Despre ”cămășile înflorate”, dintotdeauna, numai de bine. Nu poți nega nici tu, cel ce doar o privește, cu atât mai puțin tu, cel de o porți, bucuria pe care ia, că-i îmbrăcată la vreo sărbătoare anume sau, în mod obișnuit, pe stradă, o aduce ochilor tăi. De altfel, în ultimii ani, în 2017 cu precădere, nu se poate să nu fi observat că ia a devenit chiar un obiect vestimentar ”la modă”.

În 2017, mai mult ca-n alți ani, magazinele au scos IA, în serie, la vânzare. Sau… cel puțin articole vestimentare care, prin croială și elemente, să aducă a ie sau a cămașă tradițională, chiar dacă ”tradiția” nu e neapărat specifică neamului nostru. Multe voci le cataloghează pe cele din urmă, fără tăgadă, ”kitch-uri”, ”chinezisme”, ”turcisme” etc. Și… nu că n-ar avea, pe alocuri, dreptate. Partea bună, însă, este că tocmai o astfel de invazie a ”kitch-ului” poate deveni salvatorul frumosului și al autenticului.

Părerea, ironic, nici măcar nu-mi aparține, recunosc însă, o împărtășesc. Ea este chiar a unor susținători ai tradițiilor românești și ai principiului identității naționale și culturale și care, de ani, prin ceea ce fac împreună sau alături de alții ca ei din toată țara, își propun – și reușesc – să păstreze vie fascinația, cel puțin, față de obiceiurile și valorile românești din cele mai vechi timpuri. În cazul de față este vorba despre Ansamblul Folcloric Profesionist ”Busuiocul” din Bacău, prin Atelierul de Creație Populară ”Busuiocul”, în cazul de față. Un atelier cu o tradiție de 15 ani în realizarea și furnizarea costumelor populare românești și a obiectelor de vestimentație cu specific românesc, în toată țara și… străinătate.

Am intrat în Atelierul de Creație Populară ”Busuiocul” din Bacău, într-o zi de vineri dimineață, mânată, sincer, de apropierea sărbătorii Sânzienelor (Drăgaica) (Nașterea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, 24 iunie), dar și, de la începutul anului odată cu observarea directă a ”invaziei” de ii pe piața românească, de o curiozitate legată de ia tradițională. O vizită neanuțată pentru lucrătoarele pe care le-am găsit acolo, fiecare la locul ei, în tăcere, aplecate, cu acul și ața în mână, asupra unor bundițe. Pe pereți, ii superbe, cele mai multe lucrate manual, costume populare pentru copii și adulți, iar pe mese, baloturi de materiale pentru croit și… cărți de etnografie, deschise la capitole diferite despre ”portul popular românesc” în diferite zone ale țării.

”Apostrofată” pentru că ”nu ne-a anunțat nimeni că veniți, că ne aranjam și noi puțin”, am dat curs unui șir de întrebări care mă măcinau de ceva vreme. Fără să-și ridice ochii de la bundițe, continuând cu migală să lucreze, lucrătoarele iscusite mi-au împărtășit câte ceva din tainele costumului popular românesc, despre ce presupune munca la un astfel de costum și cât poate dura croiala acestuia, definiție aparte a ”răbdării” pentru ”finalitatea lucrului bine făcut”.

Cunoașterea zonei etnografice, esențială în realizarea costumului popular autentic
”Înainte de orice, nu putem face costume fără să cunoaștem specificul zonei etnografice. Vă dați seama, cum ar fi să pretindem că suntem autentici, dacă la o comandă de costum popular românesc venită din zona Munteniei, noi am trimite un costum specific Moldovei? Fiecare zonă din țară are particularitățile ei și modelele specifice, că-s florale, geometrice sau altcum”, spune Marlena Enășoaie, lucrătoare la Atelierul de Creație Populară ”Busuiocul”, Bacău.

