Pe 15 februarie 2012, fix acum 12 ani, orașul era sub un strat grosde zăpadă, iar oamenii se confruntau cu provocările unei ierni neobișnuit de aspre.
Zăpada părea să fi acoperit orașul sub munți adevărați, transformându-l într-un peisaj de poveste. Trotuarele erau acoperite de un strat consistent de zăpadă, iar clădirile păreau să fie îmbrăcate în haine albe, sub lumina diafană a soarelui care străpungea norii. Chiar dacă anunțurile meteorologice prevesteau o zi de iarnă dificilă, oamenii din Bacău nu păreau să se teamă.
Contrar așteptărilor, nu se auzea niciun strigăt de panică, niciun zgomot de agitație. Oamenii și-au văzut de viețile lor, adaptându-se rapid condițiilor meteorologice. Trotuarele, deși acoperite de zăpadă, erau curățate de locuitori, care își făceau drum către destinații cu hotărâre și reziliență.
Chiar și în fața unei zăpezi abundente, viața părea să continue într-un ritm firesc. Drumurile principale, deși dificil de străbătut, erau practicabile.
Oamenii obișnuiți dădeau la lopată ca să-și dezgroape mașinile.
