Uneori, cea mai importantă recunoaștere pe care o poate primi un medic nu vine sub forma unei diplome, a unei distincții sau a unei statistici. Vine scrisă de mână, pe câteva pagini, de un pacient care, după ce a trecut printr-o cumpănă, se ridică din patul de spital și pleacă acasă.
Cu bagajele în mână și cu o scrisoare atent împăturită într-o folie de plastic, Wylly Dumitrașcu a ținut să se oprească, în ziua externării, la conducerea Spitalului Județean de Urgență Bacău. Nu pentru o reclamație. A vrut să mulțumească.Pentru el, 16 octombrie 2026 nu este doar data la care a ieșit din spital.
Este, spune, „a doua zi de naștere”.
De la drumurile Europei la un pat de spital
Wylly Dumitrașcu a lucrat zeci de ani ca șofer de TIR. A traversat Europa, a transportat mărfuri și a petrecut o bună parte din viață pe drum.
Cea mai grea perioadă, își amintește, a fost cea de peste nouă ani în care a muncit în Marea Britanie. Ultimii șapte ani i-a petrecut aproape exclusiv în schimburi de noapte.
Apoi au început durerile.
Dureri de cap tot mai puternice, amețeli și nopți în care odihna devenise aproape imposibilă. În toamna acestui an, starea s-a agravat, iar ceea ce până atunci putea fi pus pe seama oboselii sau a anilor de muncă a devenit o problemă care nu mai putea fi ignorată.
A ajuns la Spitalul Județean de Urgență Bacău într-un moment în care, spune el, frica era aproape la fel de apăsătoare precum boala.
„Am ajuns la Spitalul Județean de Urgență Bacău într-un moment dificil al vieții mele, purtând cu mine durere, teamă și multe întrebări”, povestește pacientul.
Nu știa atunci că experiența din următoarele zile avea să-i schimbe perspectiva asupra vieții.
Alegerea medicului
Cazul său a ajuns la Secția de Neurochirurgie a SJU Bacău, unde pacientul a avut posibilitatea să aleagă medicul care urma să se ocupe de intervenția sa.
A avut timp să se gândească până a doua zi. Nu a ezitat. L-a ales pe dr. Vlad Bucur Buburuzan, medicul-șef al Secției Neurochirurgie.
Pentru Dumitrașcu, alegerea nu a ținut doar de competența profesională. A contat și felul în care medicul a știut să vorbească cu un om speriat.
În atitudinea neurochirurgului, pacientul spune că a găsit calmul și siguranța de care avea nevoie într-un moment în care fiecare întrebare despre propria sănătate venea însoțită de teamă.
A urmat o intervenție neurochirurgicală complexă, realizată de dr. Vlad Bucur Buburuzan împreună cu echipa sa.
Câteva zile mai târziu, pacientul era externat.
Dar pentru el, ceea ce se întâmplase în sala de operație avea să capete o semnificație mult mai mare.
„Ființa de lumină”
În mesajul său de mulțumire, Wylly Dumitrașcu nu vorbește despre medic în termenii obișnuiți ai unei relații pacient-doctor.
Îi spune „ființa de lumină”.
„Pentru mine nu ați fost doar medicul care a realizat o intervenție chirurgicală. Ați fost omul care a privit dincolo de un rezultat, a căutat răspunsuri și a contribuit la găsirea unei soluții, într-un moment în care sănătatea mea era în joc”, a scris pacientul.
Și adaugă o frază care probabil spune cel mai bine ce a însemnat pentru el întâlnirea cu medicul:
„Ființa de lumină care mi-a creat a doua zi de naștere în această dimensiune.”
Dincolo de formularea puternic emoțională, rămâne povestea simplă a unui om care a intrat în spital cu teamă și a plecat cu speranță.
O scrisoare pentru întregul spital
Dumitrașcu nu și-a limitat însă mulțumirile la medicul care l-a operat. În ziua externării, a ținut să mulțumească întregului personal care s-a ocupat de el.
