Îi întâlnim zilnic în piețe, în parcuri, pe acoperișurile clădirilor sau pe terasele unde așteaptă câteva firimituri. Porumbeii au devenit atât de obișnuiți în peisajul urban, încât rareori ne mai gândim la povestea lor. În luna noiembrie, Vivariul din Bacău le dedică un loc special, alegând porumbelul guțan drept exponatul lunii și invitând publicul să descopere cum a ajuns această pasăre să trăiască atât de aproape de oameni.
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău propune, prin această prezentare, o incursiune în istoria uneia dintre cele mai răspândite păsări din orașele lumii: porumbelul guțan (Columba livia f. domestica).
Deși astăzi pare perfect adaptat vieții printre blocuri, automobile și aglomerație, strămoșul său, porumbelul de stâncă, trăia în zone stâncoase și locuri izolate, departe de așezările umane.
De la stânci la blocurile orașelor
Adaptarea porumbeilor la mediul urban s-a produs treptat, pe măsură ce păsările au descoperit că orașele le oferă adăpost și surse constante de hrană.
Clădirile înalte, podurile, turnurile bisericilor și crăpăturile zidurilor au devenit înlocuitori ai stâncilor pe care strămoșii lor își construiau cuiburile.
Acestea sunt, de altfel, extrem de simple, realizate din câteva crenguțe și paie, așezate în locuri ferite de intemperii și de prădători.
Porumbeii trăiesc în grupuri numeroase, au o capacitate ridicată de reproducere și suportă condiții meteorologice variate. Una dintre caracteristicile lor remarcabile este grija acordată puilor. Ambii părinți participă la hrănirea acestora, producând o secreție nutritivă specială, cunoscută drept „lapte de gușă”.
În căutarea hranei, stolurile se deplasează frecvent și pe terenurile agricole din apropierea orașelor, unde consumă semințe, boabe de cereale și alte resturi vegetale.
De ce sunt numiți „maidanezii aerului”
Specialiștii Vivariului explică faptul că porumbeii întâlniți astăzi în orașe provin în mare parte din păsări domestice care au ajuns să trăiască în libertate.
De-a lungul generațiilor, acestea s-au încrucișat cu exemplare din diferite rase domestice, ceea ce explică varietatea de culori și modele ale penajului.
Astfel au apărut populațiile de porumbei urbani, păsări care nu mai depind direct de îngrijirea oamenilor, dar profită de condițiile oferite de așezările umane.
Comparația cu „maidanezii aerului” descrie tocmai această situație: animale provenite din forme domestice, adaptate ulterior la viața independentă în mediul urban.
Simpatici, dar nu lipsiți de probleme
Prezența porumbeilor în orașe are însă și consecințe mai puțin plăcute, mai ales atunci când populațiile devin foarte numeroase.
Excrementele lor pot contribui la degradarea monumentelor istorice, a statuilor și a fațadelor clădirilor, iar acumulările de dejecții și materiale provenite din cuiburi creează probleme de igienă.
De asemenea, porumbeii pot găzdui paraziți și agenți patogeni, ceea ce impune măsuri de igienizare în spațiile în care se adună în număr mare.
O altă problemă semnalată de specialiști este încrucișarea porumbeilor domestici sau urbanizați cu populațiile sălbatice de porumbei de stâncă, fenomen care poate modifica patrimoniul genetic al acestora.
O lecție despre adaptarea la viața alături de oameni
Prin alegerea porumbelului guțan drept exponat al lunii noiembrie 2026, Vivariul din Bacău atrage atenția asupra unei specii pe care o vedem aproape zilnic, dar despre care știm surprinzător de puține lucruri.
Povestea sa este, în esență, una despre adaptare. O pasăre care odinioară își găsea adăpost pe stânci a învățat să folosească arhitectura orașelor, să profite de resursele oferite de oameni și să supraviețuiască într-un mediu aflat într-o continuă schimbare.
Iar data viitoare când un porumbel se va apropia de masa unei terase sau va poposi pe pervazul unei ferestre, poate că îl vom privi altfel: nu doar ca pe un locatar gălăgios al orașului, ci ca pe rezultatul unei lungi istorii de conviețuire între om și natură.
