Faptul ca, peste tot in lume, oamenii ies in strada pentru a-si striga nu doar nemultumirile politice sau economice ci si pentru a protesta fata de problematici ecologiste tind sa devina emblematice pentru perioada istorica pe care o traversam.
Proteste, revolte si rascoale au tot fost de-a lungul istoriei. Majoritatea vizau obtinerea de drepturi politice sau economice, insa, in ultimii ani, in numeroase tari au loc miscari ecologice.
In România, pentru Rosia Montana sau Pungesti, in Turcia a fost vizata intentia de desfiintare a unui parc, in Bulgaria, zilele acestea, se protesteaza fata de intentia construirii unor hoteluri intr-un parc natural, in Canada au fost confruntari serioase fata de exploatarea gazelor de sist. Incet-incet, se coaguleaza o concluzie: oamenii sunt dispusi sa renunte la trecut, constrânsi de aspectele economice, dar nu accepta sa renunte la viitor.
Ideea este logica: popoarele platesc astazi pentru o criza de izbucnirea careia nu au fost vinovate; oamenii au acceptat, cu greu, dar au acceptat, sa renunte la multe pentru ca economiile sa-si revina, dupa cum propovaduiau liderii politici.
Au acceptat sa renunte si la economii, la o parte din beneficii, la concedii, la multe lucruri care le faceau viata mai usoara si pe care le obtinusera in trecut.
Totul, in speranta ca lucrurile se vor schimba.
Or, lucrurile nu se schimba in bine si, in plus, creste presiunea economica si politica pentru a-i determina sa accepte nu doar renuntarea la trecut, ci si la viitor.
Caci defrisarea parcurilor, exploataraea gazelor de sist, cianurarea apelor, toate acestea inseamna schimbarea mediului. Inseamna o deteriorare a vietii in viitor, deoarece vor trebui sa traiasca de acum cu frica de o viitura care sa distruga barajul si cianura sa o ia la vale si sa-i otraveasca, sa traiasca fara apa potabila poluata de substantele toxice din materialul de fracturare, sa traiasca intr-un aer tot mai poluat atât ei, cât si copiii lor.
