Festivalul Internaţional al Recitalurilor Dramatice, Gala „Star”, organizat de Teatrul Municipal „Bacovia, Bacău, atrage cu fiecare an, prin prestigiul său, atenţia artiştilor de renume internaţional. Dacă anul trecut, publicul festivalului a avut şansa să o admire în recital extraordinar pe celebra soprană Angela Gheorghiu, la cea de-a IX-a ediţie (4 – 8 aprilie 2014), invitatul de onoare va fi celebrul actor hollywoodian Nick Mancuso. Starul american, de origine italiană, va susţine luni, 7 aprilie, de la ora 21.00, pe scena Teatrului Municipal „Bacovia” recitalul extraordinar „The Death of Socrates”, adaptare proprie după Plato. De asemenea, cunoscutul actor va face parte din juriul festivalului Gala „Star” 2014, alături de regizorii Alexander Hausvater şi Laurenţiu Damian.

Invitatul de onoare al Teatrului Municipal „Bacovia”, Bacău, la ediţia a IX-a a Galei „Star” este nu doar un foarte apreciat actor de teatru, film şi televiziune, ci şi scriitor, profesor, artist plastic şi producător, premiat cu cele mai importante distincţii artistice din Canada, laureat al New York Film Festival, pentru filmul „The Last Gamble” (2011), cu Steve Bauer, în regia lui Joe Goodavage. Ca profesor de teatru promovează sistemul său personal de predare bazat pe cartea sa “Acting (is) for Everyone”.

Studiază Yoga, Aikido, Tai Chi, Chi Kung şi meditaţie tibetană, fiind de asemenea un creştin practicant. Deţine diplome în Psihologie şi Filosofie, de la Universităţile Toronto şi Guelph, din Canada. În 1984 a refuzat, “pe considerente filosofice” invitaţia actorului Charlton Heston de a deveni membru al prestigioasei Academy of Motion Picture Arts and Science (SUA).
În peste 40 de ani de actorie, a lucrat în 12 ţări, în trei limbi străine, realizând mai mult de 200 de filme şi show-uri de televiziune.

S-a născut Nicodemo Antonio Massimo Mancuso, în 1948, în Calabria (Italia), şi a emigrat cu familia sa în 1955, în Toronto, Canada.
Şi-a început cariera de actor la mijlocul anilor ’60, ca membru fondator al numeroase companii de teatru underground din Toronto, precum Toronto Free Theatre, Canadian Stage, Factory Lab Theatre şi Theatre Pass Muraille.
În 1970, a devenit director artistic pentru Pier One Theatre, Halifax, Noua Scoţie; în 1976 a devenit membru al Teatrului Stratford, jucând alături de nume mari precum Maggie Smith, Hume Cronyn, Jessica Tandy şi Jeremy Brett. Activitatea sa artistică a atras imediat atenţia critici de specialitate şi “transferul” său, în 1977, pe platourile de filmare de la Hollywood, pentru filmul “Nightwish”, produs de Columbia Pictures.
În 1979 a colaborat cu unul dintre cei mai mari scenarişti americani, Tennessee Williams, pentru spectacolele “Tiger Tail” and “Night of the Iguana”, în Atlanta Georgia. A lucrat apoi pentru toate studiourile importante de la Hollywood.

De-a lungul anilor ’50, 60’, ’70, ’90 a jucat cu mari staruri de la Hollywood, de la Charlton Heston (alături de care a fost distribuit în “Mother Lode” – 1982, împreună cu actriţa Kim Bassinger), la Sophia Loren (“Lives of the Saints” – 2004), Raquel Welch sau Catherine Deneuve. Vasta sa activitate artistică, desfăşurată pe scenele şi platourile de filmare din Hollywood, Canada, Italia, Spania, Franţa sau Russia, i-a adus reputaţia de cel mai versatil şi experimentat actor din istorie.
În ampla şi neobişnuita sa carieră actoricească a interpretat o largă paletă de roluri în filme de comedie, filme de dragoste, filme de groază, acţiune sau thriller-uri. Este de asemenea cunoscut pentru filmele sale creştine şi religioase, precum “Revelation, Messiah, Apocalypse.”, ca şi pentru filme de arte marţiale precum “Rapid Fire”, cu Brandon Lee, şi “Under Siege” (1992), cu Steven Seagal. Filmele sale de groază “Black Christmas” (1974) şi “Death Ship” (1980) au devenit foarte populare.

