19 aprilie 2024
OpiniiSub ochii noștriPoate primi medicul donații de la pacienți? (II)

Poate primi medicul donații de la pacienți? (II)

De asemenea, opiniile specialiştilor au avut în vedere, în exclusivitate, aspectul teoretic, fără examinarea unor incompatibilităţi/interdicţii/restrângeri de drepturi impuse de statutul de funcţionar public, respectiv de statutul de militar al medicului care primeşte de la pacient plăţi suplimentare sau donaţii, în exercitarea dreptului la recunoştinţă menţionat în art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003.

    În Codul penal “Carol al II-lea”, această cauză justificativă era definită ca “ordinul legii şi comanda autorităţii legitime”. Existenţa unei obligaţii impuse de lege sau a unei obligaţii impuse de autoritatea competentă de a se comite o faptă care întruneşte trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni naşte un conflict între voinţa legiuitorului care ordonă sau autorizează o faptă şi tot voinţa legiuitorului prin care incriminează o faptă săvârşită în executarea sau cu autorizarea legii. Un astfel de conflict nu poate fi soluţionat decât de legiuitor, care trebuie să stabilească în ce condiţii are prioritate ordinul sau autorizaţia legii faţă de voinţa exprimată în norma de incriminare. Această cauză justificativă exprimă interesele ordinii juridice de ansamblu, de a fi respectată voinţa autorităţii publice de la care emană, ca o garanţie a legalităţii. În multe cazuri, ordinul legii justifică acţiunile menţionate, dacă acestea se menţin în limitele necesităţii care a impus utilizarea lor. Justificarea acestor fapte prevăzute de legea penală, săvârşite din ordinul legii, este fundamentată mai întâi pe utilitatea ei socială şi apoi pe ideea că ea exprimă voinţa legii care a ordonat-o, şi nu voinţa celui care a executat ordinul.

    În situaţia acestei cauze justificative făptuitorul se supune legii sau autorităţii legitime, săvârşind o faptă prevăzută de legea penală, cu voinţă şi conştiinţă (de exemplu, gardianul care îl împuşcă mortal pe deţinutul care fuge de sub escortă este apărat de pedeapsă pentru că legea reglementează o astfel de situaţie, prevăzând că armele pot fi folosite în această situaţie). Din acest motiv, “ordinul legii sau al autorităţii legitime” era cunoscut sub denumirea de “teoria supunerii pasive”.



    În “Expunerea de motive, secţiunea 1, titlul proiectului de act normativ, Codul penal” se menţionează următoarele:

    “Capitolul al II-lea este consacrat cauzelor justificative, împrejurări care înlătură cea de-a doua dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii – caracterul nejustificat. Este vorba de împrejurări care operează in rem, efectele lor fiind extinse şi asupra participanţilor.

    Exercitarea unui drept şi îndeplinirea unei obligaţii au aceeaşi sferă de cuprindere ca şi “ordinul sau autorizarea legii şi comanda autorităţii legitime” consacrată de Codul penal din 1936, reprezentând însă o formulare modernă a acestei cauze justificative, pentru care a optat majoritatea legislaţiilor (art. 20 pct. 7 din Codul penal spaniol, art. 51 din Codul penal italian, art. 36 din Codul penal portughez etc.)”.

    În doctrina juridică modernă această cauză justificativă este cunoscută sub denumirea “ordinul sau autorizarea legii şi comanda autorităţii legitime”, cele mai frecvente referiri fiind cu privire la “dreptul de corecţie al părinţilor asupra copiilor minori”, “exercitarea unor drepturi constituţionale”, “autorizarea oficialăşi, în sfârşit, “exercitarea unor drepturi ale creditorului”.

    Chiar dacă se admite existenţa unui drept al medicului de a primi plăţi suplimentare sau donaţii, corelativ dreptului pacientului de a oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare ori donaţii, cu respectarea legii, este evident că “respectarea legii” se referă atât la respectarea legii de “pacient”, cât şi la respectarea legii de “angajaţii unităţii”, atunci când, pe de o parte, pacientul oferă plăţi suplimentare sau donaţii, iar, pe de altă parte, “angajaţii” unităţii medicale primesc aceste plăţi suplimentare sau donaţii.

    Este posibil ca pacientul să ofere plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii (împrejurare care poate fi de natură să excludă orice răspundere penală), însă primirea acestora să nu se facă de către “angajaţi” cu respectarea legii deoarece chiar legea interzice primirea unor plăţi suplimentare sau donaţii de către aceştia din urmă.

Or, potrivit principiilor care stau la baza Statutului funcţionarilor publici (Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare):

    “Art. 31. – (1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:

  1. a) salariul de bază;
  2. b) sporul pentru vechime în muncă;
  3. c) abrogat;
  4. d) abrogat.

    (2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

    (3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.”;

    “Art. 43. – Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.

    (2) Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.

    (3) Funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzută de lege.”;

    “Art. 47. – (1) Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje.

    (2) La numirea într-o funcţie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere. Declaraţia de avere se actualizează anual, potrivit legii.”

 

Materialul informativ are la bază decizia nr. 19/04.06.2015 a Î.C.C.J. – COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT, publicată în Monitorul Oficial nr. 590/05.08.2023 și a fost realizat de avocat Blăjuț Dragoș – Tiberiu din cadrul Cabinetului de Avocat Dan Nițu.

 

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri