Stiloul și contabilitatea

Sunt în preajma profesioniștilor contabili de vreo 15 ani. Ba, de multe ori chiar printre ei. Și nu doar pentru că am în familie un expert contabil, ci mai ales pentru că pe toți la un loc, adică pe cei care se numesc membri ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România – CECCAR i-am perceput ca pe o breaslă puternică.

Sunt oameni mândri, în felul lor, și au pentru ce. Sunt, cum i-am și numit, profesioniști, țin drastic socotelile firmelor și, cu unele excepții , nu fac rabat de la principii. Poate pentru că în profesia lor principiile sunt adesea identice cu legea. Îi admir pentru că sunt riguroși, pentru că nu fac rabat de la calitate, pentru că nu cedează la tentația cheltuielilor cu una cu două.

N-am să uit niciodată cum pe ușa unui director economic era scris, mare: „N-am!”. Adică la el nu prea te alegeai ușor cu gologani, trebuia să demonstrezi că chiar îți sunt necesari.

Am fost alături de membrii CECCAR, mai ales ai Filialei din Bacău, cam pe la toate manifestările specifice: congrese, conferințe naționale, dezbateri profesionale, aniversări etc. Am stat de vorbă cu toți președinții Corpului național și ai filialei băcăuane. Am văzut și ascultat profesioniști din domeniu din toată Europa și nu numai. M-au uimit cu elocința lor, cu felul în care aduceau contabilitatea pe tărâmul filosofiei și al artelor. Mi-au construit un alt portret al profesionistului contabil față de cum îl preluasem de la unii, de la alții.

I-am admirat din nou, ieri, 21 septembrie, adică de ziua profesiei lor, și abia aștept alte evenimente împreună cu ei. Poate și pentru a înțelege mai bine de ce „un stilou e mai puternic decât o sabie, dar nu se poate compara cu un contabil” – precum spunea filosoful, economistul și jurnalistul britanic Jonathan Glancey.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"