Printre numeroasele premii pe care le-a primit se numără Genie Award – Best Performance by an Actor in a Leading Role, pentru filmul “Ticket to Heaven”, Best Actor – Houston Film Festival, Best Supporting Actor – New York International Independent Film Festival şi Lifetime Achievement Awards, oferit de The Italian Film Festival (Canada). Într-un articol publicat în L.A. Times, în 1988, criticul de film Kevin Thomas a numit rolul lui Nick Mancuso din “Ticket to Heaven” “Interpretarea secolului”.

Vineri:

Emil Lassaria va concerta, de la ora 22.00, la „Matteo Caffe”. In deschidere, Dj Sergio Moratti promite sa incinga atmosfera. Pretul unui bilet este 20 de lei.

Aminteste-ti cum e sa fii fericit la „Happyness Party” organizata de „White Caffe”. Dj Ciupy va fi responsabil de buna dispozitie a petrecaretilor.

Tinerii sunt asteptati, de la ora 21.00, la „Young Blood Party”, in „The Stage”.

Fanii muzicii Folk ii pot asculta pe Adi Bezna si Catalin Ungureanu, de la ora 21.00, in „Valhalla Pub”. Pretul unui bilet este 10 lei.

Dj Dudu B2B si Dj Sergio Moratti va asteapta la „Canal Party”, in „Club Khemia”, de la ora 22.00.
„Sara Luxury Lounge” organizeaza „Luxury Jim Beam Party”, de la ora 22.30. Dj Matteo va intretine atmosfera, de la platane.

De la ora 20.00, „Aqua Lounge Café” sarbatoreste primavara la petrecerea „Spring Break”. Intrarea este libera.

Sâmbata:

Lucero en vivo, Horatio, Emi Mateis si Adrian Neumann pot fi ascultati, de la ora 22.00, la „Natural Rhythm IX”, in cladirea Conimpuls de la Hotel Sif Moldova. Intrarea costa 15 lei.

In „Club Zebra”, de la ora 22.00, Alexandru Rusu (Herodot) va mixa pentru cei prezenti. Pretul unei bratari de acces este 10 lei.

„Pub S” va propune sa petreceti alaturi de Tengu si Johnny K, de la ora 22.00.

„Sara Luxury Lounge” gazduieste, de la ora 22.30, „Emoticon Party”. Animatoarele si DJ Matteo vor intretine buna dispozitie intreaga seara.

„The Stage” face prezenta la o noua runda de „Discoteque”, de la ora 21.00.

„Coco Caffe” va invita sa faceti parte din proiectul „We are Happy”, de la ora 22.00, alaturi de DJ Elchinsoul.

Duminica:

Astazi, de la ora 19.00, pe scena teatrului „Bacovia”, va fi jucata, in premiera, piesa „Vârciorova. Carantina”, in regia lui Alexandru Dabija. Spectacolul este inspirat din textele lui Matei Millo si Vasile Alecsandri prelucrate de Catalin Stefanescu si Doru Mares.

Copiii sunt asteptati, de la ora 11.00, la Teatrul „Bacovia”, sa vizioneze punerea in scena a povestii lui „Aladin”, din basmul arab „O mie si una de nopti”, in regia lui Gheorghe Balint.

„Pub S” va invita sa urmariti spectacolul „Spovedania unei videochatiste” de Vali Bolat, in regia lui Valentin Braniste. Cei care doresc sa vizioneze interpretarea Alinei Neagu sunt asteptati de la ora 20.00. Intrarea costa 10 lei.

Cinefilii sunt asteptati, la „Cinema City”, in acest sfârsit de saptamâna, sa vizioneze, in premiera, urmatoarele productii:

Noe

Regia: Darren Aronofsky Gen: Aventuri, Drama, Fantastic
Cu: Russell Crowe, Jennifer Connelly

E o lume lipsita de speranta. Ploile nu mai uda tarâna cotropita de atâtea ori de hoarde barbare, iar aceasta nu mai rodeste. Înconjurat de cruzime si abuzuri, Noe este un om de isprava. Luptator experimentat, mag si vindecator, nu îsi doreste decât sa traiasca în pace alaturi de familia sa. Cu toate acestea, în fiecare noapte în visele sale apare un potop fara de sfârsit.

