Data de 1 Iunie reprezintă de foarte mult timp, în memoria colectivă, Ziua Copilului. Și poate nu întâmplător această zi a fost hărăzită pentru Sărbătoarea, revederea după 52 de ani, Promoției 1972 – a fostei Școli generale nr.1 Păncești, care între timp a devenit structură a Școlii Gimnaziale Explorator Theodor Gheorghe Negoiță-Sascut. Cu bucuria în privire și înveșmântați în haine de aleasă sărbătoare, noi – Promoția 1972, ne-am adunat în foaierul acestei memorabile zile, de început de vară, pătrunși de emoție, dar și de o curiozitate adolescentină-sănătoasă, deoarece și acest sentiment face parte din latura noastră umană.
Iar așa cum spune Valeriu Butulescu: „Copilăria este singurul paradis pierdut”. Cu siguranță, fiecare, dintre foștii colegi, a dorit să descopere, găsească, măcar un colțișor din acea lume magică, acel paradis pierdut și, precum un puzzle, am încercat să-l construim, edităm din numeroase amintiri. Iar ca să parafrazez un vechi dicton din vremea de glorie a imperiului roman, în această primă zi de iunie, din acest an, „Toate drumurile au dus la Școala de la Păncești”! Revederea, sărbătoarea Promoției 1972- a Școlii generale de la Păncești, a început la Biserica satului cu o slujbă de pomenire -parastas, în memoria fostelor cadre didactice, care acum predau în eternitate și ne veghează de Sus, cât și pentru acei colegi care nu mai sunt printre noi. Programul dedicat evenimentului – Promoției 1972, a continuat la Școala unde opt ani am învățat – un fel de Templu, al copilăriei noastre. Am fost întâmpinați cu flori și alte accesorii de sărbătoare de către o parte dintre elevii actuali, iar domnul diriginte Băluță Constantin a sunat clopoțelul. Cuprinși de emoții și lacrimi de bucurie am pășit, urcat sfioși treptele școlii și am mers în sala de clasă, unde am luat loc în bănci. Pentru început s-a desfășurat un scurt moment artistic susținut de Ansamblu „Mugurelul” de la Păncești și coordonat de inspector școlar, profesoara Ionela Sandu împreună cu profesoara Anca Pârvan. Programul a continuat cu „Ora de dirigenție”, care s-a deschis cu Imnul Promoției 1972-Păncești. Apoi domnul diriginte Băluță Constantin a strigat după 52 de ani , din nou, catalogul și fiecare dintre cei prezenți s-a simțit iarăși elev. Atât doamna învățătoare Onea Constanța, doamnele profesoare Fasolă Ana-Olimpia, Negoiță Emilia și domnul profesor Negoiță Vasile, care ne-au onorat cu prezența, au ținut scurte alocuțiuni. Mulțumiri deosebite, doamnei învățătoare Onea Constanța, pentru efortul de-a ne fi alături cu prilejul acestui important eveniment și un anticipat „La mulți ani”… Peste mai puțin de trei luni va împlini venerabila vârstă de 90 de ani. La mulți ani și multă sănătate, doamnă învățătoare Onea!
De asemenea alese mulțumiri și prețuire, doamnelor profesoare, domnilor profesori, cât și domnului diriginte, pentru neobosita dăruire, o nobilă meserie care formează oameni și caractere, dar în același timp plină de sensibilitate, frumos și blândețe!
Cu acest prilej s-au depănat nenumărate amintiri: atât de la orele de curs cât și despre forfota specifică recreațiilor, jocurile dar și nenumăratele năzdrăvănii care au făcut parte din viața de elev. Iar în aer s-au simțit miresmele anilor de gimnaziu ce ne-au „înfiorat” copilăria. Chiar dacă timpul curge într-un singur sens, precum un râu de munte, iar peste chipurile noastre toamna s-a așternut, de ceva vreme, sufletul ne miroase a primăvară. În palme ne-au ars toate acele decenii iar prin fața ochilor, ca la o paradă, au defilat amintiri nenumărate. Viața, însă, ne-a împrăștiat în lumea largă cu „vâltorile grele” ‘- ca să-l citez pe George Bacovia, dar fără să uităm vreo dată de Școala din satul natal, cu „lungi coridoare”, unde de multe ori ne zbenguiam, spre disperarea domnilor, „tovarășilor” învățători și profesori (păstrând adresarea din acele vremuri).
Partea a treia a Revederii noastre s-a desfășurat la un restaurant cu tradiție din Sascut, unde pe muzică de calitate și cu bucate alese s-a petrecut, dansat și povestit până târziu… Ne-am despărțit cu regretul că ziua de 1 iunie a trecut precum un vis, dar cu siguranță pentru noi Promoția 1972-a Școlii de la Păncești, este un vis împlinit. Dar și cu speranța că ne vom revedea mai des. Ce este viața, dacă nu un drum lung pavat cu pietre din speranță? Am plecat de la această revedere, venită după 52 de ani, mai bogați sufletește și având inimile înveșmântate cu emoția minunatelor ore petrecute împreună. Cu toate că întoarcerea la lumea copilăriei nu mai este posibilă, dar, precum o umbră, trecutul ne urmărește prin amintiri.
Nu în ultimul rând, mulțumiri deosebite, pentru prezență și susținere, conducerii Școlii Gimnaziale-Sascut, prin cei doi directori: profesorii Pascu Ion și Carmen Stanciu, Inspector școlar, profesor Ionela Sandu, profesori: Gabriela Cerbu, Anca Pârvan Anca și Costel Leonte. Aceleași mulțumiri și oficialităților locale, reprezentate de domnul primar.
Închei cuvântul meu despre această întâlnire de suflet, prin a mulțumi tuturor, colegilor care au fost prezenți, împreună cu urări de sănătate, fericire, reușite nenumărate. Să vă bucurați de fiecare zi, lăsată de la Dumnezeu. La Bună Revedere și Doamne-ajută!
Maria-Ileana Tănase
