Pe vremea când nu existau supermarketuri, orășenii erau aprovizionați de țăranii din localitățile megieșe, care creșteau animale și cultivau legume. Pentru cei care veneau cu mai mult de două-trei legături de zarzavat, erau amenajate piețe. Normal, în locații mai îndepărtate de zona locuibilă, asemeni târgurilor sau oborurilor pentru animale, datorită mirosurilor și a muștelor. Pentru iarnă, singura soluție era conservarea lor. Până la apariția aparatelor frigorifice, fiecare gospodină, după ce spăla vasele mari de urmele de dulceață și peltea, trecea la zacuscă. De murăturile din beci, și transformarea mustului ravac în vin – am uitat de coptul ardeilor și gogoșarilor – se ocupau Bărbații. Cine se respectă și păstrează tradiția, o face și acum, chiar dacă stă la bloc.
Cum puneau strămoșii murături?
Procedeele de conservare au evoluat, păstrând totuși procesele chimice de bază, descoperite în urma experimentelor făcute pe parcursul a mii de ani, pe fiecare continent. Înafară de mierea de albine, care își păstreză calitățile naturale în timp și poate fi păstrată în diferite recipiente, strugurii stafidiți, ca și smochinele sau curmalele, uscate la umbră, își păstrează peste an valoarea nutritivă, deshidratate. Fără sare sau oțet, nu putem vorbi de pepeni și varză murată în căzi de lemn, castraveți și gogonele la borcan. Plantele aromatice dau doar parfumul. Specifice zonei noastre, la bază sunt: mărarul, hreanul, țelina și usturoiul! Nu strică, pentru o mai bună pitrocire, ca pe fundul recipientului să facem, un pat din crenguțe de vișin și stejar, care aduc o concentrație foarte mică de tanin.
Încerci?
Emisiuni cu maeștri bucătari la televizor, rețete fără număr pe internet. Când oferta este așa de mare, rămâi sceptic, cu banii în buzunar. Prea seamănă! Te riști, la cum sunt timpurile astăzi, să cumperi legume din piață și să faci experimente? Vă prezint câteva rețete, fotocopiate dintr-o carte de bucate, tipărită în jurul anului 1900. Prin câte mâini a trecut, au rămas doar coperțile și o parte din conținut. Din păcate, paginile cu autorii, anul și editura, nu au prezentat interes pentru gospodine. Poate știe cineva, pentru o mai bună informare, dacă mai există și alt exemplar, păstrat mai bine?