Clopotica si Zâna Pirat

Regia: Peggy Holmes Gen: Animatie, Fantastic
Cu: Christina Hendricks, Lucy Liu, Mae Whitman, Pamela Adlon, Tom Hiddleston
Actiunea din film porneste de la un eveniment nefericit pentru simpaticele zâne din Tinutul Fermecat: talentele lor se amesteca!

Tarzan

Regia: Reinhard Klooss Gen: Actiune, Animatie, Aventuri
Cu: Kellan Lutz, Jaime Ray Newman, Robert Capron

Un grup de maimute curioase îl adopta pe micul Tarzan, singurul supravietuitor al unui accident aviatic. Baietelul creste alaturi de animalele salbatice, învata sa se comporte asemenea lor si uita de existenta sau normele sociale ale oamenilor. 10 ani mai târziu, Tarzan va fi fascinat de întâlnirea cu frumoasa si curajoasa Jane Porter, de care se îndragosteste imediat.

Spune-mi ce-ai facut azi-noapte!

Regia: Steve Pink Gen: Comedie, Romantic, Dragoste
Cu: Kevin Hart, Michael Ealy, Regina Hall, Joy Bryant
În aceasta spumoasa comedie romantica, patru tineri din Los Angeles se lupta cu suisurile si coborâsurile vietii amoroase din ziua de azi.

Madalina Gheta

Cornel Galben, retras de peste un an in tihna duhovniceasca a manastirii dobrogene ,,Sfântul Ioan Casian”, publica al optusprezecelea sau volum, ,,Lecturi aleatorii” (II), la Editura ,,Studion”. Volumul este gestul unui spirit care continua, si in tulburatoarea pace a chiliei, sa-i promoveze pe autorii bacauani, sa-i sprijine, scriindu-le prefete, ,,laudându-le reusitele, dar semnalându-le si slabiciunile, atunci când a fost cazul”.

Cartea cuprinde 5o de lecture aleatorii care, in timp, au fost gazduite, sub forma de cronici sau semnale editoriale, in reviste precum Ateneu, Constelatii diamantine, Credinta ortodoxa, Plumb, 13 Plus, Pro Saeculum, Vitraliu.

Discursul critic oscilieaza… diplomatic intre crezul lui George Calinescu, asumat ca motto – ,,in critica literara, cel mai frumos omagiu e de a-ti spune opinia in toata violenta, chiar daca este defavorabila” – si cel al lui Radu Voinescu, amintit in prefata (,,Un critic bun trateaza lucrurile in asa fel incât sa lase cititorului posibilitatea celei mai bune aprecieri, ceea ce asigura participarea acestuia si, desigur, o anumita doza de satisfactie”) Generozitatea semnalului critic ramâne, intr-o lume in care, vorba lui Ovidiu Genaru, nici scriitorii nu se mai prea citesc intre ei, vedeta incontestabila a demersului lui Cornel Galben, cel care si-a propus, in esenta, ,,sa va stârneasca interesul pentru lectura”, verdictul cartilor urmând sa-l dea, ,,cum se spune, timpul”.

Am descoperit in acest volum faptul ca autorul este si un portretist grozav. Este o perspectiva pe care, desi am scris despre multe dintre volumele sale, nu am evidentiat-o niciodata. Va propun, in economia acestui spatiu tipografic, doua dintre aceste portrete: al lui Petre Isachi si cel al lui Doru Ciucescu. ,,Petre Isachi este un barbat serios. Are o singura amanta, la care nu ar renunta nici in ruptul capului, dar, generos din fire cum e, o imparte cu oricine, singura conditie fiind ca doritorii sa nu treaca in fuga peste paginile celei de a saptea sale carti, Amanta de proximitate (…)

Spre deosebire de alti confrati, nu crede pe cei care ‘cânta prohodul poeziei/literaturii’, ci, dimpotriva, parafrazându-l pe Cioran, ii vine sa scrie ca, daca ar fi Moise, ‘ar scoate cu toiagul din biblioteci/carti, nu regrete, nu acuzatii din biografii nefericite si imprevizibile pentru individ’ (…) Martor si spectator deopotriva al propriei deveniri, criticul literar Petre Isachi continua sa ne incânte, propunându-ne (….) un regal al ideilor, un <> si o amanta pe care nu o putem abandona, pentru ca stie sa ne tina captivi in straiele ei transparente”.

Iata si celalalt portret… ,,Mereu atent la ceea ce se intâmpla in jurul sau, Doru Ciucescu e un iscoditor caruia nu-i scapa nimic (‘Una dintre pasiunile mele este sa-mi fac o cultura enciclopedica’), lecturile si stapânirea câtorva limbi de circulatie larga (engleza, franceza, araba) ajutându-l sa se simta peste tot ca acasa (…) Umblând cu Biblia ori cu volumele lui Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Mitru si Octavian Paler sub brat, nu se sfieste sa faca referiri la propriile carti, sa le recomande, la Patras, rugându-se chiar atunci când trece pe sub moastele Sfintului Apostol Andrei, ca acestea sa-l ajute sa scrie o ‘carte buna de impresii de calatorie in Grecia’, si, concomitent, provocându-si cititorii si criticii sa-si dea seama, in urma lecturii, de ‘puterea miraculousa’ a acestuia”.

Printre cei asupra carora poposeste demersul critic al lui Cornel Galben ii amintim pe Stefan Munteanu, Dinu Flamind, Mircea Dinutz, Valeriu Anania, Ioan Enache, Victor Mitocaru, Victor Munteanu, Emilian Panait, Bogdan Ulmu, Ion Druta, Leonida Lari, Mihai Pauliuc, Viorel Cosma.

Citesc presă de toate felurile, nici nu m-aş putea imagina altfel decât fiind curioasă de informaţie cât mai diversă. Sigur că pe primul loc se află ziarele şi revistele de calitate, dar am zile când sunt obosită, uşor plictisită de treburi serioase şi am chef de altceva. Şi atunci dau iama prin presa de can-can, într-un raid scurt, că şi tâmpeniile de acolo îmi pică greu, aşa că le consum rar şi frugal.

Uneori găsesc şi ştiri care mă amuză, dar şi din cele care mă scandalizează. Sau genul doi în unul/una. De pildă, dau peste o ştire comentată de George Stanca, unde el spune că Jack Nicholson ar fi făcut un lucru abominabil pentru un bărbat, în general (şi am să revin la asta), dar mai ales pentru condiţia lui de mare actor, de super-star.

Cică, într-o carte autobiografică, acesta ar fi dezvăluit faptul că, în urmă cu vreo 26 de ani, în timp ce se afla pe platouri, la filmări, împreună cu Meryl Streep, ar fi avut o aventură cu ea. Ceva scurt, într-o rulotă. Şi aici, simpaticul George Stanca se dezlănţuie, aruncând asupra lui Nicholson cele mai colorate invective. Dar cel mai mult m-a amuzat când îi reproşează actorului american că a călcat un principiu sacrosanct al generaţiei lor de bărbaţi, şi anume „omerta la pat”. Hai, că-i nostimă tare de tot expresia, nu-i aşa? Dar principiul e bun. Şi aşa ar trebui să rămână, sacrosanct.

Supărat rău, jurnalistul îl gratulează apoi pe starul de la Hollywood în felul următor, „fante de bidonvil, mitocan, gornist de alcov”. Asta cu gornist de alcov e colosală, aşa că m-am amuzat copios citind haioasa scrisoare a lui George Stanca. Iar despre Jack Nicholson chiar că mi-am schimbat părerea, deşi chestia asta cu moralitatea artiştilor e foarte complicată. E ignobil gestul lui Nicholson, e o mârşăvie, e adevărat, dar asta nu mă poate împiedica, totuşi, să-i admir talentul uriaş. Mai complicat pentru mine e cazul lui Polanski, dar şi al lui Woody Allen. Pentru că nu suport să aud ceva despre copii abuzaţi, or cei doi celebri regizori tocmai de pedofilie sunt acuzaţi. Oribil, odios.

Dar ce filme extraordinare pot face! Aşa că firea mea estetă ţine să-i dea mai curând dreptate lui Flaubert, care, în faimosul proces ce i s-a intentat pentru romanul său „Doamna Bovary”, a susţinut, sus şi tare, că singura moralitate în artă este frumusdeţea ei. Mă rog, n-am deliberat încă în sinea mea în mod absolut, mi-e foarte greu să o fac. Cert este că atunci când citesc o carte foarte bună sau văd un film excelent nu mă gândesc la moravurile creatorilor, ale artiştilor, deci sunt de partea lui Flaubert.

