Handbal masculin/ Dupa finala de duminica seara, cu HCM Constanta, Stiinta MD Bacau s-a despartit de o parte din protagonistii sai
O foaie de calendar inrosita. Si doua Stiinte Municipal Dedeman Bacau: cea de dinainte si cea de dupa 25 mai. Pe cea de dinainte o stim: de trei ori vice-campioana a României, Stiinta lui Colin Voica a fost o echipa care a imbinat marile sperante cu amarnicele regrete. Pe Stiinta MD condusa de spaniolul Mateo Garralda urmeaza sa o descoperim. Incepând cu aceasta vara. Pâna atunci, sa ne mai amintim o data, ultima data, de meciul de duminica seara, cu HCM Constanta, câstigat cu 24-19 (insuficient pentru a lua titlul) si, mai ales, de o parte din protagonistii acestor ultimi ani, carora conducerea clubului le-a multumit in mod public, oferindu-le diplome de excelenta.
Asadar, a fost ultima data când…
L-am vazut la sala pe Sota Tevzadze. Gruzinul n-a jucat in batalia pentru titlu, dar le-a tinut pumnii colegilor. La cât de iubit a fost de fani (si cât i-a iubit, la rândul sau), in mod sigur, Sota paraseste Bacaul cu inima strânsa, dar cu satisfactia ca lasa poarta pe mâinile (sigure) ale unui Raducu Tamas care a crescut enorm pe parcursul acestui sezon.
L-am vazut marcând pe Cristi Ghita. Duminica, Ghita a fost principalul realizator al echipei. Dar si- sans ressentiment, mon vieux!- omul care a ratat cel mai mult in returul finalei. Hotarât lucru, Stiintei ii va lipsi un inter precum Ghita. Iar publicul bacauan se va conecta periodic la campionatul francez pentru a vedea ce mai face unul din (fostii) favoriti.
L-am vazut alergând pe Da Silva. Brazilianul cu mimica a la Buster Keaton a fost unul din asa-zisii „jolly” ai echipei. Un as bun de scos din mâneca atunci când era nevoie. In returul cu HCM Constanta a dus scorul la 21-15 in minutul 54 si se parea ca imposibilul se va produce. Lipseau sase minute si trei goluri, „asul” era, dar Constanta a taiat nu cu „septarul” (Simicu), ci cu 17 (Cutura) si asta a fost tot!
L-am vazut pe banca pe Eliodor Voica. „Cel mai mare regret al meu este ca in aceste trei sezoane nu am reusit sa cuceresc titlul cu Stiinta MD Bacau. In egala masura, pot spune, insa, ca acesti trei ani petrecuti la Bacau au fost cei mai frumosi din cariera mea de antrenor” este declaratia de bun-ramas a lui „Colin”. Ii multumim si lui, ca si tuturor celorlalti (pe picior de plecare se afla si fratii Bujor, Fenici si Rusia), urându-le „bafta” pe mai departe! Oriunde s-ar afla!
