Un narativ al campaniei electorale, cu mari șanse de a fi fost adevărat, spunea că în România se confruntă agenții de influență ai francezilor, germanilor și americanilor.

După modul în care s-au împărțit mandatele, partea cu nemții și francezii se confirmă: Alianța 2020 s-a dus sub aripa lui Macron, în vreme ce PNL, s-a dus la popularii lui Merkel. Faptul că PSD a luat-o în freza ne duce cu gândul că influența americană a suferit o grea înfrângere în România.

Dar, ne putem întreba, a fost PSD agentul intereselor americane sau doar a încercat să fie? După jocul Ambasadei americane, care a tras cât a putut în social-democrați și a ținut partea Opoziției, n-am prea putea afirmă că PSD ar fi avut sprijin de la Washington.

Dar aici este cu asterisc, pentru că o seama de reprezentanțe americane din lume sunt pe față împotriva politicii oficiale a lui Trump iar Bucureștiul nu face excepție. Șansele sunt, deci, 50/50 în sprijinul narativului. Ne aflăm în impas. Ideea de zonă-tampon între UE și Rusia nu a fost, totuși, abandonată de SUA, care joacă, în continuare cartea războiului politic și economic încercând să izoleze Berlinul de Moscova.

Cehia, Polonia, Ungaria au rezistat până acum încercărilor de implementare a revoluțiilor colorate, spre deosebire de România. De fapt, să nu ne grăbim, zilele astea are loc o astfel de revoluție în Cehia, unde mii de manifestanți cer demisia premierului “corupt”.

Se vede că nu e nevoie de prea multă imaginație, ideologie anticorupției fiind bine primită peste tot și suficientă pentru a determina lumea să iasă în stradă. Așadar, întrebarea este ce se întâmplă cu agenții de influență americani și interesele SUA în România?