Înainte să se fi inventat piscinele cu taxă de intrare exorbitantă, în Bacău funcționa ștrandul Letea, cu prețuri pentru toată lumea și îngrămădeală pe măsură.
Pistă, bă, pistăăăăă!
Bacăul este „under construction”. La drept vorbind, mai mult „under” decât „construction”. Sigur, intențiile edililor sunt dintre cele mai generoase, nu ne putem îndoi. Numai că, în tentativa sa de a deveni un Utrecht mai mic, Bacăul s-a transformat, cel puțin pentru moment, într-un Bahmut ceva mai mare. Și cum problema pistelor de biciclete continuă să rămână la nivel de… praf (la propriu, dacă nu și la figurat), băgăm trei scurte pe această temă. Așadar, trei. Pe două biciclete. Pistăăăă!
-Federația Română de Ciclism a publicat, zilele trecute, programul Turului României din acest an, care se va desfășura în intervalul 4-10 septembrie. După o primă etapă derulată pe circuitul Suceava- Gura Humorului- Durău- Bicaz- Piatra Neamț, Turul va ajunge, odată cu finalul rundei secunde, în 6 septembrie, la Focșani. Numai că traseul Piatra Neamț- Focșani, în total de 201,2 km, cuprinde Moineștiul, Oneștiul și Adjudul și, pam-pam-param, exclude Bacăul. Surse neoficiale susțin că Bacăul a fost „sărit” de oficialii Turului României pentru că nici până la începutul toamnei nu vom avea gata pistele de biciclete. Oameni răi!
-Scenetă autentică pe strada Traian. Mergând pe bicicletă (ce-i drept, la relanti) și consultându-și în același timp telefonul mobil, un tip supraponderal era să dea peste un puști de 4-5 ani. Tatăl copilului s-a răstit la biciclist cam în felul următor: „Mergi în pista mă-tii, boule!”. Pentru o clipă, m-am gândit că supraponderalul este un privilegiat devreme ce mă-sa posedă o pistă de biciclete proprietate personală. Gândindu-mă însă mai bine, am ajuns la concluzia că nu este deloc exclus ca tatăl copilului să fi spus altceva decât „pistă”. Și, dacă mă gândesc și mai bine, e chiar foarte probabil.
-În iunie 2021, la Verona, pe Corso Porta Nuova, la încrucișarea cu via Locatelli, a fost instalat un dispozitiv electronic denumit „conta bici”. Așa cum o arată și numele, acesta contabilizează numărul bicicletelor care parcurg zilnic respectivul traseu. Cum, mai mult ca sigur, nimeni nu a calculat numărul de băcăuani care circulă zilnic cu bicicleta în detrimentul transportului în comun sau a mașinilor personale, nu ar fi lipsit de interes ca măcar după inaugurarea pistelor de biciclete să avem o estimare în acest sens. Și cum la bugetul XXS pe care-l are, Bacăul nu-și permite un „conta bici”, alternativa ar fi ca oamenii de încredere ai primarului să împânzească arterele centrale, numărând bicicletele din trafic. Evident, esențial este ca responsabilii să posede calitatea de buni socotitori. Așadar, care știți, bă, să numărați corect? Unu, doi, trei, pistăăăă!
Tenis/ Trofeul „Ion Țiriac”: Încep meciurile de pe tabloul principal
După trei zile de calificări, Trofeul „Ion Țiriac” își intră, de azi, în pâine cu meciurile de pe tabloul principal de simplu.
Dotată cu premii în valoare de 15.000 dolari, competiția feminină găzduită de baza SCM Bacău reunește pe tablou nume precum cel al sârboaicei Tamara Curovic (nr. 542 mondial), al finlandezei Laura Hietaranta (nr. 612 WTA) sau al belgiencei Amelie Van Impe (locul 621).
Întrecerea, a cărei finală ar urma să aibă loc duminică, consituie un prolog al BCR Open de la Iași, competiție WTA care va debuta în Ciric la începutul săptămânii viitoare și va pune la bătaie premii în valoare de 125.000 dolari.
În altă ordine de idei, începând de la mijlocul acestei săptămâni, Bacăul va găzdui un alt turneu de mare tradiție, „Simba Invest Cup”, destinat categoriilor de vârstă +35, +40-, +45, +50, +55, +60, +65, +70 (la masculin), +35, +45, +55, +65 (la feminin).
Lenea: păcat sau arta de a trudi mai mult decât toţi truditorii lumii? (I)
Criticul literar Marius Manta, pornind de la faptul că am notat aici, în urmă cu puţină vreme, câte ceva despre zvârcolirile minciunii, mi-a lansat o nouă provocare: ,,Spuneți, pe drept cuvânt, că imaginarul nu cunoaște doar zările virtuților. Este o… stare a lucrurilor – aș adăuga! – de pretutindeni, ne place ori ba. Am văzut câteva din fețele minciunii și, «antrenați» fiind acum în cele ale răului, v‑aș invita la o plimbare prin catacombele plumburii ale unui sindrom sau ale unui păcat! Aș merge mai degrabă pe a doua variantă când mă refer la… lene. Citim în Biblie, la Proverbele lui Solomon (18,9): «Cel ce nu se ajută pe sine prin faptele sale e frate cu cel ce pe sine se nimicește». Cât de nimicitoare e lenea?”…
,,Și de ce-ar face sforțări mai mari, când fiecare brasdă pe care o trag pe pământ este profitul altora?”
Leneșul… Mamifer placentar care trăiește în America de Sud și în cea Centrală… Poate avea și o înălțime de 1,7 metri. Cea mai mare parte a vieții leneșului este trăită în copac, unde preferă să stea agățat, ținând capul în jos. N‑are civilizația grabei în gene. La urma‑urmelor, ce să caute graba și‑n clipa cea repede a supraviețuirii lui, nu? Doarme zilnic între 15‑18 ore și nu se mișcă decât în caz de mare nevoie. Media deplasării este de 40 de metri pe zi. Are nevoie de 30 de zile pentru a realiza digestia unei frunze. Pentru a efectua un act sexual își programează în agendă un răgaz de invidiat pentru muritorii superiori: 72 de ore. Nu știm dacă din acest ultim motiv leneșii, placentarele mamifere, sunt invidiați. Știm însă că sunt hăituiți rău. Oamenii, jaguarii, șerpii, acvilele harpia îi vânează nemilos. Deși în lumea celor care nu cuvântă există multe ființe locuite de o hărnicie exemplară, curios, n‑am întâlnit măcar una care să fie țintuită în atlasul zoologic, în comparație acest simpatic leneș, printr‑un nume care ar putea inspira emoționante ode dedicate muncii: Harnicul.
