A pornit spre UE, dar s-a blocat
Principala grija a managerului serviciilor sociale din judet, Sorin Brasoveanu, a fost, pe tot parcursul anului 2010, finantarea: “Am primit 60 la suta fata de suma care ne-ar fi permis sa asiguram minimum de 8,3 lei/zi/beneficiar. Noi am cheltuit, in medie, 6 lei/zi/asistat, dar sunt si centre, intre care CIT <<Miorita>>, in care nu am depasit 5 lei/zi.” Cinci lei cheltuiti, in primul rând, pe hrana si in mica masura pe haine. Nu au fost bani pentru activitatile de socializare a copiilor, asadar, nu au fost dusi in tabere decât prin bartere cu directiile de protectie din Bucuresti si Constanta, care, la fel, si-au trimis asistatii, in vacanta, la centrul de recreere din Zemes. S-au derulat activitati, insa toate gratuit, cu voluntarii din licee. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Bacau face tot ce poate pentru beneficiarii actuali. Problema e ca noile cazuri sunt din ce in ce mai disperate si obliga la masuri de urgenta. “Noi tinem legatura cu autoritatile locale, cerem informatii, ii consiliem pe referenti, dar adesea nu exista alta solutie decât sa-i preluam pe copii. Pentru a interveni ai nevoie, pe lânga bani, de resursa umana, de mijloace de transport, de combustibil. Or, noi a trebuit sa tragem pe dreapta 40 la suta din parcul auto si sa pastram un sofer la doua masini”, arata Sorin Brasoveanu, directorul DGASPC. In conditiile prelungirii crizei economice, numarul solicitarilor creste constant si la adulti, si la minori, in timp ce alocarile financiare scad. In centrele de adulti din judet nu mai sunt locuri libere, asa incât sunt aprobate doar cazurile fara iesire, unde alegerea se face intre moarte si viata.
Inapoi, la “leaganele” de copii
DGASPC Bacau, considerata “vârf de lance”, la nivel national, in reformarea sistemului, risca, azi, sa se blocheze, ba chiar sa cada in starea din anii ’90. Institutia a facut pionierat in desfiintarea “lagarelor” de copii, inlocuindu-le cu locuintele de tip familial si asistenti maternali, a infiintat centre de integrare, de dezvoltare a abilitatilor pentru o viata independenta, servicii de ergoterapie, artterapie etc., derulând proiecte-pilot cu finantare UE. “Sistemul a avut o evolutie extraordinara in Bacau, azi avem servicii de calitate, dar exista pericolul sa se distruga tot ce s-a realizat. Nu vrea sa ma gândesc ca ne-am putea intoarce la ceea ce era in urma cu 12 – 13 ani, când aveam o infirmiera la 20 de copii”, declara Sorin Brasoveanu. Mai exista, inca, “centre de plasament”, dar 80 la suta dintre asistatii acestora sunt copii cu handicap. Ceilalti, minorii abandonati sau abuzatI, sunt orientati, toti, spre servicii care simuleaza familia. In 2010, directia a reusit sa mearga inainte, in ciuda lipsurilor materiale. “Datorita sistemului relational pe care ni l-am creat in ultimii zece ani am gasit solutii pentru a indeplini obiectivele din strategia judetului, sustine Sorin Brasoveanu. Astfel, am inchis centrul din Comanesti, cu sprijinul HHC, Centrul <<Alexandra>> din Onesti e in curs de desfiintare, fiind ajutati de Sera România, iar <<Ghiocelul>> va fi inchis in 2011.” Cele doua fundatii, Hope & Home for Children (HHC) si Sera România, construiesc sau cumpara case si le renoveaza, amenajându-le ca locuinte protejate sau de tip familial, iar DGASPC asigura serviciile sociale.
Pleaca specialisti, se inchid servicii!
In 2011, DGASPC Bacau nu va putea continua asa: “Solicitam sa existe o armonizare intre standardele de calitate si standardele de cost, iar costurile minime de functionare sa fie asigurate si garantate de stat pentru toate tipurile de servicii” declara directorul institutiei. Sigur, exista si alte surse, dar Consiliul Judetean (CJ), consiliile locale (CL) si ONG-urile ar trebui “sa vina pe partea de dezvoltare a acestor servicii, nu pe cea de supravietuire!” Punctul nevralgic e activitatea de prevenire, care revine comunitatilor locale, probleme fiind mai ales in mediul rural. Unii edili au inteles ca serviciul social e absolut necesar, asadar, l-au infiintat si l-au acreditat prin Ministerul Muncii. In 2010, dupa aparitia ordonantei privind reducerea cheltuielilor cu 25 la suta, l-au desfiintat prin hotarârea CL. Nenorocirea e ca, neintervenind, se cheltuieste mai mult. Copiii abandonati ajung la DGASPC, iar intretinerea lor ramâne in sarcina statutului pâna la majorat. De multe ori, acestia sunt asistati toata viata. Sorin Brasoveanu sustine ca atâta timp cât nu exista un dialog intre specialistii DGASPC, cei care lucreaza efectiv cu cazurile, si Ministerul Muncii si nu se tine cont de propunerile din teritoriu, nu crede intr-o imbunatatire a situatiei. “Sunt efectiv ingrijorat de ceea ce se va intâmpla in 2011”, declara managerul sistemului.