Revenind la presă, am să spun că nu mă interesează nici derizoriul nesemnificativ, nici cinismul mercenar. Aşa cum, în literatură, mai cu seamă în poezie, etalarea fiziologiei îmi displace total. N-am nevoie de topless şi streaptease mental şi emoţional, prefer sugestia, îmi place să continui eu în imaginaţie anumite scene, să prelungesc ficţiunea. Iar în ziare şi reviste, aştept să se reinstaureze valoarea, să pot citi jurnalişti de talent, care să ştie să-mi spună o poveste despre oameni. De aici, de acum.

O interesanta si valoroasa expozitie se va deschide, la Galeriile ALFA (str. Marasesti nr. 12) ale Muzeului de Arta, vineri, 28 martie 2014, ora 18. Vor fi expuse lucrari de grafica si pictura, semnate de artista Carmen Poenaru.

Cele 113 lucrari de arta fac parte din Donatia plasticianei catre Muzeul de Arta, elaborate pe parcursul a doua decenii de creatie plastica, 1993-2013, exponate care reflecta transformarile inerente creatiei si descriu un parcurs meritoriu al uneia dintre cele mai apreciate plasticiene bacauane.

Carmen Poenaru este absolventa a Academiei de Arta „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, Sectia design vestimentar – textile, promotia 1989. Devine membra a Uniunii Artistilor Plastici din România – Filiala Bacau în anul 1992, sectia pictura.

Există la nivelul programei de limba şi literatura română pentru învăţământul liceal o cerinţă care priveşte expresivitatea sunetelor dintr-un anume cuvânt, ceea ce presupune înainte de toate identificarea acestor unităţi fonetice.

Când se învaţă prima oară tehnica descompunerii în constituenţi a unui cuvânt? În clasa a cincea, desigur, dar chestiunea poate fi rezolvată mult mai devreme, şi anume în clasa a doua. Problema este că învăţătorul/profesorul nu are la dispoziţie un manual corespunzător şi nici auxiliare lipsite de erori.

De pildă, un caiet pentru clasa a II-a scos de curând de o editură ieşeană ne învaţă că „un grup de litere poate reda un singur sunet (ce, che…)“, iar manualul pentru aceeaşi clasă defineşte consoanele drept „sunete care se rostesc cu ajutorul altor sunete“. Nu se precizează că aceste ultime sunete sunt doar vocale, iar mai înainte, nu se menţionează că acelaşi grup de litere, în alte contexte, poate reda două sunete.

Aşadar, programa cere însuşirea consoanelor şi a vocalelor dintr-un cuvânt, dar nu-şi propune să ne dirijeze cum să-l facem pe elev să numească fără greşeală numărul sunetelor de acolo. Nici chiar metodicile sau îndrumarele care însoţesc manualele nu oferă tehnici pe care dascălul să le preia şi să le aplice ca pe nişte chei magice. Rămâne ca fiecare să se descurce cum poate.

Oana Timofte este învăţătoare la o clasă a doua a Colegiului Naţional de Artă „George Apostu“ din Bacău. Cu o bună pregătire iniţială la limba română (asigurată de Elena Grigoraş la Poduri şi de Aurica Băbuţanu la Colegiul Naţional Pedagogic din Bacău), a găsit repede formula pentru a deosebi gheata de gata. Pe lângă factorul ludic (seamănă esenţial în transcriere fonetică, pentru că ambele au câte patru sunete), învăţătoarea şi-a luat aproape vorbele lui Jean Piaget, conform cărora oricărui copil i se poate preda orice, cu condiţia să beneficieze de o explicaţie adecvată.

Cuvintele erau alese pe loc, cu dificultăţi diverse (xerox are cinci litere, dar şapte sunete – skse-rokst –, pe când gheata are şase litere, dar mai puţin cu două sunete -sģa-tat, iar purtătorii răspunsurilor corecte erau cam toţi din clasă (32 la număr). Pentru un elev care a scris chiamă în loc de cheamă, soluţia s-a aflat la îndemână: câtă vreme nu rostim (eu) chim, (tu) chimi, ci (eu) chem, (tu) chemi, se va scrie cu e şi nu cu i. (Am auzit, cu totul izolat, un singur intrus lexical: „Analizăm fornetic cuvântul…“)

De la sunete la muzică a fost doar un pas, făcut cu graţie de solista de muzică populară Oana Timofti (Creţu). Mai întâi a fost demonstraţia unei fetiţe – Medeea-Ioana Busuioc– de a aşeza pe note un text pentru copii, iar apoi obsesia învăţătoarei de a asigura înţelegerea oricărui text, cu atât mai mult a unuia care susţine o partitură muzicală. Ca atare, lectura model a schiţei „Buburuza“ (după Eugen Jianu) a fost însoţită de imagini în perfect acord cu conţinutul de idei, (de)rulate pe ecran, iar retenţia a surprins esenţialul: vietatea este, fără să ştie, prima gâză care vesteşte primăvara.

