Evanghelia duminicii a XXXIII-a din timpul de peste an ne amintește că fiecare om primește de la Dumnezeu un anumit dar sau poate chiar mai multe. În parabola talanților, Isus ne amintește că aceste daruri nu ne sunt încredințate întâmplător, ci pentru a le pune în slujba binelui.
Stăpânul din Evanghelie împarte talanții slujitorilor săi „fiecăruia după puterea lui”. Deși nu primesc în mod egal, fiecăruia dintre slujitori îi este oferită o anumită responsabilitate. Dumnezeu nu ne cere să fim asemenea celorlalți, ci să valorificăm cu fidelitate ceea ce am primit.
Drama celui de-al treilea slujitor nu constă doar în faptul că a primit mai puțin, ci mai ales în faptul că a lăsat frica să-i paralizeze inițiativa. A ascuns talantul și a ales siguranța pasivității. De multe ori, și noi ne îngropăm darurile: amânăm un gest de împăcare, refuzăm să ajutăm, ne închidem în nepăsare sau ne spunem că ceea ce putem face este prea puțin pentru a conta.
Totuși, o vorbă bună, o mână întinsă, o rugăciune sinceră sau un act discret de generozitate pot schimba ziua unui om și pot face lumea mai bună. În ochii lui Dumnezeu, valoarea unei fapte nu se măsoară numai prin amploarea ei, ci și prin credința și iubirea din care izvorăște.
Parabola ne invită, așadar, la o întrebare esențială: ce facem cu ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat?
Viața nu este doar un dar de primit, ci și o misiune de împlinit. Într-o zi, fiecare dintre noi va privi în urmă și va descoperi nu doar ceea ce a adunat pentru sine, ci și binele pe care l-a făcut, oamenii pe care i-a ridicat și iubirea pe care a răspândit-o.
Să nu ne fie teamă să punem în lucrare talanții primiți! Dumnezeu ne cheamă la o viață roditoare, trăită cu responsabilitate și încredere. Bucuria cea mai mare va fi să auzim, la capătul drumului, cuvintele Stăpânului: „Bine, slugă bună și credincioasă! Intră în bucuria stăpânului tău!” (Mt 25,21)
Pr. Dominic Brandiu, vicar la Parohia romano-catolică „Sf. Nicolae” Bacău