Regretatul istoric literar (nu‑i plăcea să fie numit și critic literar) Ion Rotaru, vorbindu‑mi cu știuta sa pasiune despre Cazania lui Varlaam (1643), zicea că suntem atât de leneși, încât pronunțăm numele acestei istorice scrieri doar pe ,,scurtătură”, ca să nu obosim, cumva, atunci când i‑am rosti numele întreg: ,,Cartea românească de învățătură la dumenecele preste an și la praznice împărătești și la svănți mari“. Nici măcar pe la examene nu riscau studenții de la Filologie să‑și accidenteze limba rostind toate aceste cuvinte dulci ca un fagure ecologic de miere. Mi‑am odihnit privirile în Cazania ilustrului nostru mitropolit și am găsit acolo și o zicere despre lene: ,,Domnul Dumnezău, Ziditorul și Făcătoriu, a toată lumea, dintâiu a făcut pe Adam cu toate darurile, împodobit frumos, și toate i‑a dat pre voia lui. Datu‑i‑a minte slobodă, nimeni să nu biruiască cu mintea și voia luiu. Dar el, nici pre aceea nu a ținut, ci a călcat învățătura lui Dumnezău, pentru că așa este omul: grabnic la cele plăcute, leneșu la cele duhovnicești”. Mi se pare că ,,leneșu la cele duhovnicești” este un fel de superlativ al lenei și pentru contemporanii lui Varlaam.
Un sociolog renumit, Dumitru Drăghicescu, încercând să realizeze o radiografie a caracterului românului, nuanțează și cu privire la lene, în ,,Din psihologia poporului român” (București, Editura Librăria Leon Alcalay, 1907), oferindu‑ne nu doar rezultatele propriilor cercetări, ci și opinii ale unor istorici străini. Citim în studiul respectiv: ,,Românii fiind întotdeauna dotați cu o inteligență superioară, dar ținută în loc, paralizată de o lenevie impusă de împrejurările nefericite ale istoriei și de o trândăvie pe care au respirat‑o din atmosfera morală a Orientului, au criticat în toți timpii pe oameni și activitatea lor, fără să fi făcut sforțări a îndrepta ceea ce criticau”. Hodina era cătată, pentru știutele ei virtuți, cu lumânarea, chiar și în orizonturile cele mai neașteptate. Zice iar sociologul Drăghicescu: ,,Înspăimântător este numărul sărbătorilor superstițioase, păgânești. În afară de sărbătorile legale, se țin în toată țara, diferind după localități, 140 de sărbători din cele 365 de zile ale anului. Și acestea sub numele și pretextele cele mai ciudate și absurde: logodna păsărilor, nunta șoarecilor, Marțea ciorilor, Lunea viermilor, Foca, Miercurea Strâmbă” (op. cit., p. 531). Trai pe vătrai! Munca este o pasiune națională de poveste, mai zice sociologul: ,,Românul la muncă dă iureș ca la război. Cu zorul, el face minuni. Țăranul sfârșește cu zorul în câteva ceasuri de clacă, o muncă pe care alminteri el n‑ar putea‑o isprăvi într‑o săptămână. Între zilele de muncă ale românilor se întind lungi perioade de odihnă sărbătorească, momente risipite din belșug […]. Un an de‑a lungul, românul stă degeaba și în ultimele zile dă pe brânci. Nicăieri mai multă agitație, mai multă zvârcolire și mai puțină muncă disciplinată ca la noi” (ibid., 487‑488). Să tot trăiești în această nișă a supraviețuirii ferice, nu? Leneșul copacului Americii de Sud și al celei Centrale este asediat de‑o mare invidie, probabil, privind către acest portret al românului. Există însă și avocați ai celor astfel învinovățiți. Drăghicescu îl citează pe francezul Elias Regnault (,,Istoria politica și socială a Principatelor Danubiene”, 1855), cel care, spunând că țăranii români sunt ,,binevoitori și ospitalieri”, notează: ,,Cei care trăiesc din sudorile lor îi învinovățesc de lene și apatie. Și de ce‑ar face sforțări mai mari, când fiecare brasdă pe care o trag pe pământ este profitul altora, când fiecare bob de grâu ce se seamănă este pentru asupritorii lor? Și de ce ar eși din nepăsarea lor obicinuită, pentru ca să adaoge ceva la avutul lor nevoiaș, când fiecare îmbunătățire în coliba lor ar fi ocazia unor despuieri noui?” (apud Dumitru Drăghicescu, op. cit., p. 504). Cauza lenei și apatiei este găsită în tolănirea sfidătoare și întârziată a relațiilor de producție medievale în istoria acelui timp. În cele 45 de contexte în care lenea, cu derivatele ei, poate fi găsită în impresionanta (și ca volum: 571 de pagini) cercetare sociologică amintită vom găsi și alte nuanțe ale problematicii.
Românii și lecțiile neînțelese ale istoriei noastre
Faptul că noi, românii, nu doar că nu învățăm nimic din propria noastră istorie, dar nici măcar nu știm să o înțelegem este o tristă realitate. Mușcăm cu poftă orice gogoașă servită de unii sau alții cu interese meschine, suntem obișnuiți să ne urâm aliații și să-i iubim pe inamici, să detestăm pe cei care au avut curajul să ia decizii care ne-au salvat și să-i adulăm pe cei care au stat ca magarul lui Buridan, uitându-se cum îi calcă Istoria pe picioare. Dar de ce suntem săraci? De ce suntem un popor care trăiește de pe o zi pe alta? De ce nu avem industrie, agricultură, educație, sănătate sau armată? Nu vom recunoaște niciodată că le-am distrus noi pe toate în ultimii 30 de ani. Mereu vom căuta vinovați în alte părți, dar niciodată acolo unde se află.
Niciun istoric contemporan nu va avea curajul să explice că sărăcia actuală a țării datează de la începutul secolului al XIX-lea, când Țările Române scapă de fanarioți, dar elitele locale, în loc să pună umărul pentru prosperitatea celor două țări, nu fac altceva decât să înlocuiască spoliatorii. Românii nu mai sunt jefuiți de grecii din Fanar, ci de aristocrația locală, care câștigă, în 1830, dreptul de a vinde grâul la export la prețul pieței și transformă țăranul în sclav într-un mod în care nu a fost niciodată în perioada când era țăran șerb. Ca țăran șerb, acesta datora mult mai puțin proprietarului moșiei decât ca țăran liber, mai ales după lovitura de stat care a dus la înlăturarea lui Cuza.
Timp de zeci de ani, țăranul a fost tratat ca o simplă uneltă agricolă; în același timp, industrializarea s-a făcut prost: la început s-a permis intrarea mărfurilor fără niciun control, ceea ce a dus la falimentarea industriei manufacturiere locale, câtă era; apoi industria românească și-a protejat prețurile, mai mari decât cele ale produselor străine, prin taxe vamale, care nici nu au permis cumpărătorilor accesul la produse și nici nu au determinat patronii să apeleze la eficientizarea metodelor de producție. Ironic, această situație a dus, în anii ’30, la o criză de supraproducție, nu pentru că se producea prea mult, ci pentru că se cumpăra prea puțin. Nu suntem, astăzi, într-o situație diferită; doar că acum industria, câtă mai este, nu ne mai aparține, agricultura este în aceeași situație, iar țara este ținută în viață cu ajutorul aparatelor. Elitele noastre au reușit să copieze modelul și să distrugă totul.
Avem nevoie de o introspecție profundă, de o înțelegere sinceră și critică a propriului nostru trecut pentru a evita repetarea greșelilor. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile noastre și pentru modul în care am gestionat resursele și potențialul țării noastre. Este esențial să recunoaștem că am perpetuat ciclul de ineficiență care a condus la sărăcia și instabilitatea actuală.
