Episodul citit în duminica a III-a de peste an ne relatează primele gesturi şi cuvinte ale lui Isus, gesturi şi cuvinte de o importanţă fundamentală. Într-adevăr, episodul nostru este marcat de dorinţa lui Isus de a merge către Naţiunile păgâne, mai precis de a părăsi deşertul în care s-a constituit poporul lui Israel pentru a se îndrepta către ţărmul lacului, către Galileea Neamurilor. Isus este atent la „semnele timpurilor”.
Ce nevoi vedem în lumea din jurul nostru? Vedem, de exemplu, nevoia de mai mulţi mesageri ai iubirii şi păcii lui Dumnezeu în lumea de astăzi? Ce putem să facem personal în legătură cu aceasta, ţinând cont de circumstanţele personale ale vieţii noastre? Când vom începe cu adevărat să facem ceva în această privinţă sau aşteptăm oare un semn special de la Dumnezeu? Acel semn ar putea să nu vină niciodată. Asemenea lui Isus, trebuie să învăţăm să citim „semnele timpurilor” în care trăim.
Isus ne-a asigurat: Împărăţia lui Dumnezeu nu vine pe văzute cu ochii şi nici nu se zice: Iat-o aici sau acolo, căci împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru (Lc 17,20-21) şi, aşa cum spune sfântul Paul, ea nu este mâncare şi băutură, ci bucurie, pace, dreptate şi fericire în Duhul Sfânt (cf. Rom 14,17). Pentru aceasta, cine nu găseşte împărăţia lui Dumnezeu în inima sa, nu o poate găsi nicăieri. Fidelitatea faţă de Dumnezeu este grea, iar uneori nu reuşim să o trăim şi apoi intrăm în criză. Dacă vrem să fim într-adevăr ucenicii Domnului, trebuie să venim la lumină. Acesta trebuie să fie programul nostru de viaţă. Să lăsăm lumina să ia locul întunericului.
Stagiritul (Aristotel din Stagira) spune că acela care cunoaşte înţelesul profund al cuvintelor este cel mai aproape de adevăr şi se poate bucura mai mult de ceea ce descoperă. Să căutăm înţelesul profund al cuvintelor lui Isus, ca să ne găsim bucuria inimii! Să îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne dea înţelepciunea de a citi „semnele” timpurilor noastre pentru a putea înţelege corect din evenimentele din lumea din jurul nostru ceea ce Dumnezeu cere de la noi. Şi să cerem curajul de a începe să facem acel lucru, nu doar să ne rugăm pentru el.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău
