Este cunoscut faptul că, personalitatea unui copil începe să se desăvârșească în adolescență, și că în evoluția ei, această etapă de vârstă implică schimbări majore, tot mai greu de gestionat în zilele noastre. Și cine este cel mai în măsură, dacă nu adultul, ca în procesul de transformare a adolescentului să împiedice apariția unor sentimente precum neîncrederea, egoismul, timiditatea sau frica? Adultul, fie el părinte, bunic sau profesor, trebuie să caute factori de receptivitate, pentru ca modelarea personalității adolescentului să fie una de înaltă calitate.
La aceste lucruri s-a gândit în urmă cu cinci luni, doamna profesor Rodica Bratu de la Scoala Gimnazială Al. I. Cuza din Bacău, când le-a propus elevilor din clasa a VI-a D, ai căror dirigintă este, să participe la un proiect educativ: „Am pornit de la ideea că teatrul poate fi un instrument transformativ, care nu doar că le îmbogățește cunoștințele culturale, dar contribuie și la dezvoltarea lor personală și socială. Mai mult decât atât, lucrând în echipă, vor învăța despre valoarea colaborării și responsabilității individuale pentru succesul colectiv. Un eveniment- surpriză pentru părinți, dar și o oportunitate de a descoperi la proprii copii trăiri, abilități ascunse, și totodată, de a verifica dacă direcțiile pe care viața le așterne în cale, sunt și cele pe care doresc să meargă.”
Așadar, într-una din serile lunii trecute, la Teatrului Municipal „Bacovia” au reușit să ofere publicului invitat, în cadrul unui eveniment deosebit, intitulat „Maraton teatral”, trei comedii. Autoarea comediilor, cea care semnează și regia, scenografia și construcția măștilor, este actrița Mihaela Murafa, care ne-a și mărturisit următoarele: „ Piesele de teatru nu au fost alese întâmplător, ci ele abordează teme actuale, cu unele situații și fenomene cu care se confruntă societatea noastră de astăzi, și în mod special adolescenții. În ele sunt prezente mai multe tipologii de personaje, cărora elevii- actori le-au dat viață, le-au trăit pe scenă așa cum au simțit. Am ales pentru ei ca modalitate de expresie masca teatrală, tot nu întâmplător. Masca supune atât actorul pe care o poartă, căt și pe partenerul de joc, la un efort mult mai mare în a-și scoate trăirile interioare. Îl forțează să facă gesturi largi, să își perfecteze pronunția, să folosească o voce puternică dar plăcută, pentru ca mesajul transmis publicului să fie unul clar și credibil. Chiar a fost un maraton pentru ei, au toată aprecierea mea, căci nu e ușor, ca într-un timp foarte scurt să asimilezi lucruri noi, să înțelegi un text dramatic, să-l memorezi, să faci caracterizarea unui personaj, să intri în pielea lui s.a.m.d. Concluzia mea e aceeași, ca după fiecare experiență de acest fel avută, că e imperios necesar studiul artei teatrale în școli”.
Fiind întrebați de către doamna dirigintă, la ce le-au folosit această experiență din punctul lor de vedere, elevii au oferit răspunsuri profunde și introspective:
Ilinca Chiru: „Eu am învățat că pot fi un pilon de susținere pentru colegii mei. La început nu credeam că voi reuși să țin pasul cu toți ceilalți, dar prin muncă și determinare am descoperit că pot să fiu un coleg de nădejde”.
Anastasia Buhlea: „Pentru mine, cel mai impresionant a fost să realizez că pot dacă mă străduiesc. Până atunci, de multe ori renunțam ușor, dar teatrul m-a învățat să am răbdare și să nu mă dau bătută”.
Andra Laslău: „Am descoperit că nu e atât de ușor să faci o piesă de teatru și să fii actor. A fost mult mai dificil decât mi-am imaginat, dar experiența m-a făcut să apreciez mai mult munca din spatele scenelor”.
Mara Lupu: „Eu am învățat că pot să-mi depășesc limitele și să nu-mi mai fie frică de scenă. La început, eram foarte emoționată și timidă, dar cu timpul am devenit mai încrezătoare și mai curajoasă”.
Iannis Merlușcă: „Am învățat să fiu punctual. Repetițiile m-au învățat cât de important este să fii la timp și să respecți programul, pentru că toți colegii tăi depind de tine”.
Patricia Dumea: „Am descoperit că pot memora un rol foarte rapid și că pot vorbi în public cu ușurință. De asemenea, am constatat că rolul de judecătoare mi s-a potrivit de minune”.
Roxana Bîrzu: „Mi-am dat seama că pot intra destul de repede în pielea personajului. Am învățat să am încredere în mine și să transform greșelile în oportunități de învățare”.
Miruna Blaj: „A fost fascinant să descopăr că pot să-mi schimb comportamentul și să devin altcineva pe scenă”.
Ștefan Ciobanu: „Am descoperit că am un talent ascuns! Nu știam că pot să joc teatru atât de bine până când nu am încercat”.
Alexandru Sălbaticu: „Pentru mine, cel mai important a fost să realizez că am mai multă încredere în mine. Faptul că am reușit să rețin replici atât de multe și de lungi m-a făcut să înțeleg că sunt capabil de lucruri mari”.
Matteo Panaite: „Am descoperit că pot să dansez foarte bine. Niciodată nu am crezut că voi putea dansa pe scenă fără să mă fac de râs, dar am reușit și sunt mândru de asta”.
Casian Bârgu: „Am realizat că pot vorbi în public. La început, mă speria gândul să vorbesc în fața unei audiențe, dar acum sunt mult mai relaxat și încrezător”.
Paula Mareș: „Mi-am dat seama că sunt bună la actorie, deși nu credeam. A fost o surpriză plăcută să văd că pot interpreta acest rol și că mă descurc bine”.
„ S-a râs în hohote, s-a plâns de bucurie, s-a aplaudat minute în șir…A fost o reală plăcere să-i văd evoluând, nu doar ca actori pe scenă, dar și în viața de zi cu zi, mândră că fiecare elev și-a asumat rolul cu seriozitate, și că au lucrat împreună, cu o pasiune și o maturitate remarcabilă pentru vârsta lor. Fotografiile cred că sunt grăitoare.” ne-a împărtășit în încheiere doamna profesor Rodica Bratu.