Nu putem schimba trecutul, dar putem învăța din el. Este simplu de spus că trebuie să ne găsim lideri puternici și angajați pentru a remedia problemele, că trebuie să investim în educație și sănătate, să promovăm inovația și antreprenoriatul, să sprijinim agricultura și industria locală și să construim instituții solide și transparente. Acestea sunt obiectivele pe care le-ar împărtăși majoritatea oamenilor cu mintea limpede. Cu toate acestea, realizarea acestor lucruri devine mult mai dificilă atunci când există trupe de ocupație în țară, când liderii noștri ling clanța ambasadelor străine, când se primesc directive din străinătate și când cenzura de pe rețelele sociale se asigură că promovarea ideilor naționale este limitată.
Scoala de Vară Comăneșteană: Integrarea elevilor cu nevoi speciale prin excursia „Pe cărările patriei”
CSEI nr 2 Comănești a inițiat un proiect educațional inovator denumit „Școala de Vară Comăneșteană”, care își propune integrarea elevilor cu nevoi speciale în societate prin activități de socializare și familiarizare cu mediul înconjurător. Proiectul a debutat recent cu o excursie școlară numită „Pe cărările patriei”.
La această excursie au participat 20 de elevi de la instituțiile partenere din proiect, alături de CSEI nr 2 Comănești. Printre acestea s-au numărat Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Comănești, Grădinița „Dumbrava Minunată” și Școala „Ciprian Porumbescu” Comănești. Obiectivul principal al excursiei a fost promovarea integrării elevilor cu nevoi speciale în societate prin intermediul activităților de joc și socializare alături de elevii celorlalte instituții partenere.
Pe parcursul excursiei, elevii au avut ocazia să descopere locuri speciale din orașele Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc și Sfântul Gheorghe. Această experiență i-a ajutat să se familiarizeze cu mediul înconjurător, să interacționeze cu persoane noi și să-și dezvolte abilitățile de comunicare și adaptabilitate.
Coordonatorii activității au fost profesorii Acsente Teddi Constantin și Sisca Laura, împreună cu profesoarele Ardeleanu Oana, Wagner Edith Aurora, Gafencu Claudia și Ghinita Cristina. Ei au asigurat o supraveghere atentă și au creat un mediu sigur și prietenos pentru toți participanții.
Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita cere demolarea celor 150 de cruci de lemn amplasate la Valea Uzului de români
* el a refuzat să comenteze situația crucilor soldaților maghiari, instalate fără avizul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor
Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Harghita, Borboly Csaba, a cerut readucerea Cimitirului de la Valea Uzului la starea iniţială, în urma amplasării a 150 de cruci pentru eroii români. El a declarat că s-au comis mai multe infracţiuni în timpul acestui eveniment și a subliniat că acele cruci trebuie eliminate. Borboly a criticat pasivitatea autorităţilor române în faţa acţiunii ilegale şi a descris evenimentul drept „o ruşine” şi „de nedescris”. El a subliniat că legea trebuie respectată într-un stat de drept și că cei care comit infracţiuni trebuie să fie opriţi.
Borboly Csaba nu a dorit să comenteze declaraţiile liderului Asociaţiei Calea Neamului, Mihai Tîrnoveanu, iniţiatorul acţiunii de sâmbătă, care a spus că, dacă va fi contestată în instanţă amplasarea celor 150 cruci, acelaşi lucru va face şi el în legătură cu crucile amplasate pentru soldaţii maghiari.
„Consider că este în afara legii ceea ce face şi declară domnul Târnoveanu. Aşadar, nu comentez”, a spus Borboly. El a precizat, însă, că se analizează depunerea unor plângeri penale în acest caz.
Conform unui document al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, Primăria Sânmartin nu a respectat planurile cimitirului din 1927 și a pus cruci ungurești pe morminte românești, austriece, germane, rusești, italiene și sârbești.
Borboly Csaba a invocat înţelegerea din 30 iunie, care a stabilit rezolvarea situaţiei de la Valea Uzului, şi a solicitat punerea în practică a acestei înţelegeri. Deputatul UDMR Hajdu Gabor a condamnat acţiunea brutală şi ilegală, afirmând că aceasta nu reprezintă o societate democratică. El a subliniat că forţele de ordine ar fi trebuit să intervină pentru a preveni infracţiunile.
Un număr de 150 de cruci de lemn au fost amplasate, sâmbătă, în Cimitirul Internaţional al Eroilor din Valea Uzului, de către membrii şi simpatizanţii asociaţiilor Calea Neamului, Frăţia Ortodoxă şi ai altor organizaţii, după ce parcela românească, amenajată în anul 2019 de Primăria Dărmăneşti, a fost desfiinţată printr-o decizie definitivă a instanţei.
Sursa foto
Elev traficant de droguri, eliberat de judecători din arest ca să-și dea corigența
Tribunalul Bacău a luat o decizie neobișnuită, permițând unui elev de clasa a XII-a, aflat în arest la domiciliu pentru trafic de droguri, să părăsească locuința pentru a susține corigența la Matematică. Tânărul, care fusese arestat preventiv și nu a putut participa la examenele școlare, a devenit corigent la această materie, scrie adevarul.ro. Cu toate că acest lucru l-a împiedicat să se înscrie la examenul de bacalaureat, el își dorește să susțină examenul în sesiunea din toamnă.
Pentru a putea participa la examen, elevul trebuie să își încheie situația școlară, iar astfel a cerut permisiunea instanței de a părăsi domiciliul într-o anumită zi și interval orar pentru a se prezenta la liceu și a da corigența. Tribunalul a analizat cererea și a constatat că arestarea sa a încălcat dreptul fundamental la învățătură.
„De prisos de menționat că pe parcursul arestului domiciliar inculpatul nu urmează vreun alt curs de pregătire școlară sau calificare profesională (noțiuni specifice arestului preventiv), astfel că prin executarea măsurii preventive, i se aduce atingere dreptului la învățătură. Inevitabil prin unele măsuri privative de libertate se aduce atingere unor drepturi fundamentale, acestea fiind inerente măsurii și necesare pentru realizarea interesului înfăptuirii justiției și proporționale într-o societate democratică”, a constatat judecătorul care a instrumentat cazul.
Având în vedere distanța considerabilă dintre locuința elevului și școală, instanța a dispus ca tatăl să îl transporte cu mașina personală la liceu și înapoi. Polițiștii de la Biroul de Supravegheri Judiciare au fost desemnați să verifice respectarea condițiilor de eliberare pe durata susținerii corigenței.
Judecătorul care a soluționat cazul a subliniat importanța protejării situației școlare a tânărului, având în vedere vârsta sa. Astfel, în acest caz particular, a fost considerată oportuna acordarea permisiunii de a părăsi domiciliul în scopul accesului la învățătură.
Documentarul despre Cimitirul Valea Uzului a reapărut pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor
Am fost înștiințați, din partea Biroului de Presă al MApN, că documentarul despre care Deșteptarea a scris că a dispărut de pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, și care face referire la problemele legale ale celor 600 de cruci instalate pentru eroiii maghiari din Cimitirul Valea Uzului, este pe site si nu ar fi fost șters, doar i s-a dat o alta adresă.
MApN susține că fișierul nu ar fi fost șters niciodată, ci doar mutat, în urma reorganizării site-ului.
Cu toate acestea, câteva verificări au fost suficiente pentru a ne încredința ca documentul a fost reîncărcat, astăzi, probabil în jurul orei 15.00, pe site-ul respectiv.
Aducem ca dovezi în sprijinul acestei idei următoarele elemente:
1. Ieri, căutarea pe Google dupa o frază din document nu a returnat nici un rezultat pentru site-ul ONCE, doar pentru alte site-uri care preluaseră documentul.
2. Anexele PDF au fost reîncărcate azi.
3. Documentul PDF reîncărcat nu are nici un fel de metadate în afara de una singură: data unei modificări realizate în data de 10 iulie ora 3.23.53 PM. Anexele din vechiul documentar, tot PDF, aveau metadate cu momentul în care au fost create: 6/12/19, ora 9.45.03.
4. Cache-ul de la Google nu a indexat, la ora verificării, pagina cu documentarul. Asta poate însemna că pagina e prea nouă și motorul de căutare nu a avut timp să o indexeze.
5. „Fotografia” de pe Archive.org din data de 1 iulie 2023 arată că linkul „Documentare” ducea la o adresă creată după vechea structura a site-ului (https://once.mapn.ro/pages/view/174) și nu la https://once.mapn.ro/pages/documentare, adresă care a apărut peste noapte.
Amenzi pentru locatarii unui bloc din Bacău, care aruncau gunoiul direct de pe geam – VIDEO
Locatarii unui bloc din zona centrală a municipiului Bacău se confruntă cu sancțiuni severe, ca urmare a obiceiului lor de a arunca gunoiul menajer, mobilier și chiar moloz direct de pe geam. Poliția Locală Bacău a luat măsuri pentru a pune capăt acestui comportament, care afectează în mod direct mediul înconjurător.
Problema aruncării deșeurilor de la fereastra apartamentelor este una veche, iar an de an Primăria Municipiului Bacău a fost nevoită să intervină pentru a curăța cantități semnificative de gunoi acumulate în spatele imobilului de pe strada Nicu Enea nr. 42. În ciuda discuțiilor purtate de polițiștii locali în repetate rânduri cu locatarii acestui bloc și a stabilirii unor reguli clare, avertismentul cu privire la amenzi drastice nu a fost suficient pentru a rezolva această problemă persistentă.
Poliția locală a monitorizat zona în perioada 13 iunie – 7 iulie 2023 și a depistat un număr de 11 persoane care s-au debarasat de deșeuri aruncându-le pe geam. În urma identificării acestora, sancțiuni financiare în valoare totală de 33.750 lei au fost impuse ca măsură de descurajare.
Cu toate acestea, eforturile de a combate acest fenomen nu se opresc aici. Polițiștii locali vor continua acțiunile de identificare și sancționare a celor care aruncă deșeuri ilegal, în vederea protejării mediului și asigurării unui trai sănătos și curat în comunitate.
Elevii cu media 10 la Bacalaureat, Evaluarea Națională și sportivii băcăuani de succes, recompensați de CJ Bacău
În cadrul unei ședințe extraordinare desfășurate astăzi, președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea, a premiat elevii care au obținut media 10 la Bacalaureat și Evaluarea Națională.
„Astăzi, am premiat elevii care au obținut media 10 la examenele de Evaluare Națională și Bacalaureat, recunoscând astfel rezultatele lor remarcabile. Aceștia sunt exemple demne de urmat, care ne arată că prin muncă, perseverență și dedicare poți obține performanțe remarcabile”, a declarat Valentin Ivancea.
Pe lângă aceste premii, Consiliul Județean Bacău, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean, a oferit un abonament cu acces standard la Young Island Festival pentru primii 405 elevi clasați pe listele de la Bacalaureat. Această inițiativă are scopul de a recompensa rezultatele bune obținute la examenul de maturitate și de a oferi oportunități de distracție și relaxare tinerilor absolvenți.
În cadrul aceleiași ceremonii, președintele Valentin Ivancea a avut onoarea de a oferi premii și sportivilor băcăuani Adochiței Mărioara-Elena, Oteliță Ilinca Teodora și Boghiu Darius Vasilian, pentru rezultatele deosebite obținute la Campionatul Mondial „Special Olympics World Games 2023” desfășurat la Berlin. Acești sportivi, cu dizabilități intelectuale, au demonstrat voință și determinare în depășirea neajunsurilor afecțiunii Down, reprezentând o adevărată lecție de viață pentru toți cei prezenți.
Președintele CJ Bacău a transmis mulțumiri către părinți, profesori și antrenori din școlile și cluburile sportive care au ghidat copiii în concordanță cu aptitudinile fiecăruia, încurajându-i să urmeze calea cea mai bună pentru ei.
Premierea elevilor și sportivilor de excepție reafirmă angajamentul Consiliului Județean Bacău în promovarea excelenței și sprijinirea tinerelor talente, atât în domeniul educației, cât și în cel sportiv.
Amenzi de aproape 350.000 de lei date în trei zile de razii ale Poliției și Jandarmeriei
În zilele de 07, 08 și 09 iulie a.c., peste 400 de polițiști din județ, împreună cu peste 150 de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău și Grupării Mobile de Jandarmi Bacău au acționat în sistem integrat, în județul Bacău, pentru prevenirea infracțiunilor săvârșite cu violență, combaterea consumului de substanțe interzise, depistarea, identificarea şi tragerea la răspundere a persoanelor urmărite în temeiul legii, depistarea bunurilor produs al infracțiunilor, precum şi identificarea persoanelor care încalcă prevederile legale.
Activitățile au beneficiat de suportul Direcției Operațiuni Speciale și Unității Teritoriale de Analiză a Informațiilor Bacău.
În urma activităților desfășurate au fost constatate 20 de infracțiuni, au fost instituite 13 filtre rutiere, legitimate peste 1.900 de persoane, au fost controlate peste 1.000 de autovehicule, au fost efectuate peste 800 de testări cu aparatele alcooltest și 20 de testări cu dispozitivele drug test.
Polițiștii și jandarmii au aplicat 788 de sancțiuni contravenționale pentru neregulile constatate, în valoare totală de 346.000 de lei.
La regimul circulației rutiere au fost aplicate 664 de sancțiuni contravenționale, din care 208 pentru depășirea regimului legal de viteză, 9 pentru conducerea sub influența alcoolului și 447 pentru alte abateri.
Totodată au fost reținute 97 de permise de conducere, 58 pentru depășirea limitelor legale de viteză, 9 pentru conducerea sub influența alcoolului și 30 pentru alte abateri, de asemenea au fost reținute și 39 de certificate de înmatriculare.
Pentru nerespectarea normelor de conviețuire socială au fost aplicate 92 de sancțiuni contravenționale conform Legii 61/1991, iar 32 de sancțiuni au fost aplicate conform altor acte normative.
Șofer arestat după ce a accidentat o femeie și a fugit de la locul accidentului
La data de 07 iulie a.c., în comuna Tamași, un conducător auto, în timp ce conducea un autoturism pe strada Principală din localitate, ar fi surprins și accidentat o femeie, de 65 de ani, care se deplasa pe partea dreaptă a părții carosabile, pe aceeași direcție de mers, în calitate de pieton.
După producerea accidentului rutier, conducătorul auto a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.
În urma evenimentului a rezultat rănirea femeii care a fost transportată la spital pentru îngrijiri medicale.
Polițiștii au stabilit identitatea conducătorului auto, respectiv un bărbat, de 47 de ani, din comuna Buhoci, acesta fiind identificat în urma investigațiilor, pe raza localității Tamași.
Bărbatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentrație de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat, acesta fiind transportat la spital unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
În urma administrării probelor, polițiștii au luat măsura reținerii, pentru 24 de ore, pe bază de ordonanță a bărbatului și l-au introdus în Arestul I.P.J. Bacău.
Ulterior, acesta a fost prezentat în fața instanței de judecată care a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile.
Cercetările continuă sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
Control comun al Poliției Rutiere și RAR în municipiul Bacău
Polițiștii din cadrul Serviciului Rutier Bacău și Biroului Rutier din cadrul Poliției municipiului Bacău, împreună cu specialiști din cadrul Registrului Auto Român au desfășurat o acțiune în municipiul Bacău, pentru combaterea abaterilor la regimul circulației rutiere.
În cadrul activităților au fost vizate persoanele care conduc autovehicule sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive și autovehiculele care emană noxe peste limita legală admisă, al căror zgomot în mers sau staționare depășește pragul fonic prevăzut de lege ori care au montate pe sistemul de evacuare a gazelor dispozitive neomologate.
În cadrul activităților au fost verificate 175 de autovehicule, au fost legitimate 175 de persoane, au fost efectuate 155 de testări cu aparatul etilotest și 3 testări cu aparatul drugtest.
Polițiștii au aplicat 30 de sancțiuni contravenționale în valoare de 12.400 de lei, au reținut 3 permise de conducere pentru conducerea sub influența alcoolului și au reținut 11 certificate de înmatriculare pentru deficențele tehnice constatate la autovehicule.
Un șofer a fost surprins conducând cu o viteză de 197 km/h în afara localității Sascut
Conducătorul auto din Pașcani a primit o amendă de 2.900 de lei și i-a fost reținut permisul de conducere pentru 150 de zile
Un conducător auto în vârstă de 23 de ani, din municipiul Pașcani, a fost depistat de un echipaj de poliție din cadrul Serviciului Rutier Bacău în timp ce conducea un autoturism cu o viteză de 197 de km/h în afara localității Sascut.
Echipajul de poliție a procedat imediat la oprirea șoferului și i-a aplicat acestuia o sancțiune contravențională în valoare de 2.900 de lei, conform legislației în vigoare. În plus, ca măsură complementară, conducătorului auto i-a fost reținut permisul de conducere pentru o perioadă de 150 de zile, conform deciziei autorităților competente.
Conducerea unui autovehicul cu o viteză atât de mare reprezintă un pericol major pentru siguranța circulației rutiere, atât pentru șofer, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Poliția Rutieră continuă să desfășoare acțiuni de control și supraveghere în vederea prevenirii și combaterii încălcărilor grave ale regulilor de circulație.
Amenzi de 15.000 de lei în timpul unei razii nocturne
Polițiștii băcăuani, împreună cu jandarmii și polițiști locali au acționat în municipiul Bacău, în zonele în care se înregistrează aglomerări de persoane, respectiv în Piața Centrală, pe Insula de Agrement, la cluburi și terase, în parcurile publice din zona centrală și de nord, în parcările centrelor comerciale și sălile de jocuri de noroc, pentru prevenirea și combaterea faptelor săvârșite cu violență, consumului de substanțe psihoactive, furturilor din buzunare, sacoșe, genți, identificarea persoanelor urmărite în temeiul legii și menținerea unui climat de siguranță publică.
În cadrul activităților a fost identificat autorul unei infracțiuni de furt de telefoane mobile, a fost constatată o infracțiune flagrantă de furt, au fost legitimate 384 de persoane, dintre care 128 au fost controlate corporal, au fost verificate 212 autoturisme și au fost efectuate instruiri antiinfracționale cu cetățenii.
Totodată, forțele de ordine au aplicat 36 de sancțiuni contravenționale în valoare de 15.000 de lei pentru încălcarea normelor de conviețuire socială.
Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldova”: Slănicul Moldovei, la finalul sezonului balnear din 1910
Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.
În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 6, Anul VIII, Joi, 5 august 1910.
Din sumarul acestui număr: Cu trăsura pe noul drum de la Târgu-Ocna la Slănic și cu gândul la o cale ferată, dar și la consecințele progreselor științei; despre realizările epitropilor Slănicului; motivele pentru care Slănicul este atât de iubit; însemnări din block-notes-ul ziarului; Slănicul în luna august; cazul doctorului reclamagiu de la București; societate corală din Bucovina, în concert la Slănic; marele neurolog român, Gheorghe Marinescu, din nou oaspete de seamă al stațiunii; chemarea Slănicului, chemarea vieții; ziarul, la final de sezon 1910.
Emoționante ți frumoase gândurile așternute pe hârtie în articolul ,,Addio del passato…” (adio trecutului) de către medicul-publicist Adolf/Avram Steuerman–Rodion, unul dintre colaboratorii permanenți ai ,,Curierului”. După ce descrie cât de plăcut este acum de a călători cu landoul (trăsură de lux cu două banchete așezate față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie, cf. DEX) pe noua șosea care leagă Târgu-Ocna de Slănic-Moldova, autorul se duce cu gândul mai departe, la necesitatea construirii și a unei căi ferate între cele două localități, proiect aflat deja în discuție, dar și la consecințele ce ar decurge din utilizarea ei. Iată cum vede medicul Rodion toate aceste aspecte: ,,Proaspăt prunduită, bine întreținută, umbrită de abundentele șiruri de mesteceni și de brazi, răcorită de apele Trotușului și Slănicului, hrănită de ploițe dese, șoseaua te primește ca o bună și prietenoasă tovarășă de drum, ca să te poarte până la acel mic colț paradiziac al țării, care poartă numele – sugestiv între toate – de Slănicul Moldovei. Se zice însă – și sunt puternice motive de a crede – că peste puțin timp se va înfăptui o altă mare minune, linia ferată Tg.Ocna – Slănic! Iată o perspectivă care ar putea face pe amatorii de frumuseți naturale, romanticii, visătorii, isteții – să excalme cu părere de rău: `adio, poezie!` Într-adevăr, drumul străbătut în trăsură, cu o oarecare zăbavă, apare mai feeric la vedere; ochiul are tot răgazul trebuincios de a se sătura de vederi și tablouri încântătoare; pieptul poate inspira cu lăcomie puritatea unui aer parfumat; auzul primește murmurul aromonios care năvălește din albiile pâraielor repezi, îmbinându-se când cu susurul frunzițelor mici, când cu freamătul înălțimilor împădurite; simțirea se leagănă ca într-o dulce beție, în așteptarea odihnei binefăcătoare, care o să vină curând. Toate acestea însă dispar de îndată ce călătorul ar sosi într-un vagon zgomotos, privind, din când în când, printre norii fumului de la mașină (aici cu înțelesul de locomotivă, n. a.), zburând cu iuțeala gândului de-a lungul drumului fermecător.
E drept: progresul nu ascultă glasul visătorilor; el are cerințele sale și aduce doar, în schimbul poeziei dispărute, anumite foloase, plăceri și ușurări de altă natură. Călătorul nu se va mai opri în drum la tradiționalul `Cerdac`, pentru a poposi caii și pentru a-și pregăti o mică gustare; nici la `Eftimie` nu va face ocolul scurt și odihnitor. Dar, va parcurge drumul numai în vreo jumătate de ceas și astfel va vedea cu o oră înainte mândra stațiune a Slănicului. Și uite așa, încă una dintre trăsăturile poetice ale drumului este amenințată să dispară o dată cu sosirea liniei ferate: addio del passato!” În drumul său spre Slănic, medicul Rodion îl întreabă curios pe birjar cum se vor descurca oameni ca el, atunci când se va deschide drum de fier, adică linie ferată. Deloc speriat de urmările progresului, conducătorul trăsurii îi răspunse că oamenii nu-și fac probleme și că au și alte ocupații în vedere, precum extragerea și prelucrarea pietrei din cariera Slănicului, creșterea animalelor, producția de legume, fructe și verdețuri pentru consumul turiștilor. În schimb, foloasele și înlesnirile pe care le-ar aduce o astfel de realizare se vor simți din plin pentru toți, localnici și turiști: ,,Nu doar transportul mai rapid și mai eficient al unor materiale cu trenul ar fi singurul avantaj, dar gândiți-vă câte mii și mii de noi vizitatori vor veni în timpul verii în această splendidă stațiune, atât de binecuvântată de natură! Câtă sănătate, seninătate și mulțumire semănate pretutindeni! Nu răscumpără toate acestea, oare, micile pierderi pe care le va suferi romantismul rustic?” Finalul este la fel de încântător ca de fapt, întregul articol: ,,Pe când ne făceam intrarea în Satul Nou din Slănic (toată zona străzii Ștefan cel Mare de astăzi, n. a.), vizitiul se opri pentru un ultim și scurt popas; se coborî de pe capra trăsurii, culese un braț de frunze și de iarbă, apoi se reîntoarse la cai:
– Ce vrei să faci? întrebai curios.
– Să-nfund clopotele cailor. Altminteri nu-i voie de intrat în Slănic. Dorm boierii și-i trezim din somn! Cine oare va înfunda atunci coșul formidabil al locomotivei, când va veni trenul șuierând de departe, lung, ascuțit și strident, pătrunzând până în inima stațiunii și trezind oamenii, deșteptând codrii din visarea lor matinală? Însemna-va oare acea eră că poezia e jertfită pe altarul progresului, așa cum se temea poetul cel mare al Moldovei, când scria: `Și cum vin cu drum de fier / Toate cântecele pier` (poezia ,,Doina”, de Mihai Eminescu, n. a.). Credem că, dimpotrivă, frumusețile Alpilor, ale Germaniei și Elveției n-au suferit prin înmulțirea trenurilor și funicularelor. Iar sub codrii Slănicului va rămâne de-a pururi destulă poezie ca să mulțumească pe cei mai pretențioși; la poalele munților lui, poezia este eternă – ea este ceea ce nu moare niciodată, pentru că e chemată să dea viață”.
După ce sunt readuși în prim plan cei trei epitropi, acest triou de aur al administrației din Slănic, C. B. Pennescu, Dimitrie Botez și dr. Emil Pușcariu, ziarul pomenește și de realizările de excepție obținute sub conducerea lor. Printre acestea, cea mai importantă rămâne, de departe, noua șosea, care asigură o afluență crescută și mai sigură de turiși, ca și de mărfuri, deși, tabloul ar fi și mai întregit cu o cale ferată, a cărei utilitate este incontestabilă: ,,Actualii epitropi ai Casei `Sf. Spiridon` au înregistrat în actualul sezon balnear, printre celelalte frumoase succese cu privire la Băile Slănic (instalațiile de băi, electroterapie și inhalații, n.a.), încă unul, nespus de important, anume, construirea șoselei care leagă Slănicul de Tg.Ocna și de restul țării. Noua arteră de comunicație este construită în asemenea condiții de soliditate și de bună întreținere, încât poate susține și o linie ferată de interes local, care să poată servi cu folos Băile și să înlesnească buna și comoda comunicație a vizitatorilor, dar și transportul mărfurilor de primă necesitate. Cu astfel de noi mijloace de transport, care îl fac mult mai accesibil, Slănicul e menit să progreseze în mod uimitor. Căci, tot ce se poate dori unei stațiuni climaterice și balneare, situare, pitoresc, ape salutare, totul se găsește aici, în valea aceasta minunată, adumbrită în munții uriași ce o împresoară. Cu timpul, Slănicul va putea deveni o stațiune cu un sezon perpetuu, grație climei dulci din timpul iernii și dacă, linia ferată pe care statul o proiectează s-o construiască peste munți, pentru transportul lemnului din pădurile Transilvaniei (pe atunci această regiune aparținea Regatului Austro-Ungar, n. a.) se va face, atunci Slănicul poate deveni, în scurt timp, o stațiune internațională, după cum a fost vorba că o să devină. Când gândim că viitorul acesta bogat și frumos se datorește frumoasei inițiative de care vorbeam mai sus, când ne gândim că această inițiativă se datorește actualilor epitropi și îndeosebi activului și destoinicului C. B. Pennescu, credem că nu îndeplinim decât o cinstită datorie, aceea de a-i aduce tot prinosul nostru de laude, mulțumiri și veșnică recunoștință”.
Dar, ce păcat, peste șase ani, războiul avea să bată la ușă, iar Slănicul va deveni o ruină. Câte strădanii, câte sacrificii, câtă bucurie pentru realizările săvârșite în stațiune până atunci, toate se vor nărui și vor deveni praf purtat de vânt. Vântul vieții, vântul morții…
Pledoariile pentru frumusețile și izvoarele tămăduitoare ale Slănicului apar frecvent în acest ziar, ceea ce îl face, așa cum este menționat la începutul fiecărui episod al acestui serial, un realmente model peste timp de promovare a turismului balnear. ,,De ce iubim Slănicul” este un alt articol care arată cum nu se poate mai bine, constanța promovării imaginii acestui așezământ balnear. Ziarul ne prezintă și motivele pentru care merită să iubim Slănicul: ,,În primul rând, Slănicul din Moldova este principala stațiune a țării, care rivalizează cu stațiunile similare din străinătate; apoi e și faptul că el este și situat nu numai în centrul țării, dar e și un centru apropiat pentru țările învecinate, ca și un centru principal pentru țările din Balcani. Pe lângă acestea se mai adaugă și celelalte avantaje – ca importanța apelor minerale, ieftinătatea traiului, distracțiile nenumărate, administrația excelentă, care mulțumește pe fiecare vizitator în parte și frumusețea pitorească a împrejurimilor sale -, toate acestea atrag turiștii la Slănic, astfel că, el rămâne cel mai însemnat centru de repauzare (de odihnă, conform DEX), pentru tot timpul verii. E interesant de observant aspectul Slănicului în toiul verii, când numărul vizitatorilor este mai mare ca oricând. Ai impresia că ești într-un mare oraș apusean, atât este de variată este viața la Slănicul Moldovei, în zilele de acum”.
La rubrica ,,Block-Notes” ni se atrage din nou atenția asupra unor personalități care vizitează stațiunea, dar care și colaborează în paginile ziarului, alături de o altă componentă distinctă a vieții din sezonul de vară, moda: ,,Poeții și scriitori noștri care înfrumusețează în pagini eterne neîntrecutele-i peisaje naturale și încântătoarele-i localități din țară, au vizitat și ei acest colțișor de rai pământesc. Așa, printre alții găsim aici pe duiosul literat Nicolae Gane, eminentul medic-publicist Rodion, sentimentalul poet Tutoveanu, alți publiciști și poeți de talent. S-ar părea oare, ca această elegantă și cochetă zeiță, Moda, să nu fie și ea la Slănic, unde va sta tot timpul sezonului? Tot ce se inventează ca `modern` și ca `ultima noutate` – fie franceză, germană sau engleză, pariziană ori vieneză, – tot ce iscodește nou și sugestiv fantezia omenească pentru împodobirea sexului frumos… dar slab, Moda ne aduce totul la Slănic. (…) Nu, Moda, cochetă și răpitoare, nu lipsește la Slănic!”
Încă un articol (,,Slănicul în luna august”), de data aceasta focusat pe luna în curs, prezintă motivele care susțin vilegiatura în minunata stațiune: ,,Multă lume părăsește marile orașe și se refugiază în localități mai izolate, pentru a scăpa de zgomot, praf, căldură și de pericolul unor epidemii. Mulți s-au refugiat la Slănic, unde nu poate fi vorba nici de `apă contaminată`, nici de`apă fiartă` și nici de `bacilul tific` (cauza febrei tifoide, n. a.). La numărul cel mare al vizitatorilor Slănicului, care s-au adăpostit în cursul lunilor iunie și iulie, putem adăuga și noua serie a vzitatorilor sosiți în primele zile ale lunii august. Căci sezonul în Slănicul din Moldova este tot atât de mare în luna a treia a verii, mai cu seamă anul acesta, când lumea fuge de prin orașe, printre altele și de frica nenumăraților microbi și bacili, atât de periculoși pentru existența noastră”.
Iată că, în acest număr aflăm și detalii pe larg cu privire la ,,Cazul doctorului Antoniu”, medicul reclamagiu de la București, cel care a trăncănit aiurea și în ziarele ,,Evenimentul” și ,,Epoca”, încercând să pună într-o lumină proastă administrația stațiunii și implicit imaginea ei, ținta principală fiind însă, prim-epitropul C .B Pennescu. Să rezumăm și să elucidăm cazul, o parte din el prezentat într-un episod anterior: Încă de la începutul acestui sezon, Eforia de la Iași, prin administratorii stațiunii i-au închiriat doctorului Antoniu două camere în hotelul Racoviță, cu învoirea că acesta poate practica medicina, cu aparatele pe care și le-a adus de la București. Cazul se simplifică și mai mult, când aflăm că ,,nedreptățitul” doctor primea să îngrijească ftizici (tuberculoși) și cardiaci, stațiunea fiind total contraindicată pentru tratamentul unor astfel de boli, potrivit normelor în vigoare, mai ales că, tuberculoza a fost și este o afecțiune extrem de contagioasă. În plus, toți cei cazați în hotel au protestat împotriva invaziei ftizicilor și în special contra doctorului ,,miraculos”. Acesta a fost și motivul pentru care Epitropia l-a rugat pe medicul Antoniu să se mute din hotel și să-și așeze aparatura într-o vilă mai îndepărtată, unde putea să se ocupe în liniște de tratamentele sale. Totuși, Epitropia a fost îngăduitoare, întrucât Slănicul nu este indicat nici pentru cardiaci, nici pentru ftizici și pentru că ,,alte boli se tratează în această stațiune și nimeni nu a venit aici ca să capete o ftizie”. Cu toate acestea, medicul bucureștean a refuzat să se mute, ba mai mult decât atât, a transformat cele două camere puse la dispoziția sa într-un mic sanatoriu, unde primea ftizici, care uimiți de știința doctorului ce avea să-i vindece de incurabila boală, priveau ca niște fetișiști la aparatele făcătoare de minuni, de plămâni și de inimă. Și iar au apărut protestele celor cazați, iar Epitropia a fost nevoită să-l someze pe dr. Antoniu, care astfel, a fost ,,expulzat” din hotel: ,,Epitropia a făcut un mare act de dreptate pentru majoritatea vizitatorilor, îndreptându-i pe cei bolnavi de tuberculoză și de inimă spre alte stațiuni balneare, unde aerul și altitudinea sunt mai propice pentru tratarea unor astfel de boli. Slănicul trebuie să rămână în mod hotărât o stațiune balneară de prim rang, dar nu pentru bolnavii contagioși sau cardiaci, cărora nu li s-ar rezova problemele, ci dimpotrivă, li s-ar agrava. Așa stau lucrurile cu `miraculosul doctor` și cu aparatele sale făcătoare de minuni. `Evenimentul` și `Epoca` să ia notă – și nu ne temem că nu vom avea dreptate”.
Aflăm printre altele, că membri ai Societății Corale „Lumina” din Cernăuţi au fost pentru prima oară oaspeții stațiunii, drept pentru care au ținut să exprime ,,adânci mulțimiri epitropilor cât și publicului din Slănic, pentru înlesnirile acordate și pentru strălucita primire ce li s-a făcut aici”. ,,Societatea Corală ,,Lumina” a fost înfiinţată la 1891 de Victor Vasilescu, cu scopul de a impulsiona mişcarea corală în Bucovina. După câţiva ani de activitate, în 1906, avea șapte filiale şi un repertoriu de peste 150 de compoziţii pentru coruri populare. În 1907, corul societăţii a organizat un prim turneu în România, ducând în patria mamă mesajul cântecului românesc din Bucovina. Victor Vasilescu a condus corul bărbătesc al societăţii până în 1916”, se arată în documentul ,,Muzica corală în Bucovina în perioada 1775 – 1918”, postat pe site-ul document.tips, la https://dokumen.tips/documents/muzica-5584659518aef.html?page=15.
