Scârba echidistantă

N-am niciun amor politic. Multipartidismul nostru a ajuns un soi de multibișnițărism. Am o scârbă echidistantă față de toate partidele. Acum, din acest sentiment investesc mai generos în P.S.D., întrucât cred că dacă membrii guvernului actual ar fi fost deciși prin tragere la sorți, luându-se în calcul toți membrii partidului, rezultatul era mai bun.

Ce sentimente va trăi actualul prim-ministru – ținta tuturor bășcăliilor – atunci când va afla (încă nu știe…) că fotoliul în care stă a fost ocupat și de personalități precum Barbu Catargiu, Kogălniceanu, Ion Ghica, Ion I.C. Brătianu, Petre P. Carp, Iuliu Maniu…? O fi capabil de vreun fior de autoculpabilizare? Nu cred… Dar ministrul Educației – apărător al plagiatorilor, roboțel de partid, defect de fibra schimbării – ce simte știind că unii dintre predecesorii săi au fost Spiru Haret sau Mihail Șora? Nu-l tulbură conștiința?

Economistul Mihail Manoilescu sau Nicolae Titulescu, foști miniștri ai afacerilor străine, nu-i stârnesc niciun tremurici lui Teodor Meleșcanu? Carmen Dan se simte flatată de comparația cu întunericitul Tudor Postelnicu? Mișa, zis Cuvântul și Gafa, ajuns ministru al finanțelor, nu se cutremură citind lista miniștrilor omologi din interbelic? Lia, circarul contradicțiilor, și Liviu-doar-urnă-electorală, de-a toarta cu trupa de șoc guvernamentală, n-au coșmaruri atunci când li se spune că au transformat programul de guvernare în pogrom de guvernare?

Am turnat vorbele acestea și pentru foarte mulții pesediști normali la cap. Liderii lor de partid, care n-au nimic în comun cu excelența (dimpotrivă!), au transformat virtutea votului popular într-o bătaie de joc și democrația într-o parodie jalnică. Auziți murmurul civic al străzii? Al străzii, căci Opoziție politică nu există…

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"