Într-un episod dramatic al concursului de gimnastică artistică din cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris, România a pierdut medalia de bronz la sol, în urma unei contestaţii a echipei Statelor Unite ale Americii. Gimnasta română Ana Maria Bărbosu, care iniţial fusese desemnată pe locul trei, a oferit declaraţii emoţionante, plângând după ce a ratat medalia.

„Mi-este ruşine pentru că am mai şi urcat acolo sus. Îmi pare rău, pentru că aş fi putut duce din nou România pe podium la gimnastică. A fost… Staţi să-mi aleg cuvintele. A fost o finală la care nu mă aşteptam. În primul rând am plâns două zile încontinuu până acum pentru că am ajuns în finală şi m-am gândit că mai bine plâng înainte de finală… şi când am văzut că am făcut cel mai bun exerciţiu de la această competiţie, am fost foarte mândră de mine. Şi sunt în continuare. Când am văzut că sunt pe trei m-am gândit că duc din nou România pe podium la Olimpiadă la gimnastică. Şi apoi a fost decizia arbitrilor să schimbe chestia asta. Cam multe se întâmplă”, a declarat Bărbosu, care a fost devansată în clasament de americanca Jordan Chiles, în urma contestaţiei acesteia.

„Sunt dezamăgită de această decizie şi ştiu în inima mea că am făcut tot ce am putut. Ştiu că primul rezultat a fost… Nu vreau să trec peste calculele arbitrelor, dar ce este în inima mea este în inima mea şi vă daţi seama că mi-aş fi dorit mai mult să fie România pe locul trei decât tot America”, a adăugat gimnasta română.

Ana Maria Bărbosu s-a clasat în final pe locul patru la sol, în timp ce colega ei, Sabrina Maneca-Voinea, a terminat pe locul cinci. Bărbosu a fost pentru câteva zeci de secunde medaliată cu bronz, însă contestaţia depusă de Jordan Chiles a dus la o mărire a notei acesteia de la 13,666 la 13,766, astfel că americanca a urcat pe locul trei.

Sabrina Maneca-Voinea a încercat şi ea să conteste nota primită (13,700), dar contestaţia ei a fost respinsă.

Medalia de aur a fost câștigată de brazilianca Rebeca Andrade, cu o notă de 14,166, în timp ce argintul a revenit americancei Simone Biles (14,133). Pentru Andrade, aceasta este a doua medalie de aur din carieră, după cea obținută în 2021, la sărituri.

România nu a mai obţinut o medalie olimpică la gimnastică artistică din 2012, când Sandra Izbaşa câştiga aurul la sărituri, Cătălina Ponor cucerea argintul la sol, iar echipa feminină a României lua bronzul.

Nadia Comăneci, multipla campioană olimpică, a declarat că la exerciţiul lui Jordan Chiles a contat nota de la dificultate: „La americancă a contat nota de la dificultate, dar nu poţi să faci contestaţie la nota de execuţie. Asta este regula”.

Comăneci a discutat cu şefa arbitrelor pentru a înţelege deducţia de 0,1 puncte aplicată Sabrinei Voinea: „Vă spun ce s-a întâmplat, pentru că am fost la arbitra şefă ca să înţeleg de ce i s-a făcut această deducţie. Au zis că au o fotografie cu o bucăţică mică a călcâiului ei care a ieşit un pic afară din linie, ceea ce eu nu am văzut. Dar au revăzut fotografia”.

Cu toate acestea, Nadia Comăneci s-a declarat mândră de evoluţiile sportivelor române la Jocurile Olimpice: „Vreau să spun că sunt mândră de aceste fete care au concurat fabulos şi exerciţiile la sol au fost fantastice astăzi. Sper ca aceşti copii vor continua şi vor motiva generaţia de astăzi”.

Echipa feminină de gimnastică a României a revenit la Jocurile Olimpice după 12 ani, clasându-se pe locul 7 în finala pe echipe, cu Ana Maria Bărbosu pe 17 şi Amalia Ghigoarţă pe 22 la individual compus, Sabrina Maneca-Voinea pe 8 la bârnă şi pe 5 la sol, iar Ana Bărbosu pe 4 la sol.

Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980 rămân cele mai controversate din istorie, în special pentru Nadia Comăneci, care a fost victima unei nedreptăți evidente. Organizate de sovietici în contextul boicotului țărilor occidentale și al SUA, competiția a fost marcată de dorința gazdelor de a domina clasamentele, inclusiv în gimnastică.

Nadia Comăneci, deja celebră pentru performanțele sale impresionante de la Montreal în 1976, unde a obținut primele note de 10 din istoria gimnasticii, era favorită să câștige aurul și la Moscova. Totuși, contextul politic tensionat al Războiului Rece și dorința Uniunii Sovietice de a domina competițiile sportive au dus la o serie de manevre controversate.

În 1980, Jocurile Olimpice au fost găzduite de Uniunea Sovietică, într-o ediție care a fost denumită prima și unica ediție comunistă a Olimpiadei. Deși boicotată de multe țări din Occident și Statele Unite, competiția a adus un aflux de atenție asupra sporturilor, în special gimnasticii, un domeniu în care sovieticii aspirau la dominație totală.

Nadia Comăneci, deja cunoscută pentru performanțele sale uluitoare de la Montreal în 1976, era așteptată să revină în forță și la Moscova. După o pauză de la antrenamente și o revenire în România pentru câteva luni, Nadia a arătat că este pregătită pentru provocările olimpice, deși, în opinia antrenorului său, Bela Karolyi, entuziasmul ei nu mai era la fel de intens ca în anii anteriori.

Controversatul final al individualului Compus

Ziua de 24 iulie 1980 a fost una încărcată de tensiune. Nadia, aflată pe locul 4 la mijlocul competiției de individual compus, a demonstrat din nou că este o forță de neoprit la paralele, primind nota maximă de 10. Aceasta a urcat-o pe locul 2, în fața Elenei Davâdova, dar după Maxi Gnauck. Duelul final pentru aur se dădea între Nadia și Davâdova.

Până aici, totul părea să decurgă conform regulilor, dar manipulările sovietice au început să se facă simțite. Într-un efort evident de a favoriza gimnastele locale, intrarea Nadiei la bârnă a fost întârziată pentru a permite Elenei Davâdova să concureze la paralele fără presiunea notei obținute de Nadia.

Când Nadia a ajuns în sfârșit la bârnă, performanța ei a fost impecabilă, dar nota acordată, de 9,85, a fost sub așteptări. În mod inexplicabil, nota a fost afișată doar după o întârziere de 28 de minute, timp în care Bela Karolyi și alții au protestat furioși. Cristian Ţopescu, trimis al TVR, a descris tumultul din acea perioadă, subliniind că protestele și agitația din jurul competiției erau evidente pentru toți spectatorii.

Arbitrajul controversat și festivitatea de premiere

Finalul competiției a fost marcat de un alt moment controversat: festivitatea de premiere. Nota Nadiei a fost modificată din nou, în ciuda promisiunilor făcute, și a rămas la 9,85, care a clasat-o pe locul 2, în spatele Elenei Davâdova. Bela Karolyi a fost extrem de vocal în protestele sale, acuzând corupția și lipsa de spirit olimpic în fața unei audiențe internaționale.

Într-un act de revanșă, Nadia a câștigat medalii de aur la bârnă și sol, demonstrând că valoarea și talentul său nu pot fi contestate. Totuși, controversa din cadrul individualului compus a rămas un simbol al nedreptății și al manipulării politice din sportul internațional.

Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a întâmpinat reacții mixte după ce a prezentat public realizările sistemului de recuperare a ambalajelor (SGR). Într-o postare pe rețelele de socializare, Fechet a subliniat impactul pozitiv al SGR asupra economiei circulare din România, însă a primit și critici dure din partea cetățenilor nemulțumiți.

Realizările anunțate de Mircea Fechet

Ministrul a publicat un mesaj entuziast pe Facebook, în care a afirmat că s-au colectat un miliard de ambalaje prin SGR. Potrivit lui Fechet, acest sistem este „cel mai bun exemplu de sustenabilitate și inovație din ultimii 30 de ani, în materia economiei circulare din România.”

Fechet a detaliat că ambalajele colectate includ PET-uri, sticlă și doze de aluminiu, majoritatea fiind PET-uri. El a subliniat că, pentru prima dată după revoluție, marii procesatori de PET din România nu mai importă acest material, deoarece SGR furnizează suficientă materie primă.

Critici din partea cetățenilor

În ciuda felicitărilor primite de la colegii de partid, postarea ministrului a stârnit reacții negative din partea publicului. O utilizatoare de Facebook a comentat:

„Vă lăudați degeaba. E raiul celor care adună PET-uri și fac bani “gratis” și coșmarul oamenilor simpli care stau la cozi interminabile pentru a-și recupera banii dați! Apărate defecte, coduri de bare care nu sunt recunoscute de aparate, oameni care nu vor să muncească dar preferă să adune resturi pentru a face bani. Aparatele dau bon, nu bani! La fiecare PET cumpărat se opresc bani, nu bonuri valorice.”

Aceasta critică a evidențiat problemele întâmpinate de cetățeni în utilizarea sistemului, inclusiv deficiențele tehnice ale aparatelor și frustrările legate de recompensarea prin bonuri valorice în loc de bani.

Propuneri de îmbunătățire

Un alt utilizator a oferit sugestii concrete pentru îmbunătățirea sistemului:

„Amendați legea, băgați sticlele de plastic care au îmbuteliat oțet, borcanele de sticlă de toate felurile până la un kg, sticlele.”

Aceste propuneri vizează extinderea tipurilor de ambalaje care pot fi returnate, ceea ce ar putea spori eficiența și acceptabilitatea SGR în rândul populației.

Reacțiile mixte primite de Mircea Fechet reflectă atât realizările semnificative ale sistemului de returnare a ambalajelor, cât și provocările care încă persistă.

Recent, Slovacia și Ungaria au anunțat că refuză să primească petrol rusesc de tranzit prin Croația, aducând în prim-plan tensiuni mai vechi și noi provocări în aprovizionarea cu energie în Europa.

Conflictul și propunerea Comisiei Europene

În contextul conflictului dintre Budapesta, Bratislava și Kiev, Comisia Europeană a ales să nu intervină direct pentru a ajuta Ungaria și Slovacia. În schimb, biroul Ursulei von der Leyen a propus utilizarea unei rute alternative pentru aprovizionare – conducta petrolieră Adriatică, care trece prin Croația.

Nemulțumirea Slovaciei și Ungariei

Cu toate acestea, această soluție nu a fost bine primită de către Slovacia și Ungaria. Motivele sunt multiple, dar principala obiecție se leagă de încrederea redusă în Croația ca țară de tranzit. De la începutul conflictului din Ucraina, Zagreb a majorat taxele de tranzit petrol de cinci ori față de prețurile medii de pe piață, ceea ce a provocat nemulțumiri semnificative în rândul vecinilor săi.

Ofertele și incertitudinile Croației

Interesant este faptul că Croația și-a oferit deja serviciile de tranzit pentru Ungaria și Slovacia. Totuși, această ofertă vine cu o mare incertitudine, deoarece Zagreb nu a specificat clar costurile de tranzit și nici volumul de petrol pe care este dispus să-l furnizeze. Această lipsă de transparență a generat reticențe în rândul potențialilor parteneri.

Probleme de aprovizionare în Europa

Această situație nu este unică în peisajul energetic european. De exemplu, Republica Cehă a acuzat anterior Germania de fraudă în privința gazului destinat acesteia, ceea ce a împiedicat Praga să furnizeze volumul necesar de provizii Europei de Est.

Implicații și perspective

Refuzul Slovaciei și Ungariei de a tranzita petrol prin Croația și lipsa de sprijin din partea Comisiei Europene subliniază provocările complexe ale securității energetice în Europa. Într-un context geopolitic volatil, țările europene trebuie să navigheze printr-un labirint de interese economice și politice, unde fiecare decizie poate avea consecințe ample asupra stabilității și aprovizionării cu energie a întregului continent.

LILLE, Franța — Dacă Europa dorește să descurajeze o posibilă agresiune rusă, trebuie să îmbunătățească semnificativ mobilitatea tancurilor, trupelor și muniției pe continent, a declarat un general francez de top pentru POLITICO.

În timpul Războiului Rece, țările erau obișnuite să mute echipamente militare, o sarcină care era „foarte simplă” atunci, dar „a devenit treptat extrem de complexă”, a spus generalul Bertrand Toujouse, responsabil cu noul comandament terestru al armatei franceze pentru Europa.

„Este absolut esențial să readucem mobilitatea militară în mințile europenilor, și pentru asta trebuie să practicăm,” a adăugat el, vorbind din biroul său din Lille.

În cazul unui atac al Rusiei asupra unei țări NATO, soldații europeni și americani ar trebui să ajungă cât mai repede posibil pe flancul estic al alianței.

Însă obstacolele actuale pentru o mișcare rapidă includ procese administrative lungi și fragmentate pentru a transporta material de război peste granițe; infrastructură inadecvată — inclusiv poduri și tuneluri — pentru a muta vehicule blindate; și o lipsă de capacitate de transport, cum ar fi vagoanele de tren.

În mai, miniștrii de externe ai UE au cerut capitalelor să implementeze Angajamentul de Mobilitate Militară al blocului, care include angajamente de a investi în infrastructură și de a asigura accesul prioritar la drumuri, căi ferate și alte metode de transport pentru forțele armate.

În iunie, Franța a anunțat că se va alătura unui acord deja semnat de Polonia, Germania și Olanda pentru a crea un coridor de tranzit militar. În iulie, Grecia, Bulgaria și România au semnat o scrisoare de intenție pentru cooperarea în mobilitatea militară transfrontalieră.

Armata franceză a realizat dureros cât de dificil era să traversezi Europa în primăvara anului 2022, când a desfășurat un batalion în România ca răspuns la invazia Ucrainei de către Rusia. „Am descoperit amploarea birocrației administrative. E război în Ucraina, dar oficialii vamali explică faptul că nu ai greutatea potrivită pe axă și că tancurile tale nu au voie să treacă prin Germania,” a amintit Toujouse. „E pur și simplu incredibil.”

Dincolo de povara administrativă, soldații nu erau pregătiți pentru abilități esențiale.

Armata franceză — care și-a petrecut ultimele decenii luptând în Afganistan și în regiunea Sahel din Africa de Vest — nu mai încărcase echipamente militare pe trenuri de aproximativ 20 de ani, a spus generalul francez.

Managerii de stații de la SNCF, compania națională de căi ferate din Franța, erau și ei în necunoștință de cauză.

„Ne întoarcem la ceva ce știam să facem și am uitat complet,” a spus Toujouse.

Franța a desfășurat trupe în România ca parte a unui efort mai larg al NATO de a-și consolida apărarea estică și speră să folosească rotația regulată a trupelor și echipamentelor pentru a reînvăța arta transportului militar.

Drumuri, Mare, Cale Ferată

Toujouse a recunoscut că îmbunătățirea mobilității militare nu va fi ușoară, deoarece regulile de transport și vamale sunt în mare parte o prerogativă națională.

„Ataci în mod franc suveranitatea statului” când abordezi chestiuni „destul de sensibile” precum cine poate tranzita printr-o țară, taxele vamale și ce tipuri de arme pot fi la bord, a spus el. El dorește ca factorii de decizie politică să se concentreze mai întâi pe transportul feroviar. „Căile ferate sunt încă de departe cea mai practică” modalitate de a muta tancurile, a explicat el. „Aici trebuie să ne concentrăm.”

O idee este să reducă taxele de acces. Toujouse a spus că, în prezent, armata franceză trebuie să plătească 30 de milioane de euro pe an pentru a garanta accesul non-stop la trenurile transcontinentale. „Sperăm că … putem reuși să asigurăm accesul la un tren fără a fi obligați să plătim,” a spus el.

Franța trebuie, de asemenea, să-și îmbunătățească infrastructura de transport.

„Când o brigadă spaniolă sau portugheză va dori să tranziteze spre Slovacia, există o mare probabilitate să treacă prin Franța,” a spus Toujouse. Trupele americane de asemenea practică regulat mutarea soldaților și vehiculelor în Europa și testează frecvent porturile franceze.

Generalul-locotenent american în retragere Ben Hodges — fost comandant al Armatei SUA în Europa — a declarat pentru POLITICO că anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 a fost „un semnal de alarmă” asupra necesității de a îmbunătăți mobilitatea militară.

De atunci, a adăugat el, „au existat îmbunătățiri, dar sunt în principal sub forma recunoașterii că există o problemă.”