Medici, asistenți medicali, infirmieri, brancardieri. Dar și oamenilor pe care, de multe ori, pacienții îi văd mai puțin. Bucătăreselor. Mesele pregătite în timpul internării i-au amintit, spune el, de gustul de acasă.
Este un detaliu aparent mic, dar care spune multe despre felul în care un pacient percepe spitalul atunci când se află într-o perioadă vulnerabilă. Într-un astfel de moment, lucrurile care în mod normal par banale – o vorbă bună, o masă caldă, un om care îți răspunde cu răbdare – pot căpăta o importanță uriașă.
„Vă mulțumesc pentru munca dumneavoastră, pentru atenția acordată pacienților și pentru fiecare gest de omenie care poate părea firesc pentru dumneavoastră, dar care, pentru cel aflat într-un pat de spital, poate însemna enorm”, a transmis pacientul.
„În spatele fiecărui pacient există o familie”
Poate cea mai puternică parte a scrisorii sale nu este cea în care vorbește despre operație. Este cea în care vorbește despre cei care îl așteptau acasă. Soția și fiica.
În spatele unui pacient internat există întotdeauna oameni care așteaptă un telefon, o veste, o ușă care să se deschidă.
„În spatele fiecărui pacient există o familie care îl așteaptă acasă, oameni care îl iubesc și speră să-l revadă sănătos”, scrie Wylly Dumitrașcu.
Experiența prin care a trecut l-a făcut să privească altfel lucrurile simple.
Timpul petrecut alături de familie. O zi obișnuită. O conversație. O masă împreună. Lucrurile care, atunci când sănătatea este bună, par garantate și care devin extrem de prețioase atunci când există posibilitatea de a le pierde.
„Plec din această experiență cu mai multă recunoștință, cu speranță și cu dorința de a prețui fiecare zi”, spune fostul pacient.
Ziua în care a „renăscut”
Pentru Wylly Dumitrașcu, 16 octombrie va rămâne de acum înainte o dată aparte.
Promite că o va marca în fiecare an alături de familie, nu ca pe o aniversare obișnuită, ci ca pe ziua în care a primit șansa de a continua.
O „a doua zi de naștere”.
Este, poate, una dintre cele mai puternice forme de recunoaștere pe care le poate primi un spital: un om care pleacă de acolo convins că viața lui a primit o nouă șansă.
„În centrul activității noastre trebuie să rămână omul”
Scrisoarea pacientului a ajuns la conducerea SJU Bacău, iar managerul unității, ec. Ion-Marius Savin, i-a răspuns la rândul său.
„Pentru noi, această scrisoare înseamnă mai mult decât o apreciere. Este o confirmare a faptului că, dincolo de proceduri, investigații și intervenții medicale, în centrul activității noastre trebuie să rămână întotdeauna omul – cu teama, suferința, speranțele și familia sa”, a transmis managerul spitalului.
Ion-Marius Savin a felicitat echipa Secției de Neurochirurgie pentru profesionalismul și implicarea demonstrate și a mulțumit tuturor angajaților care contribuie, zi de zi, la îngrijirea pacienților.
„Misiunea noastră nu este doar să tratăm boli, ci și să oferim încredere, respect și speranță”, a mai transmis managerul.
Poate că aceasta este, în fond, povestea lui Wylly Dumitrașcu. Nu doar povestea unei intervenții neurochirurgicale. Nu doar povestea unui medic și a unui pacient.
Ci povestea unei întâlniri dintre un om aflat într-unul dintre cele mai dificile momente ale vieții sale și alți oameni care, prin profesia lor, au avut puterea de a-i reda speranța.
A intrat în spital cu durere, teamă și întrebări. A ieșit cu o scrisoare în mână, cu gândul la soția și fiica sa și cu promisiunea că, de acum înainte, va prețui altfel fiecare zi.
Pentru el, aceea a fost ziua în care viața a început din nou.
A doua zi de naștere.
