Scena politica româneasca este mai schimbatoare decât o telenovela sud-americana. Poate si din cauza ca, românii, fiind latini, sunt mai vulnerabili la argumente emotionale.
Viteza cu care se petrec lucrurile, schimbarile de directie ale actorilor politici, secventele de alcov devoalate publicului, toate acestea l-ar putea face pe un strain care ar incerca sa inteleaga ce se intâpla, sa-si doreasca brusc o tarie ca sa se dezmeticeasca.
Anul trecut, pe vremea asta, il aveam pe Antonescu drept candidat sigur al USL. La un an distanta, Antonescu nici nu mai candideaza, USL nu mai exista, si, mai mult ca sigur, nici Ponta nu va candida desi exista tot felul de zvonuri.
Ne-am obisnuit sa vorbim despre liderii politici ca despre niste oameni care iau propriile decizii bune sau rele. Prea multele schimbari din ultima perioada par sa sugereze, insa, ca oamenii politici sunt doar vârful aisbergului. Evident, ca peste tot exista oameni din umbra care manevreaza politicienii in functie de interese, insa, in România conexiunile par sa ajunga mult mai adânc, in lumea subterana.
Retragerea lui Antonescu, fereala cu care vorbeste Johannis si prudenta exagerata a lui Ponta când vine vorba despre candidatura prezidentialaa sugereaza ca fortele din umbra nu au ajuns, inca, la un consens. Ca atare, viitorul presedinte, probabil, inca nu stie ca va candida.
In momentul de fata, situatia candidaturilor este cât se poate de complicata: o alianta PNL – PDL nu va obtine o majoritate, PSD, desi a obtinut 37% la europarlamentare, in realitate acest procent inseamna doar 12% din totalul alegatorilor: o prezenta mai mare la urne va strica toate calculele.
Matematica spune, in acest moment, ca un candidat al PSD ar putea câstiga alegerile prezidentiale. Problema este ca PSD nu e un singur partid, este o suma de partidulete conduse de câte un lider iar un candidat unic ar trebui sa beneficieze de aprobarea tuturor fractiunilor.
Daca privim problema prin perspectiva politica, situatia pare complicata; daca, insa, ne gândim ca anumite forte au destule pisici pentru a le arata politicienilor. Asa cum, probabil, i s-a aratat si lui Crin Antonescu.