Calitate, autenticitate și origine înseamnă, aflăm, păstrarea croielii și… destinația costumului. Pentru că în funcție de cine, de când și mai ales pentru ce este el purtat, drumul costumului specific portului popular românesc este diferit. ”Atât pentru femei, cât și pentru bărbați, trebuie păstrate cât mai bine modelele costumelor, așa cum au ele destinație: costume pentru muncă, pentru sărbătoare, inclusiv în funcție de anotimp. Iarna se poartă ceva, vara altceva și contează foarte mult să ținem cont de toate aceste elemente”, mărturisește lucrătoarea de la ”Busuiocul”.

Costumele întregi dar și piese separate sunt realizate, în atelier, în funcție de cerere, atât mecanic, cât și manual, durata celor realizate manual putând însemna, aflăm, și câteva luni. Fapt, desigur, asumat de cel ce a făcut comanda. ”Păi, numai lucrul manual la o bundiță ca aceasta pe care o realizăm acum, poate dura și o lună. Și e doar o piesă dintr-un costum întreg. Apoi, iar, în funcție de zona etno-folclorică, durata poate crește. De exemplu, la o bundiță din zona Moldovei este foarte mult de muncă pentru că ea este foarte încărcată. De altfel, costumele din zona Moldovei au modelele cele mai încărcate la femei mai ales, cu multe elemente pe mâneci. În zona Bacăului, la portul popular femeiesc sunt piese pe care în alte zone nu le găsim. De aceea, croiala unui astfel de costum, în întregul lui, presupune multă muncă și, pentru a ieși ceva de calitate, ia mult timp. Uneori, chiar câteva luni”, divulgă, câteva secrete, Marlena Enășoaie.

Despre invazia iei pe piața românească și un alt sens al ”kitch”-ului

Vizita la Atelierul de Creație Populară ”Busuiocul” nu putea să nu aibă ca temă de discuție și… moda. Pentru că, după cum am remarcat deja, în ultimii ani, cu atât mai mult în 2017, ia este peste tot la vânzare. Mai mult, chiar dacă este fabricată în China, Turcia sau India, ea este cu nesaț achiziționată și… cu mândrie, purtată ca obiect de vestimentație de sine stătător, nu doar cu ocazia vreunei sărbători. O fi de bine, o fi de rău? Noi am ales să fie, păstrând, desigur, limite, ”de bine”. Aceasta pentru că, pentru a da curs părerii celor care se străduiesc să păstreze tradiția portului popular românesc autentic, toată această invazie, aceste kitch-uri, pot avea efectul așteptat nu de comercianți, cât de cei dintâi. ”Această modă poate stârni în români curiozitatea de a căuta și a se informa despre ceea ce cumpără și poartă. De a căuta, adică, tocmai modelele specifice portului nostru. De exemplu, am auzit în ultima vreme chiar idei și inițiative venite din școli ca ia să devină element din uniformă. Ar fi un lucru bun pentru că astfel n-am uita de unde plecăm și care ni-i originea. Fiecare popor ține la cultura și trecutul lui”, crede Marlena Enășoaie.
Aceeași opinie, recunosc, neașteptat, vine și din partea managerului Ansamblului Folcloric Profesionist ”Busuiocul”, maestru coregraf Petre Vlase, cel care, de altfel, în urmă cu 15 ani a avut inițiativa înființării Atelierului de Creație Populară, o inițiativă frumos concretizată.

”N-aș vrea ca lumea să creadă că aducem vreun reproș de genul: nu se mai țin tradițiile, nu se mai știe de trecut etc. Dimpotrivă, acest Atelier s-a născut acum 15 ani, tocmai pentru că am văzut interes din partea românilor pentru portul lor și, în același timp, o lipsă de personal specializat în confecționarea costumelor populare românești în jurul ansamblurilor specifice din țară. Am pornit, așadar, la treabă, cu achizționarea, la început, a unei mașini de cusut și angajarea unei confecționere. Am reușit, în timp, să creștem acest atelier, care acum are mai multe angajate și producem la ora aceasta costume specifice portului popular românesc din toate zonele etno-folclorice ale țării. Avem și o bibliotecă bogată pentru documentare. Primul lucru cu care ne mândrim este că am confecționat costume pentru noi înșine, adică pentru artiștii din Ansamblul Folcloric Busuiocul. Și suntem mândri și că tot mai mulți români aflați în pribegie prin alte țări comandă de la noi costume populare românești”, a spus Petre Vlase.