Și mai aflăm, spre mândria și onoarea slănicenilor de ieri și de azi, că marele neurolog român, Gheorge Marinescu s-a aflat și în acest sezon, printre oaspeții de seamă ai Slăniclui: ,,Marele savant și fala țării noastre, dl prof. dr. Gheorghe Marinescu a cinstit și anul acesta, ca și în anii trecuți, Slănicul Moldovei, unde a stat aici mai multe zile. Ilustrul specialist în maladiile nervoase a fost, pe tot timpul șederii sale, obiectul celor mai călduroase manifestări de venerație, atât din partea vizitatorilor băilor, cât și din partea administrației stațiunii, în frunte cu domnii epitropi aflați aici. Domnii medici oficiali ai Slănicului i-au întâmpinat, de asemenea, cu toată dragostea cuvenită pe distinsul lor coleg, dând astfel dovadă de cât de mult știu să prețuiască pe medicii vrednici, care fac cinste atât profesiei, cât și localității în care se află”. Așa cum reiese din acest număr al ziarului, profesorul Gheorghe Marinescu a fost cazat la hotelul ,,Racoviță”, conform listei oficiale a vizitatorilor sosiți în stațiune, între 17 – 25 iulie 1910.
Savant de renume mondial, prof. dr. Gheorghe Marinescu (28 februarie 1863 – 15 mai 1938) a rămas în istoria medicinei ca fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie și unul dintre geniile care, prin contribuţiile în domeniul inovării neurologiei, a reușit să uimească întreaga lume medicală. În cercetările sale a aplicat cele mai noi descoperiri ale fizicii și chimiei, dar și metode experimentale proprii, reușind să câștige admirația şi preţuirea unor mari personalități ale epocii, cum ar fi histologul și psihologul spaniol Santiago Ramón y Cajal, laureat al Premiului Nobel. Numele său figurează în dicţionarul „Membrii Academiei Române”, unde apare înscris printre primii care au continuat cercetările lui Pavlov. A ajuns în dicţionar, alături de medicul rus, datorită unei monografii pe care a publicat-o românul, şi care cuprindea concluziile unei cercetări despre reflexele condiţionate şi procesele neuropsihice, domeniu studiat intens de câştigătorul Premiului Nobel pentru Medicină (1904), Ivan Pavlov. Opera științifică a lui Gheorghe Marinescu este considerată și astăzi, ca una de referință, atât de către studenți, cât și de medici.
În anul 1898, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, a realizat primul film științific din lume, intitulat ,,Tulburările mersului în hemiplegia organică”. În 1899, la 36 de ani, Gheorghe Marinescu devine profesor la Clinica de Boli Nervoase a Facultății de Medicină din Bucureşti şi membru corespondent al Academiei Române, iar în 1906, membru titular.
În 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. De altfel, profesorul Gheorghe Marinescu fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa de patru universităţi şi a mai fost ales membru în şapte academii străine.
Slănicul este iarăși în prim plan în articolul ,,Chemarea vieții”, în care, autorul, revenit la Slănic simte aceleași senzații ca odinioară, ba chiar mai intense, plăcerile mai vii, mulțumirile mai variate, în esență, însăși chemarea vieții. ,,Viața – iată ce cuprinde Slănicul, iată de ce această fermecătoare grădină nu te poate plictisi; iată de ce, ca o datorie ca pentru propria-ți ființă, în fiecare an răspunzi la o chemare tainică ce te îndeamnă spre Slănic; și iată de ce, cu cât trece un an mai mult, cu atât Slănicul devine mai neprețuit. Slănicul este izvorul vieții, iar chemarea lui este chemarea vieții!”
Deși ziarul dedică în prima pagină impresiile culese în urma sezonului care tocmai se încheie, am lăsat la final cele câteva gânduri adresate cititorilor: ,,Astăzi, când sezonul așezământului Băile Slănic e înaintat și când și noi trebuie să suspendăm – până în iunie anul viitor – apariția ziarului `Curierul Slănicului Moldova`, nu putem încheia fără să aducem cele mai sincere mulțumiri tuturor persoanelor care au binevoit să ne dea prețiosul lor concurs. Credem că ne-am îndeplinit datoria în modul cel mai conștiincios, am publicat materiale variate, am atras concursul multora dintre cei mai apreciați publiciști ai țării, am contribuit pe cât s-a putut, la înălțarea celei mai frumoase stațiuni balneare din România – Slănicul Moldovei – în fine, am publicat lista numeroșilor vizitatori din stațiunea noastră, lucru uzitat în mai toate stațiunile balneare din străinătate. Publicul ne-a dat toată încurajarea, ziarele – cele mai multe și serioase – vorbind de `Curierul Slănicului` au făcut aprecieri măgulitoare, iar peste tot am găsit multă bunăvoință. Astăzi, când satisfăcuți de datoria îndeplinită încheiem activitatea noastră, nu ne rămâne decât să exprimăm, încă o dată, mulțumiri tuturor pentru concursul ce ne-au dat și să ne exprimăm speranța că și în viitorul sezon al stațiunii, când `Curierul Slănicului` va reapăra, el se va bucura de aceeași simpatie și încurajare ca și anul acesta”.
Așadar, ne revedm peste câteva zile, în sezonul 1912 (deoarece cel din 1911 lipsește din colecția ziarului)…
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Foto Gheorghe Marinescu: Teodor Ilea, Iuliu Ghelerter, Benone Duțescu, ,,Învățământul medical și farmaceutic din București. De la începuturi până în prezent”, imagine preluată de pe pagina de Facebook a Muzeului Municipiului București, la https://www.facebook.com/MuzeulMunicipiuluiBucuresti/photos/a.516745211768513/4337452803031049/?type=3.
Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)
Incendiu de vegetație uscată în comuna Hemeius, satul Lilieci
Un puternic incendiu de vegetație uscată a izbucnit în comuna Hemeius, în satul Lilieci, iar autoritățile au mobilizat o serie de forțe impresionante pentru a interveni rapid și eficient în gestionarea situației de urgență.
Două autospeciale cu apă și spumă (ASAS) au fost trimise de urgență la fața locului pentru a începe operațiunile de stingere a incendiului.
Pe lângă ASAS, la locul intervenției s-a deplasat și o autospecială de prima intervenție și comandă FRAP.
În plus, două autospeciale de stingere cu apă și spumă au fost mobilizate la fața locului.
Două intervenții ale elicopterelor SMURD la SJU Bacău
Astăzi, pe Heliportul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău, două misiuni aeromedicale au avut loc cu succes, subliniind importanța activității de salvare aeriană cu ajutorul elicopterelor SMURD.
Prima misiune a constat în transportul unui pacient în vârstă de 62 de ani, diagnosticat cu Infarct Miocardic Acut. Echipa medicală a acționat prompt și a asigurat transferul rapid și sigur al pacientului către Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași, unde acesta urmează să primească terapia de urgență necesară.
A doua misiune a implicat transportul unei paciente în vârstă de 56 de ani, diagnosticată, de asemenea, cu Infarct Miocardic Acut. Echipajul elicopterului SMURD a intervenit rapid, asigurând asistența medicală de specialitate pe durata transportului către același institut din Iași.
Aceste două intervenții reușite subliniază importanța serviciului SMURD în ceea ce privește salvarea vieților prin intermediul transportului aerian de urgență. Elicopterele SMURD asigură o rapiditate și o eficiență remarcabilă în a ajunge la locul incidentului și în a transporta pacienții critici către centrele medicale specializate.
Echipajele SMURD, alcătuite din medici, asistenți medicali și piloți specializați, sunt pregătite să acționeze în orice moment, fiind echipate cu echipamente medicale avansate pentru a asigura îngrijirea adecvată pe parcursul misiunilor aeromedicale.
