt pusi la zid in numele sfântului profit pare sa determine schimbari radicale in mentalitate.
Desigur, acestea nu se produc de azi pe mâine, dar este interesant ca in toate tarile au loc miscari de strada. E mai putin important motivul pentru care lumea se revolta, pentru ca istoria ne-a demonstrat ca revolutiile nu au nevoie de un motiv anume.
Important este, pentru cine stie sa citeasca semnele, ca exista o crestere a entropiei sociale si viitorul nu se anunta prea bun. Lumea, indiferent ca e de pe strazile NewYork-ului, Londrei, de pe strazile din Cairo sau Bucuresti, transmite un mesaj: “Asa nu se mai poate, dorim altceva. Mai putina lupta pentru profit, mai multa umanitate si grija fata de ceilalti oameni”.