Cu un astfel de suport s-a născut sugestia unei dezbateri pe tema sincretismului artelor, din perspectivă didactică. Profesorului de limba şi literatura română, învăţătorului de la un liceu vocaţional (de muzică) le revine dulcea povară a prelucrării unui text literar după metoda lecturii explicative, pentru ca memorarea acestuia în vederea asocierii cu suportul muzical să nu fie un act ilogic.

În multe locuri din Sfânta Evanghelie citim că oameni chinuiţi de cele mai felurite boli: paralitici, orbi, şchiopi, muţi, leproşi şi alţii s-au apropiat de Hristos rugându-L să-i tămăduiască. Sfânta Evanghelie din Duminica a IV-a din Post ne aminteşte de un tată îndurerat care cere ajutorul Mântuitorului pentru vindecarea copilului său ce era cuprins de un duh necurat.
Evanghelia nu ne spune, dar probabil omul a încercat vindecarea fiului şi pe alte căi. Ne putem imagina starea sufletească a părintelui care vedea suferinţa copilului şi căruia nu i-au putut veni în ajutor nici cunoscuţii, nici necunoscuţii. Tatăl, văzând chinurile groaznice pe care le suferea copilul, l-a adus mai întâi la Apostoli, crezând că ei îl vor putea vindeca, dar aceştia n-au putut. Atunci tatăl s-a îndreptat cu rugămintea către Iisus: “Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut..” (Marcu IX, 17-18). Mântuitorul, văzând cumplita suferinţă a copilului, a zis: “Aduceţi-l aici, la Mine!” Apoi a certat duhul necurat să iasă din bolnav şi copilul s-a tămăduit.
Aparenta uşurinţă cu care Iisus l-a vindecat pe cel posedat i-a mirat pe ucenici. Evangheliştii mărturisesc că Iisus a dat Apostolilor Săi darul vindecării oricărei neputinţe: „Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.” (Matei 10, 1), dar în cazul de faţă, iată că nu au putut să-l vindece pe fiul acestui tată nefericit. Apostolii L-au întrebat de ce ei nu au putut să alunge demonul, iar Dumnezeiescul Mântuitor le-a răspuns: “Pentru puţina voastră credinţă.” (Matei 17, 20). Credinţa apostolilor a fost slabă şi de aceea încercarea lor de a alunga demonul din copil, a fost lipsită de succes. Au fost fericiţi că au primit o putere deosebită, au avut poate momente când orgoliul omenesc i-a adus în pragul mândriei deşarte, fapt pentru care Isus le-a adus aminte că orice putere, aici pe pământ, de la Domnul este! O lecţie de umilinţă care purifică credinţa. Necredinţa răneşte întotdeauna pe Hristos, de aceea a spus Apostolilor: “O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? ” (Marcu IX, 19). Deja era al treilea an de când Apostolii erau împreună cu Hristos, ascultând învăţăturile Sale, dar cu toate acestea credinţa lor nu era încă perfectă.
Credinţa trebuie să fie lucrătoare prin iubire, pentru că după cum ştim “Credinţa fără fapte este moartă” (Iacob 2, 20), iar cele două pietre de încercare a tăriei credinţei sunt postul şi rugăciunea. Aceasta o aflăm tot din Evanghelia zilei, prin lămurirea pe care Mântuitorul o dă Apostolilor :“ Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post”(Marcu IX, 29). O rugăciune cucernică şi stăruitoare este o lucrare de ridicare a minţii şi sufletului nostru către Dumnezeu, faţă de care nutrim cele mai sfinte sentimente de dragoste şi supunere, iar postul, prin înfrânările ce le impune pentru corp şi, mai ales, prin înfrânările de ordin moral, pe care credinciosul şi le impune şi le trăieşte în acest timp al renunţărilor şi al reţinerilor, oferă şansa unei vieţi noi. Fiecare om se confruntă în timpul vieţii sale cu diferite greutăţi, amărăciuni, dureri, pierderi, eşecuri sau nefericiri, care apasă asupra inimii lui, iar în astfel de momente, numai credinţa însoţită de post şi rugăciune îi oferă puterea de a trece peste încercări, împlinind voia lui Dumnezeu şi pregătindu-se pentru viaţa cea veşnică.

Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

O vorbă din popor spune că omul sătul nu-l înţelege pe cel flămând, iar cel sănătos nu poate înţelege suferinţele bolnavului. Numai oamenii sudaţi în suferinţă pot simţi la fel. Nu întâmplător Isus, Fiul lui Dumnezeu, a devenit „omul durerilor” luând asupra sa suferinţele noastre, pentru ca toţi aceia care fac parte din rândul celor suferinzi să apeleze la el cu şi mai multă încredere. Despre aceasta dă mărturie şi vindecarea orbului din naştere, prezentată în Evanghelia duminicii a IV-a din Postul Mare. Sărmanul om nu-l putea vedea pe Isus, dar Isus l-a văzut şi i-a înţeles nenorocirea. Cât sunt de sărmani aceşti oameni! Ei nu se pot bucura niciodată de un apus de soare, de zorii unei dimineţi şi de norii care se înşiră pe bolta cerului. Ei nu pot vedea cerul înstelat şi nu pot simţi căldura iubirii degajate de ochii omeneşti. Isus ştie toate acestea, iar el, Lumina lumii, decide să deschidă ochii orbului. El face tină şi îi unge ochii, apoi îl trimite să se spele în scăldătoarea Siloe. Oare Isus nu putea să-l vindece pe orb fără toate acestea? Ba da. Însă apelează la semnele externe, vizibile, tocmai pentru firea noastră omenească ataşată de simţuri. La fel procedează Isus şi în cazul sacramentelor, care comunică harul tot prin semne externe.
Trebuie să recunoaştem faptul că oamenii nu au privit niciodată şi nu au văzut atâtea câte văd în zilele noastre. Televiziunea ne aduce lumea în casă. Omul priveşte tot mai adânc în tainele naturii. Totuşi, trebuie să o spunem că este covârşitor numărul celor orbi sufleteşte. Ce-i foloseşte omului dacă vede multe, dar nu vrea să vadă ceea ce este mai important? Nu trebuie oare să-i numim pe orbi, pe acei oameni care nu văd rostul, adevăratul scop al vieţii lor şi obligaţiile lor cele mai importante? Nu sunt oare orbi toţi aceia care trec nepăsători pe lângă milioanele de oameni înfometaţi şi îşi irosesc banii pe articole de lux?
Mulţi consideră că viaţa omenească este de neînţeles, iar lumea ne ţine ascunse tainele sale. Nu se poate nega faptul că viaţa este de multe ori de neînţeles, aşa încât umblăm în ea asemenea orbilor. Însă tocmai de aceea Isus a venit şi vine între noi, ca să vindece orbirea noastră. Dacă privim lumea şi viaţa doar cu ochi omeneşti, ea se aseamănă cu un goblen privit pe dos. Vedem numai firele şi culorile, însă imaginea n-o putem înţelege. În schimb, dacă îl întoarcem şi îi privim faţa, atunci descoperim frumoasele modele. Aşa este şi în lume, şi în viaţă. Numai atunci ne arată adevărata ei faţă, dacă o privim cu ochii lui Isus, dacă mergem pe urmele lui ca să ne conducă în faţa imaginii. Dacă are cineva motiv să se revolte împotriva prezentei ordini a firii, atunci acesta este chiar Cristos. Şi dacă aceasta se poate spune undeva, atunci Cristos pe cruce ar fi putut să-şi spună părerea dezolantă despre lume şi despre oameni. Dar n-a făcut aşa ceva. În schimb, Cristos a stropit crucea cu sângele său, iar de la înălţimea crucii a proclamat triumful bunătăţii.
Şi astăzi Cristos umblă printre noi; şi nu doar ca să ne redea vederea, ci ca să ne dea şi ochii săi pentru ca prin ei să vedem lumea creată, care trebuie să redevină frumoasă, bună şi dreaptă.

Pr. Lucian Adam, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău