La vreme de apunere a soarelui de prăznuire peste cei doi sfinți Dimitrie, Evanghelia este mai actuală ca oricând. Cuvioșiți de Har, casnicii Domnului par a veni la noi, confrații de peste veacuri ai mai marelui sinagogii din Capernaum, Iair, pedagogul părinților care doresc a-și ajuta copiii în încercările vieții, spre a ne arăta cum trebuie să stingem focul indiferentismului ce ne desparte de suflul dragostei dumnezeiești. Cât de iute uităm pericopa întâlnirii omului cu Dumnezeu (Luca 8, 41-56)! De veacuri această istorisire marcheză lumea. Și tot de veacuri, cei neîndurători, chemați pururea a ședea în bucuria Tatălui, preferă neadevărata veselie zdrăngănitoare a lumii, cer semne pentru a fi salvați, ei și familiile lor. Iar când acestea se întâmplă… sunt puse la înoială.
Nu poți să nu înțelegi smerenia omului central al zilei, dregătorul Iair, cea mai importantă persoană a cetății, care se apleacă la picioarele Domnului și-L roagă cu umilință să intre în intimitatea căminului său. Iubirea pentru unica-i copilă de doisprezece ani, ce era pe moarte, pare a fi mai puternică decât tot orgoliul izvorâtor din putere. Un mai-mare al sinagogii diferit de toți ceilalți conducători religioși, care vine, cu smerenie și credință, nepregetând a fi judecat de Sinedriu și certat de mai marii Ierusalimului vremii.
Iubirea lui Iair intermediază vindecarea fiicei și învierea ei. Căci, iubirea curată a părinților îi ține pe copii în viață. Mântuitorul simplifică viața celor neplini de sine. Iair devine acum un fel de medicament pentru memoria noastră scurtă. De ce? Pentru a ne arăta puterea credinței în Dumnezeu, care tămăduiește boala și poate înlătură moartea – ce poate fi învinsă definitiv doar prin unirea cu Dumnezeu cel nemuritor. Și pentru a ne indica faptul că semenul casnic ne este parte integrantă a mântuirii.
Evanghelia ne-ndeamnă și pe noi, cei care peste milenii ne aplecăm cu atenție asupra relatării, să păstrăm cu sfințenie leitmotivul întregului episod, anume credința. Acolo unde aceasta există, totul e posibil și e în favoarea noastră. E de trebuință, însă, să fie dublată de dragoste. Este taina Învierii!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
