O ie simbolică, o hartă a celor care vin și pleacă, dar pe care îi unește dorul, a început să fie cusută începând cu ediția din 2024 a Romanian Creative Week. Și nu oriunde, ci în Aeroportul Iași, locul acela unde oamenii trec cu gânduri, cu dorințe, simțind mereu că a rămas ceva în urmă care îi reține. Un fel de „fir viu”, care e oarecum similar dorului. Ei bine, acest „fir viu” a fost motivul central al expoziției „The Living Thread”, a cărei vernisaj a avut loc pe 17 mai, în cadrul Romanian Creative Week. Proiectul va fi continuat în diverse comunități românești, inclusiv în diaspora, până la finalizarea simbolică a acestei ii începute la Iași.
Proiectul „The Living Thread” este structurat pe o idee a arhitectei Ana Carina Lăcătușu, care a absolvit cursul de Arhitectură de Interior la Oxford Brookes University în anul 2022 și a explorat conceptul de design numit „furnitecture”, precum și integrarea lui eficientă în diferite spații. Carina Lăcătușu se declară profund influențată de natură și de artele vizuale în procesul de creație, lansând ideea acestui „fir viu” pe care l-a ales drept element central al acestei instalații artistice organizate în Aeroportul Internațional Iași, pentru a uni cât mai multe istorii de viață.
„Conceptul instalației a apărut în momentul în care le-am cunoscut pe artizanele fără de care aceasta nu ar fi fost posibilă. Eram în vizită la Șezătoarea din Borlești, unde Dana Handaric strânge în fiecare zi de joi peste 30 de femei de toate vârstele. Nu am cusut niciodată și nici nu am purtat vreodată o ie, dar am simțit că liniștea și sentimentul atât de puternic de a aparține unei comunități trebuie să depășească granițele satului. Am vrut să definim, împreună, o nouă comunitate, care va avea această nouă ie ca testament. Scopul, însă, nu stă în finalizarea unei cămăși. Motivul pentru care am început acest proiect a fost să aducem în același loc oameni care, în oricare alt context, nu ar avea subiecte comune de discuție. Și am reușit. Acum există o lucrare colectivă, semnată de Mircea Cantor, Ingrid, o fetiță de 5 ani, Heloise, din Brazilia, două japoneze care au trecut o zi prin Iași și alți zeci de oameni care au devenit deja artiști când au luat acul în mână”, mărturisește Carina Lăcătușu.
„Ne-am gândit să fie o cămașă pe care să o coase fiecare persoană care trece prin aeroport. Cămașa are un simbol, o jumătate de infinit, e ceva care te trage spre viitor, dar te trage și înapoi. Iar în aeroport lumea pleacă de acasă cu un gând, cu un vis, dar și cu ceva ce îi face să se uite în urmă, ceva îi reține, ca o ață vie, The Living Thread, și prin acel fir noi rămânem legați unii de alții. Ne-am dorit, de fapt, să aducem oamenii într-o stare de tihnă în care să se redescopere, să devină vulnerabili în fața unei bucăți albe de pânză, astfel încât fiecare să-și lase o bucățică de timp acolo. E o cămașă colectivă, îi putem agăța pe toți acolo printr-un fir de ață”, completează Dana Handaric ideea. Și fără ea nici expoziția nu s-ar fi petrecut.
Și povestea șezătorii de la Borlești e foarte interesantă, pentru că Dana Handaric e, de fapt, o juristă care a lucrat o vreme pentru o bancă londoneză. Numai că într-o zi, i-a venit o idee: să organizeze o șezătoare, unde femei de toate vârstele se pot întâlni, pentru a povesti, din cuvinte și fire, experiențe personale ale vieții trăite în țară sau în diaspora.
„Povestea șezătorii vine dintr-un dor, pentru că a pornit dintr-un noiembrie ploios din 2013, după ce fusesem în Londra cu munca, și am experimentat acolo adunări de genul acesta între persoane de categorii de vârstă diferite și mi s-a părut foarte interesant. Pentru că lucrurile astea se întâmplau și în copilăria mea, în care la bunica veneau vecinele și stăteau la vorbă. Și de când am lansat ideea pe social-media au tot venit oameni la șezătoare. Apoi am descoperit cămașa, ia, ca mijloc de a spune povești. Acum suntem un grup de câteva zeci de persoane și ne place să spunem că ne-am întâlnit pe o punte a generațiilor, dar avem un limbaj comun. Cea mai mică are 11 ani, cea mai mare are peste 60 de ani. N-avem vârstă acolo. Așa am ajuns la Romanian Creative Week, am luat-o ca pe o provocare, realizată pe ideea Carinei Lăcătușu.”
În zilele expoziției, s-au petrecut momente emoționante, pentru că oameni de toate vârstele, de toate naționalitățile și de toate profesiile s-au apropiat de atelierul artistelor și și-au pus amprenta personală pe pânza albă, cu gândul că astfel leagă firul viu al umanității și-l montează într-un simbol universal. Un cuplu format dintr-o braziliancă și un portughez au descoperit expoziția și au cusut cu pasiune o perioadă foarte lungă de timp, impresionând artistele prin interesul și pasiunea cu care au abordat ideea firului viu. Tineri, care stau de obicei cu ochii în ecrane, s-au oprit din curiozitate și au devenit interesați de posibilitatea de a-și pune amprenta pe o astfel de cămașă tradițională. Iar Dana Handaric a remarcat faptul că, în timpul acestei expoziții din aeroport, bărbații au cusut chiar mai frumos decât femeile, iar străinii au fost extrem de receptivi la actul artistic ce se desfășura acolo și la ideea din spatele lui.
Ia românească a fost inspirație pentru marii creatori de modă ai lumii. Yves Saint Laurent a introdus ia în istoria haute-couture odată cu lansarea colecției toamnă-iarnă 1981. De atunci, ia a început să devină, la fel ca the Little Black Dress, un element obligatoriu în garderoba femeilor din întreaga lume.
Ia cusută de mâini diverse, iscusite sau mai neîndemânatice, în Aeroportul Internațional Iași își va continua drumul și prin alte comunități, dând un sens tot mai vast firului viu care ne leagă pe toți, adunând tot mai multe amprente culturale și personale, desenând o hartă de empatie, care va putea fi admirată prin prisma sensului ei profund.