Datorii la medicamente si incalzire
E o spaima fireasca, in conditiile in care institutia incheie anul cu datorii. Facturie neachitate la 15 decembrie erau de 131.908 lei, fara utilitati, care inseamna alti 200.000 lei. Caminele din Rachitoasa, Ungureni si Racaciuni, dotate cu centrale pe biogaz si combustibil lichid usor (CLU), au restante la incalzire, iar centrele “Ghiocelul” “Condorul” si CRRN Racaciuni, la furnizorii de medicamente. In acelasi timp, directia a facut economii de aproape 4 miliarde la cheltuielile de personal. Restructurarea in baza OG 23 a scos din sistem 169 de posturi pâna pe 10 iulie, dupa care au mai plecat 120 de oameni din cauza micsorarii salariilor. Au demisionat in special angajati care lucrau direct cu beneficiarii, cum sunt lucratorii sociali, infirmierii, supraveghetorii de noapte. Aici primeau 480 de lei ca sa se ocupe de 6, 8 sau chiar 10 asistati, in functie de gradul de handicap, iar in Italia, Germania, Franta, pentru ingrijirea unei singure persoane, iau de la 800 de euro in sus. Banii economisiti cu personalul nu pot fi cheltuiti de DGASPC Bacau. “Ii ia Guvernul inapoi, afirma seful institutiei. Am solicitat un transfer, motivat pe lege, dar care va fi procedura si daca se va aproba sau nu, doar Ministerul Finantelor poate decide.”
O poveste de iubire
Silvia Saul e asistent maternal profesionist (AMP), mai exact, “mamica” pentru Danuta, o fetita abandonata de familie, pe care a preluat-o de la Maternitatea Polizu, când avea doar opt luni. E o poveste de iubire care tine din 2003 si care nu are nicio legatura cu contractul de munca incheiat intre Silvia si DGASPC. “Marti a fost ziua ei, a implinit opt ani si a primit daruri de la toti, si de la noi, si de la colegii de clasa”, spune mama. Dana e un copil frumos, expresiv, cu ochi mari si chipul senin incadrat de bucle castanii. “Nu mi-au spus, in 2003, ca sufera de astm bronsic. <E putin racita>, atât am aflat. Din prima noapte a facut crize si m-am speriat foarte tare.” A doua zi, Silvia Saul si-a luat fetita si a dus-o la specialist. Tratamentul neintrerupt si perseveranta mamei de imprumut au facut minuni pentru Dana, care foloseste tot mai rar pompa de respirat: “In fiecare an, mergem la Salina Tg. Ocna si la Eforie Nord, pe banii mei. Iar rezultatele s-au simtit.” Astmul nu a fost, insa, cea mai grava boala a fetitei. “La opt luni, nu-si putea tine capul drept, dar am facut exercitii si a progresat. Apoi am sesizat ca se uita intr-un colt al camerei si se legana. Asculta muzica, dar suporta doar VH1, daca schimbam postul facea crize de plâns si se lovea cu capul de patut.” Silvia si-a dat seama ca Danuta are o problema si a alergat iarasi la medic: “Am avut mare noroc si cu dr. Ghinda, si cu doamna dr. Munteanu. Le multumesc, in gând, in fiecare zi. Fiind diagnosticata precoce cu autism, fata mea a avut sanse mai mari de ameliorare”, afirma asistentul maternal. La niciun an, copilul a inceput terapia. Alaturi de tratamentul medicamentos, Danuta face logopedie, kinetoterapie, artterapie etc. A fost internata la clinica din Cluj, a frecventat Centrul “Daniel” al ASCHN si Centrul pentru autisti “Delfinul” de la Betania. Silvia Saul e angajata ca AMP si are un salariu de 700 e lei, dar s-a zbatut pentru Danuta, a umblat, a cerut sprijin, informatii, a cheltuit, a facut tot ce face un parinte adevarat pentru copilul lui. Fetita e in clasa I la o scoala obisnuita, iar mama are motive sa fie mândra. “Si acum mai merge pe vârfuri, se izoleaza si plânge usor, dar invatatoarea, care e o doamna extraordinara, o intelege si o ajuta sa depaseasca momentul.” Chiar daca e asistent maternal din 1997 si a ingrijit 23 de copii, Silvia o numeste pe Danuta “fata mea”: “Pe toti i-am iubit la fel de mult, dar ea a ramas la mine cel mai mult si va ramâne toata viata, sustine ea. Toata viata va fi fetita noastra. Am vorbit cu domnul director sa o preia pe fiica mea, daca eu n-oi mai fi!” Danuta nu face doar lectii si terapii. O multime de evenimente frumoase – petreceri, excursii, baluri – ies la iveala din albumul fetitei. Silvia intinde pe masa evantaie de fotografii si ne spune povestea fiecarui pas câstigat, a fiecarei bucurii, laudând copilul adus de barza la Polizu. “Fiica mea, care e profesoara de engleza, e sora ei mai mare, iar baiatul meu, care e jurnalist, e fratele ei. Asa spune, asa simte. Copiii mei sunt fratii ei, iar copiii lor, verisorii ei. Danuta face parte din familie si asa va fi pâna la moarte.”
Silvia Patrascanu