Atelierul de Creație Populară ”Busuiocul”, o tradiție de 15 ani

Pentru a fi onești, trebuie să recunoaștem că atunci când ne-am interesat de achiziționarea unei ii ”dar din aceea, de la ea de acasă”, cei mai mulți dintre noi, băcăuanii, am fost sfătuiți, și unii dintre noi am și ajuns, să mergem la ”Busuiocul”. Cu bucurie am aflat însă, că la Busuiocul vin comenzi de costume populare întregi din toată țara, dar și din străinătate. Mai mult, atelierul are porțile deschise pentru oricine dorește să-l viziteze, iar mulți dintre cei care-i trec pragul pleacă și cu ceva inspirație și idei.

”Atelierul are ușile deschise pentru publicul larg, în timpul săptămânii Școala Altfel, de exemplu, multe grupuri de elevi, la inițiativa cadrelor didactice, trecând pragul acestuia. O întâmplare de suflet a fost vizita unei echipe de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău care imediat după, și-a achiziționat aparatura necesară și, iată, s-a apucat de lucru. De asemenea, am ajuns cu spectacole ale Ansamblului, la Penitenciar. Femei de acolo, când ne-au văzut, ne-au cerut să le instruim în confecționarea costumelor. Așa au ajuns să lucreze acolo, își fac costume, păpuși etc., le vând, își găsesc, practic, un rost. Valorificăm, la comandă, costume din toată zona Moldovei, dar și din țară, astfel că reușim să atragem așa și venituri proprii. Rezultatul nu este neapărat cel așteptat pentru că, totuși, cele mai multe comenzi vin nu din partea adulților, ci din partea școlilor, pentru elevi. Chiar și așa, am remarcat totuși, în ultimii ani, o tendință a revenirii la elemente din portul popular, iar asta ne bucură. Se constată, de exemplu, o tendință, în ultimii ani, a apelării la portul popular la nuntă, chiar dacă, pe alocuri, cei ce trebuie să-l îmbrace nu prea mai știu cum”, mărturisește managerul Ansamblului Folcloric Profesionist ”Busuiocul”.

Tot de la acesta am aflat că, în ultimii ani, odată cu plecarea, masiv, a românilor în străinătate, ei sunt, de fapt, și cei care, ca simpli cetățeni, comandă costume populare întregi sau piese, separat. Astfel, multe comenzi vin din Anglia, Spania, Italia, în general de acolo de unde sunt comunități mari de români, iar cererile vin, de obicei, în preajma marior sărbători religioase ortodoxe sau catolice.
”Este un lucru bun, pentru că ducem valorile noastre în afară și reușim, astfel, să ne păstrăm și identitatea ca popor. De câte ori mergem peste granițe cu Ansamblul, străinii care ne văd îmbrăcați în costume ne admiră și ne spun vorba aceea întâlnită la fiecare popor, că suntem frumoși ca niște mirese”, spune, amuzat, maestru coregraf Petre Vlase.

Și pentru că tot se apropie Sânzienele, frumoasă sărbătoare, zi declarată totodată ”Ziua Universală a Iei”, băcăuanii sunt invitați să poarte cu mândrie acest obiect vestimentar, de preferat cu elemente cât mai fidele realității românești, chiar dacă nu este vorba despre o ie autentică cum sunt și cele croite la Atelierul de Creație Populară ”Busuiocul”.

Calitatea face diferența

Oricine își dorește o ie, o rochie, o bundiță sau chiar un costum întreg este așteptat să treacă pragul Atelierului, cu încredere că investiția pe care o va face într-un astfel de obiect vestimentar înseamnă calitate și autenticitate. „La noi, calitatea și autenticitatea contează, dar nu putem să nu ținem cont și de preferințele și posibilitățile clienților. Avem oferte cum trebuie și cum se cere”, a spus Petre Vlase. Astfel, prețurile pot varia în funcție de complexitatea modelelor, de materialele folosite, de tipul de lucru, manual sau mecanic etc. Calitatea, unicitatea și autenticitatea sunt singurele care nu pot varia la Busuiocul.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"