Din ce în ce mai des aud cum se plâng unii că nu mai găsesc angajaţi, că aceia pe care-i aveau au plecat la alte job-uri mai bănoase sau în străinătate şi că, în general, foarte greu mai găseşti un om priceput în meserie, oricare ar fi ea.
Criza de forţă de muncă din România a cuprins toate domeniile economice şi nu se întrevede, pe termen scurt, nici o rezolvare deoarece angajatorii par incapabili să înţeleagă rădăcinile fenomenului: politica de salarizare.
Ani de zile, angajatorii din România au ţinut lefurile la niveluri extrem de joase deoarece acesta a fost modelul de business preferat. Profitul se făcea pe seama salariilor mici, nu pe seama realizării unor produse complexe, cu valoare adăugată mare.
Rezultatul a fost că, după aderarea la UE şi după deschiderea pieţei muncii şi pentru muncitorii români, forţa de muncă s-a scurs în afară, spre vestul continentului, unde oferta salarială este mult mai promiţătoare.
Iar în acest timp, România a continuat să ţină salariile jos, atunci când nu erau tăiate, desigur. Multă vreme cei care cereau lefuri mai mari erau întâmpinaţi de angajator cu refrenul „dacă nu-ţi convine, mai sunt alţi 20 care aşteaptă la uşă”. Uite că ăia 20 nu mai sunt şi ceva trebuie schimbat în politica salarială dacă angajatorul doreşte să mai rămână în afaceri.
Problema este că o mare parte din afaceri nu vor putea supravieţui în noul context. Şi atunci există o presiune destul de mare dinspre mediul de afaceri pentru rezolvarea problemei prin metode intervenţioniste de genul tăierii ajutoarelor sociale pentru a forța „leneşii” să muncească pe salariile mici oferite.
Numai că „leneşii” sunt mai mult o legendă, în condiţiile în care valoarea venitului minim garantat este de 150 de lei pe lună iar la nivelul întregii ţări sunt mai puţin de 250.000 de persoane care beneficiază de acesta. Dar România nu este singura ţară care se confruntă cu această problemă.
Polonia are peste două milioane de cetăţeni plecaţi din ţară şi se confruntă cu o criză de forţă de muncă similară. 51% din angajatorii polonezi spun că au probleme în a găsit salariaţi, comparativ cu numai 35% anul trecut.
Numai că în Polonia mediul privat a reacţionat prin creşterea salariilor care au atins un ritm de creştere de 5% lunar, cel mai puternic din ultimii şase ani. Dar nici asta nu a fost suficient şi Polonia importă forţă de muncă din Ucraina şi Belarus. Desigur, Polonia încă mai are industrie şi o economie funcţională, ceea ce nu este cazul României.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
