Cea mai frumoasa si asteptata sarbatoare de peste an este Craciunul. Cine spune altfel nu pastreaza in suflet nimic din copilul care a fost odinioara. Inseamna ca a uitat nerabdarea din Ajun, emotia poeziei recitate in fata Mosului, bucuria visului implinit de darul primit, mirosul de cetina si cozonaci. Blandetea colindelor sterge suferinta si alunga ura. Iar cand natura e darnica, valul de nea acopera toata uratenia si rautatea lumii. Pentru cateva zile suntem toti mai buni, mai sensibili si mai curati.
Cine mai infaptuieste aceasta minune? Doar Craciunul. Unii spun ca numele i-ar veni din latinescul creationum – creatie, nastere. Alti invatati sustin ca s-ar fi pastrat din vechime, de la traci. In limba romana, cuvantul Craciun are vreo opt semnificatii, toate legate de Nasterea lui Isus. Traditiile sunt chiar mai multe decat semnificatiile numelui. S-au pierdut destule pe drumul istoriei, dar li se adauga altele, imprumutate de la vecini sau chiar de peste ocean. Ce nu s-a schimbat este bucuria de a trai Craciunul alaturi de cei dragi, placerea de a face daruri si urari de bine. Bucuria unui copil care primeste bani si dulciuri dupa un colind este la fel cu cea a unui copil rasplatit cu nuci acum o suta de ani. Uimirea din ochii unui copil in fata bradului luminat si ornat elegant nu este altfel decat cea a micutului dintr-un vechi catun in fata bradului adus de tata din padure si impodobit cu mere si colacei. Secolele trec, dar mirajul Craciunului nu piere.
Craciun in fiecare zi
Sunt printre noi oameni pentru care Craciunul are o semnificatie aparte. E vorba de cei care ii poarta numele. “Pentru mine e Craciunul in fiecare zi, ne-a spus Constantin Craciun, din Bacau. Ma intalnesc cu prieteni sau cunoscuti, iar cand ma saluta “Sa traiesti, nea Craciun!”, simt ca-i sarbatoare. Eu cred ca numele meu vine de la Mos Craciun si ma simt un om ales. De cand eram mic am avut sentimentul acesta. Mergeam cu copiii, cu steaua, pe la mine prin sat, in zona Roman. Printre ei parca eram cineva, o vedeta, cum as spune acum, dar pe atunci nu stiam ce inseamna. Toata viata numele mi-a purtat noroc. Cel putin asa imi explic de ce nu am avut necazuri si nici boli. Eu am iubit Craciunul, iar Craciunul m-a iubit pe mine”. Nea Craciun ar fi vrut tare mult un baiat care sa-i duca numele mai departe, dar a fost sa aiba o fata, o Craciunita, “ceea ce nu-i rau deloc, ca tare-s dulci fetele”. Din pensia sa foarte mica, nea Craciun cinsteste sarbatoarea care i-a dat numele. Nu lipsesc de pe masa sarmalutele si fripturica, nu cine stie ce ospat, “ca de om obisnuit”. Un om obisnuit se considera si nea Gheorghe, chiar daca ii mai zice si Craciun. “Craciunul este un moment special pentru orice crestin, ori te cheama Ionescu, ori Popescu, ori Craciun. Cand eram mic, era alta poveste. Mai ales de Sarbatori, toti prietenii ma strigau Mos Craciun”.
Cozonac si lacrimi
Mos Craciun este strigat de colegi si Ciprian Craciun, mezinul familiei Craciun de pe strada Republicii. “Mai striga dupa mine si «Bai, Revelion», dar nu ma supar, caci sunt mandru de numele meu”, ne-a marturisit ieri Ciprian, dand tarcoale ligheanului cu aluat de cozonac. Iar cand mama nu era atenta mai lua un deget de coca dulce. Gospodina, Elena Craciun, nu-si vedea ieri capul de treaba. Aluatul crestea vazand cu ochii, iar noi o tot trageam de limba. “Nu m-am gandit ca o sa ma cheme Craciun pana dupa nunta. Din primul an, insa, am hotarat ca de Craciun va fi sarbatoarea familiei. Ne vin musafiri, cum vin la altii de Florii sau de numele sfintilor”. Ca in multe familii de bacauani, in familia Craciun este si tristete zilele acestea. Din cei trei baieti, doi sunt in Italia, unde i-a alungat saracia. “Mi-au spus ca le e dor de cozonacul meu, dar nu am cum le trimite. Am incercat, dar nu am gasit o masina care sa plece in Italia”. Ochii Elenei Craciun se umezesc si isi face de lucru pe langa geam, sa-i usuce racoarea iernii. Se intoarce insa repede, caci cozonacul e cu dichis si daca nu-l alinti nu iese bine. “O sa trecem si peste asta, cum le-am invins pe toate. Sa ne ajute Dumnezeu si Sfantul Craciun!”Scris de Doina MINCU
