Păsările flamingo dorm în apă, într-un picior, cu un ochi deschis, pentru orice eventualitate. Delfinii își mențin activă o emisferă a creierului pentru a ști când trebuie să urce la suprafață ca să respire. Girafele se trezesc din două în două ore și scrutează orizontul în căutare de prădători. Liliecii se odihnesc cu capul în jos timp de 20 de ore, sunt cei mai mari somnoroși ai regnului animal.
Leii dorm ziua precum pisicile, într-o siesta prelungită între o pradă și alta. Cimpanzeilor le sunt suficiente șase sau opt ore de somn, la fel ca și oamenilor. Iar gorilele sunt mai speciale, pentru că simt o nevoie ieșită din comun să-și aranjeze culcușul în care dorm împreună cu progeniturile lor.
Documentarul BBC ‘Animals at night: sleepover at the zoo’ a explorat in extenso obiceiurile a 50 de specii. Majoritatea imaginilor au fost filmate în captivitate, cu ajutorul a 32 de camere cu vedere nocturnă și a 20 de senzori cu infraroșu instalate la grădina zoologică din Bristol, care a participat la cel mai mare experiment realizat până acum în lumea animală, scrie cotidianul spaniol El Mundo în ediția de sâmbătă.
‘Până acum se credea că oamenii au nevoie să doarmă mai mult decât celelalte animale pentru că suntem specia cea mai evoluată. Dar este tot mai evident că mediul natural este cel care condiționează pauzele de somn. O girafă nu se trezește din două în două ore din considerente cognitive, ci pentru că trebuie să supraviețuiască. Trebuie să se asigure că nu există prădători care o pot vâna în timp ce ea doarme’, spune biologul Liz Bonnin.
Chiar și în captivitate, departe de amenințarea permanentă a savanei, atât girafele, cât și elefanții rareori dorm mai mult de trei ore încontinuu. În schimb, leii își petrec toată ziua picotind, de fapt și ziua și noaptea fac cam același lucru: dorm. Ursuleții koala se numără printre puturoșii regnului animal, căci dorm 14 ore, depășind cu brio cele nouă sau 10 ore de somn de care au nevoie leneșii, care sunt în fond niște mamifere cu nume predestinat.
Una dintre observațiile cele mai curioase de la grădina zoologică din Bristol are legătură cu gorilele. În fiecare noapte, asistăm la ritualul pregătirii culcușului de către mama-gorilă, care poate petrece până la zece minute asigurându-se că suprafața este suficient de comodă pentru ca ea și puii ei să poată să se odihnească confortabil timp de opt ore’, spune Bryson Voirin, specialist în somnul animalelor.
Un alt exemplu fascinant de adaptare a somnului la instinctul de supraviețuire este cel al suricatelor. ‘Gloata’ de suricate se așează de jur împrejurul femelei-alfa, care are parte nu doar de căldură în timpul nopților reci din deșertul Kalahari, ci și de paza permanentă a ‘gărzilor sale’, care dorm cu urechile ciulite și receptive la orice sunet mai puternic decât vântul.
Liz Bonnin și-a exprimat surpriza și în ceea ce privește studiul somnului la delfini, capabili să doarmă o parte din timp cu un singur ochi închis și cu jumătate de creier în repaus, în timp ce cealaltă jumătate se menține în stare de alertă, ceea ce permite delfinului să înoate la suprafață pentru a putea respira. ‘Imaginile pe care le-am obținut la grădina zoologică din Bristol demonstrează totuși că, în timpul somnului, delfinii își deconectează complet întregul creier pentru perioade scurte de timp’, explică Bonnin. ‘De mai multe ori am observat cum își scufundă tot corpul în piscină și reacționează doar atunci când ajung pe fundul piscinei, iar jumătatea trează a creierului se reactivează’, spune ea.
La rândul său, Patrick Miller, de la Universitatea St Andrews, a reușit să filmeze un grup de cașaloți care se odihnesc la suprafața mării și rămân practic nemișcați până în momentul în care sunt treziți de zgomotul unei bărci cu motor, ceea ce demonstrează capacitatea unor specii de balene de a avea un somn profund, ba chiar de a visa.
O altă specie studiată îndeaproape este rechinul câinele de mare, capabil să doarmă în timp ce înoată, propulsat de măduva spinării și în timp ce creierul este în repaus, și asta pentru că această specie de rechin trebuie să fie într-o mișcare perpetuă pentru ca apa oxigenată să-i ajungă la branhii.
Unul dintre miturile desființate este acela că albatroșii dorm în timpul zborului. Potrivit medicului Niles Rattenborg, de la Institutul de Ornitologie Max Planck, faptul că unele păsări pot zbura ‘fără efort mecanic’ nu înseamnă că o fac în timp ce dorm, ci are mai degrabă legătură cu tehnicile de zbor. ‘Unele specii au evoluat pentru a putea zbura pe distanțe lungi fără să aibă nevoie să se odihnească sau să doarmă. În cazul albatroșilor, i-am urmărit în câteva rânduri și am aflat că de obicei se opresc în timpul nopții și dorm plutind pe apă’, spune el.
Dormitul în picioare, într-un picior și cu un ochi deschis este un lucru obișnuit la păsările cu picioare lungi. Desigur, caii dorm 98% din timp în picioare, ceea ce-i împiedică să aibă un somn profund, la fel ca și rudele lor, zebrele. Șobolanii, deși sunt mai activi noaptea, au în mod curios o rutină a somnului asemănătoare oamenilor, de aceea sunt cobaii perfecți în studiile despre tulburările de somn.
Câinii latră uneori în timp ce dorm, iar pisicile se plimbă ca niște somnambule, după cum o demonstrează numeroasele înregistrări video. Unul dintre cele mai stranii tipuri de somn a fost detectat la anumite specii de babuini, care dorm într-o poziție ciudată, în poziție șezândă și sprijiniți pe călcâie, pentru a evita somnul profund.
O altă concluzie inedită este aceea că cefalopodele visează. În documentarul BBC sunt prezentate imagini cu caracatițe și sepii care au mișcări oculare rapide (REM), iar în acest timp trupul lor se contractă în plin somn și își schimbă culoarea. O dovadă că visele nu reprezintă o caracteristică exclusivă a oamenilor și a mamiferelor.
AGERPRES
