Sănătatea sau banul?

Este sau nu este criză de medicamente în România? Asta-i întrebarea. Putem răspunde ca la celebrul post de radio: unii spun că este, alţii afirmă că nu este. Sigur, dar absolut sigur, este o mare babilonie, o debandadă, o junglă: care pe care.

Capul răutăţilor este statul român, instituţiile lui fundamentale, Guvernul şi Parlamentul: unul încearcă (dar nu ştie cum) să încropească un simulacru de legi şi decizii care să protejeze pacientul român (cel puţin la nivel declarativ), pe de altă parte, Parlamentul, nu mai departe de luna aprilie, dă liber la exportul paralel: “orice farmacie poate face export”), în iunie se interzice exportul de vaccinuri, comercianţii, marii distribuitori sar ca arşi, se urcă pe zidurile tribunalelor, însă Bruxelles-ul nu s-a dărâmat.

Problema exportului paralel de medicamente, cauza care a generat, afirmă farmaciştii şi guvernanţii, criza de medicamente, a fost efectiv ascunsă mulţi ani, după principiul românesc “Câinii latră, ursul merge”. Interesele sunt enorme pe filiera producători, distribuitori (importatori, exportatori), vânzători direcţi.

Şi acum, două fraze oficiale: 1. “Țara noastră nu va accepta ca interesul pacientului român să fie afectat de practicile comerciale care nu respectă și nici nu reflectă valorile europene sau principiile morale” şi 2. “Un stat membru poate recurge la limitarea exportului paralel de medicamente în situaţii excepţionale, în care sănătatea publică este pusă în pericol”.

Dacă te numeşti stat social, ai sânge în instalaţie, treci peste orice oprelişte de genul “circulaţia medicamentelor este liberă” şi te duci în CSAT (problemă de siguranţă naţională) şi ceri stoparea exportului paralel pe o anumită perioadă, până te dezmeticeşti. Ţipă Europa? Ţipă comercianţii? Banal. Dacă nu şi nu, murim toţi cu UE pe coşciug, în loc de cruce!

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"