Poliţiştii de investigare a fraudelor, în colaborare cu cei rutieri, au oprit în trafic un autoturism, în care erau ascunse peste 17600 de ţigarete de provenienţă ucraineană.

La data de 22 august a.c., poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigarea Fraudelor, împreună cu poliţişti ai Serviciului Rutier, au depistat în trafic, în localitatea Bogdan Vodă, un autoturism, condus de un sucevean de 30 de ani.

În urma controlului efectuat asupra autoturismului, au fost descoperite 17600 de ţigarete, cu timbru de acciză de Ucraina, disimulate în portbagajul maşinii.

Cantitatea de ţigarete a fost ridicată şi predată inspectorilor vamali. Autoturismul a fost indisponibilizat, în vederea continuării cercetărilor.

În cauză, s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere de produse accizabile, marcate necorespunzător în afara antrepozitului fiscal, iar bărbatul urmează a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, cu propunere de instituire a măsurii controlului judiciar.

Poliţiştii rutieri au cercetat la data de 06.08.2014, în jurul orei 18.00, împrejurările în care s-a produs un accidentat de circulaţie, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a patru persoane.

Din cercetarea la faţa locului, poliţiştii au constatat că un tânăr de 25 de ani, din comuna Hemeiuş, în timp ce conducea o autoutilitară pe DN 11, în afara localităţii Brătila, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a pătruns pe contrasens şi a intrat în coliziune cu un autoturism condus de un bărbat de 51 de ani.

În urma producerii evenimentului rutier, cei doi conducători auto precum şi doi pasageri din autoturism, au fost transportaţi la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale.

Rezultatele testării cu aparatul etilotest au fost negative.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

La data de 20 august a.c., în comuna Ștefan cel Mare, pe DN 11 A, s-a produs un accident de circulație, în urma căruia o persoană a suferit grave vătămări corporale.

La fața locului, polițiștii au stabilit că un bărbat de 51 de ani, din comuna Căiuți, în timp ce conducea un autoturism, din direcția Onești către Adjud, a fost surprins de căderea unei bare de metal dintr-un autovehicul, care circula din sens opus, al cărui conducător nu a oprit la fața locului.

Din impact, autoturismul a acroșat un atelaj hipo, care se deplasa tot din sensul opus, după care s-a oprit în șanțul din partea dreaptă a părții carosabile.

Bara de metal care a cazut, a pătruns prin parbrizul autoturismului și a provocat vătămarea corporală gravă a conducătorului auto de 51 de ani, care a fost transportat cu un elicopter SMURD la Spitalul de Neurochirurgie Iași.

În urma activităților specifice desfășurate de către polițiștii rutieri și criminaliști, la data de 21 august a.c., a fost identificat autovehiculul de la care a cazut bara de metal, precum și conducătorul acestuia, un bărbat de 42 de ani, din județul Galați, care nu a avut cunoștință despre producerea evenimentului.

În cauză polițiștii continuă cercetările și au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În urma a patru percheziții domiciliare efectuate în comuna Nicolae Bălcescu, polițiștii au ridicat din locuința unui bărbat de 36 de ani, în vederea cercetărilor, un pistol cu gaze și 44 de cartușe.

În baza a patru autorizații emise de Judecătoria Bacău, polițiștii din cadrul Servciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase și Serviciul pentru Acțiuni Speciale, au efectuat la data de 21 august a.c., patru percheziții domiciliare, în comuna Nicolae Bălcescu.

În urma activităților desfășurate, polițiștii au identificat în locuința unui bărbat de 36 de ani, un pistol cu gaze, fabricat în Italia și un număr de 44 de cartușe.

Din cercetări a reieșit faptul că bărbatul a procurat arma și cartușele din Italia, pe care le-a adus în țară în cursul lunii decembrie 2012.

Polițiștii au ridicat arma și cartușele în vederea cercetărilor, iar bărbatului i s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor și contrabandă calificată.

Polițiștii Secției 1 Poliție Bacău au depistat la data de 21.08.2014, în municipiul Bacău, un bărbat de 28 de ani, împotriva căruia a fost instituită măsura urmăririi naționale, întrucât se sustrăgea de la executarea unui mandat de arestare preventivă.

Pe numele bărbatului, Judecătoria Bacău a emis la data de 03 iulie a.c. mandat de arestare preventivă, pentru o perioadă de 30 de zile, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Cel în cauză a fost depus în Centrul de reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Bacău.

În zilele de 18 și 19 august a.c. o echipă a Crucii Roșii Bacău, formată din paramedic și asistent medical generalist a fost prezentă la Aeroportul Internațional “George Enescu” pentru a preda unei părți a personalului angajat cursul de prim ajutor de bază.

Pe parcursul a 12 ore, cei doi instructori de prim ajutor au structurat instruirea pe următoarele teme: Resuscitarea cardio-pulmonară; Corpi străini în caile aeriene superioare; Starea de inconştienţă–poziţia laterală stabilă; Întreruperea circulaţiei sângelui; Hemoragii. Hemostaza; Plăgi; Fracturi; Arsuri, electrocutarea, degerături, influenţa temperaturii ridicate asupra corpului, febra, convulsiile febrile, intoxicatii; Boli cronice acutizate: boli de inimă, comoţia cerebrală, diabetul, epilepsia; Otrăvirea si primul ajutor in intoxicatii; Bandajarea.Tipuri de bandaje; Primul ajutor psihologic; Autoprotecţia salvatorului.

În plus, având în vedere specificul activității și faptul că personalul aeroportuar se confruntă cu astfel de situații, a fost predat un modul special, referitor la transportul persoanelor cu mobilitate redusă la îmbarcarea şi debarcarea de la bordul aeronavei. Astfel, au fost realizate simulări pe durata staționării aeronavei pentru a fi exemplificate manevrele necesare în astfel de situații.

Cursul de prim ajutor a fost finalizat cu un certificat de absolvire eliberat de Societatea Națională De Cruce Roșie din România.

În cursul zilei ieri, Poliţia Română a declanşat o acţiune de amploare pentru prevenirea şi combaterea ilegalităţilor în domeniul silvic, fiind vizate atât tăierile ilegale de arbori, cât şi eventualele infracţiuni de evaziune fiscală în acest domeniu. Au avut loc peste 80 de descinderi în 11 judeţe şi în municipiul Bucureşti.

Acţiunea se desfăşoară sub coordonarea de specialitate a Direcţiei de Investigare a Fraudelor din Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, fiind angrenaţi poliţişti din cadrul Direcţiei de Ordine Publică – I.G.P.R., ai inspectoratelor judeţene de poliţie din Vrancea, Bacău, Braşov, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Neamţ, Prahova, Suceava, Argeş, Buzău, precum şi de la Poliţia Capitalei, sprijiniţi de jandarmi.

De asemenea, la activităţi participă şi specialişti din cadrul Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, respectiv ai Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare din subordine.

Pe raza județului Bacău, au fost vizate activităţile desfăşurate de către societăţile comerciale cu obiect de activitate în exploatarea, prelucrarea, transportul şi comercializarea lemnului. Echipele de control au acţionat simultan în locațiile a 14 agenți economici, atât la sediile sociale cât și la punctele de lucru.

În activităţi au fost angrenaţi 25 de poliţişti din cadrul I.P.J. Bacău, 11 inspectori silvici, 12 comisari A.N.A.F., 4 comisari din cadrul Gărzii de Mediu şi 17 jandarmi.

În cadrul acţiunii s-a verificat tot circuitul parcurs de la tăiere la prelucrarea şi comercializarea lemnului, fiind efectuate controale în teren, precum şi asupra tuturor documentelor existente.

În urma activităților desfășurate au fost aplicate 11 sancțiuni contravenționale în valoare de 96 000 de lei și s-a dispus măsura indisponibilizării în vederea confiscării a cantității de 30 m.c. de material lemnos, în valoare de 3000 de lei.

Termenul de vineri, 22 august, in care magistratii urmau sa verifice starea de arest preventiv a primarului suspendat de Bacau, Romeo Stavarache, si a afaceristilor Liviu Cenusa si Liviu Goian, a fost preschimbat de judecatorii Curtii de Apel Bacau.

Asadar, verificarea se va face abia luni, 25 august, pentru ca dosarul nu s-a intors la timp de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Pe 13 august, doar Romeo Stavarache a cerut sa fie lasat in libertate sau in arest la domiciliu, solicitarea fiindu-i respinsa.

A contestat decizia la instanta superioara si de aceea dosarul a luat calea Bucurestiului, termenul pentru aceasta cerere fiind 27 august.

,,Daca as avea mai multi bani, numai asta as face.”

Pescar si vânator pasionat, in timpul liber, Bogdan Diaconu declara deschis ca satisfactiile pe care i le ofera iesirile in natura, sunt inegalabile. A implinit luna trecuta treizeci si patru de ani. Pescuieste de mic, de pe la sapte ani, colindând cu prietenii din vecini malurile Bistritei, Siretului, apoi meandrele bratelor Deltei. La vânatoare a fost pentru prima data doar cu aparatul de filmat, insotit si de fratele Octavian. Unul dintre prietenii din liceu (Fostul Economic, actual „Ion Ghica”) avea tatal vânator. Coleg cu regretatul Nea Nicu (Nicolae Tofan), recent plecat spre plaiurile vânatorii. A intrat astfel, prin jocul sortii, pe mâna unor oameni deosebiti, care i-au intuit talentul si l-au luat spre ucenicie. Permisul de vânatoare l-a obtinut in urma cu patru ani, dar simte ca se afla tot in perioada de efervescenta a inceputului.

„Vânatoarea privita din afara nu poate fi inteleasa asa cum decurge ea. Naste niste pareri gresite. Daca participi la doua-trei, se schimba lucrurile. Iti dai seama ce se intâmpla acolo. Realizezi ca vânatul are sanse foarte mari sa scape nevatamat. Vezi ca sunt niste reguli care protejeaza anumite specii si nu se trage in orice. Sunt cote de recolta, nu vânezi oricând si oricum. Afli si alte lucruri frumoase. Tovarasia, râsul, discutiile de dupa… Se mai glumeste si pe seama celui care rateaza. Plus atmosfera dupa care de fapt alergam noi.

E cu totul altceva. Nicio partida de vânatoare nu seamana cu alta, indiferent daca vânezi pe acelasi teren, in aceeasi zona. Nu poti sa intri in rutina. De la schimbarile pe care le suporta natura de-a lungul anotimpurilor pâna la vânatul care va iesi, intotdeauna vei avea surprize. Pe mine iepurii m-au facut vânator. N-am avut pusca, dar am avut prieteni, veniti din Spania, cu de toate. In zece ani de «ucenicie» nu ai cum sa nu pui mâna pe o arma. M-au lasat sa incerc. Pe lânga o concentrare maxima trebuie sa ai si un simt al raspunderii foare mare. Si, mai ales, capacitatea de a nu da focul. Nu esti singur. Trebuie sa ai grija si la ce fac ceilalti colegi. Decât sa faci o… istorie, mai bine renunti. Atunci mi-am zis: «las’ ca-mi iau si eu pusca». Si mi-am luat.”

Daca vrei sa ai succes… studiaza-ti esecul

„Am o experenta destul de mare acumulata, dinainte de a lua permisul, dar si multi prieteni vânatori. Am mers «pe goana» atâtia ani. A fost ca un fel de ucenicie. Ii datorez asta si lui Nicu Tofan. Impreuna cu inca doi prieteni de seama lui – aveau o etate – i-am considerat niste mentori. Ne-au luat cu ei inca din perioada sfârsitului scolii generale si apoi pe toata perioada liceului, sa stârnim vânatul. Atunci erau la clubul Corbasca.

Asa s-a inoculat «virusul» si am invatat multe. N-am mai intâlnit asa un vânator. De o finete si de o corectitudine deosebite. Nicolae Tofan avea darul de a simti vânatul. Mergeam cu el si imi spunea: «aici e un iepure». Stateam smirna. Nu dura un minut si urecheatul iesea la câtiva metri de noi. Nu-mi venea sa cred unde statea tupilat. Il simtea dinainte sa-l vad eu sau sa vad ca-l vede el. Totul era stiinta.

Se orienta dupa vânt, dupa temperatura terenului, dupa cum a batut vântul noaptea. Numai el stia… neregularitatile terenului. I-am admirat calitatile innascute. De la el am invatat cum se vâneaza iepurii. Degeaba ai o pusca in mâna daca nu stii sa-i vezi la timp! Din an in an a inceput sa fie mai frumos. M-a invatat sa accept si esecul. Am ajuns sa apreciez rateurile. Au fost câteva episoade, când vânatul a trecut pe lânga noi. Fantastic! Cum am putut sa ratam? Atâtia vânatori sa nu impuscam nimic?! Amintiri de tinut minte toata viata. Asta-i pasiunea, satisfactia… Daca esti cu adevarat vânator, ajungi sa te bucuri si de un rateu.”

Viata, o vânatoare continua… pentru viata

O filozofie pusa in practica. Nu ma priveste pe deasupra ochelarilor, dar zâmbeste. Viata voioasa sub bolta senina, expresia ii apartine, pare sa nu vina de acolo. Interlocutorul meu are o tinuta sobra si atitudinea unui brocker financiar. Descopar ca aparentele inseala. „Traiesti multe, afli multe. Viata seamana cu vânatoarea… sau invers.

Se dovedeste reala zicala: «nu stii de unde sare iepurele». Inveti sa ai rabdare, sa fii perseverent. Pentru ca nu la orice vânatoare ai sa faci «piesa». Suntem o comunitate unita dupa cum se vede. Ar mai trebui insistat sa mentinem traditia. Eu stiu!? O goarna…!? Crenguta adusa ofranda vânatului este un obicei german. Noi il respectam. Sunt insa multe, sa nu le zic ritualuri, care au farmecul lor, dar incep sa se piarda. Impreuna cu Marius Sion, prieteni vechi, suntem printre cei mai tineri vânatori. In fiecare an, daca mai apare câte unul ca noi. De ce? Pentru ca este un sport costisitor.”

Prima iesire in teren, ca vânator cu acte in regula, acum patru ani, nu se uita. Era mijlocul lui octombrie, zona Huruiesti. „Primul meu iepure! Un singur foc. Luat din prima. Eram asa de fericit ca il am ca trofeu, incât tinându-l de urechi m-am si dus sa-l arat veteranilor. Nici nu vreau sa spun ce replica am primit. Unul dintre «batrâni» mi-a taiat tot elanul. «Esti in stare sa alergi… asa, cu el tinut de urechi, pe jos, pâna la Bacau, sa i-l arati maica-tii?». Paff! Nu ma asteptam. Nu mai zic de discutiile din masina, la intoarcere.

Ca sa ma incurajeze. Eram patru. Ei experimentati, eu novice. Se tachinau intre ei. Imi crestea inima: «Vanatori batrâni, n-ati facut niciun iepure, si copilul asta… asa din prima, a reusit sa faca unul!». O spuneau intr-o forma, de nu mai intelegeam daca era de incurajare sau chiar erau invidiosi pe norocul meu de incepator.” Bogdan are din plin simtul umorului si calitati de narator. Reflexul de a privi din spatele aparatului de filmat te duce cu ideea ca isi regizeaza povestea. O face bine. De la iepuri, a trecut la mistreti. De la pusca lisa, a trecut la cea cu glont, cu luneta.

Tovarasia

Logic, ajungem si la câini. Il are pe Paco. Un betan spaniol. De la vârsta de trei ani a inceput sa-si faca treaba. Arata ceva de genul unei pufarine albe, numai bun de bagat intr-o poseta. Se dovedeste a fi un câine de vânatoare bine dotat, dar care mai are nevoie de instruire. Mai ales ca acum se da si la mistreti. Baza sunt tekelii dresati de prietenul lui. „Exista tovarasie intre oameni si tovarasie intre oameni si câini. Fara ei nu poti sa faci vânatoare. Un câine bun face mai mult decât o pusca. In fotografie aparem, Marius si eu…, si colegii nostri… tekelii.”

Imi arata pe laptop o serie de imagini. Palmares bogat. De la stiuci prinse pe Siret, la fazani punctati la Glavanesti. Cum ii cheama pe colegii patrupezi? Intreb.„Nu pot sa spun! Vuieste padurea când sunt strigati! Ei… fie, «Putulica si Chilotel». Partea nostima e ca avem si vânatori… mai cârcotasi… si-i cheama la ei! Ce ecouri…!” Interesant de experimentat, cu voce tare, cum se aude. Mai ales daca ai niste oameni seriosi in jur.Te pufneste râsul.

Somn la comanda

A inceput totusi ca pescar, asa ca nu ma pot abtine sa nu-l intreb de captura vietii. „Asa ceva nu se uita. Jumatatea lui iunie, doua mii cinci. Multe nopti pierdute pe gârla pentru un asemenea trofeu. Un somn de treizeci si sase de kilograme. Undeva la Sascut. Au fost mai multe rateuri. Era intr-o sâmbata. Vine un vecin la mine sa-i dau gafa, prajina aia cu cârlig. Are el un somn si nu-l poate scoate. A doua zi, duminica seara, vine cu ea rupta in doua. Nu l-a putut scoate. I-a rupt si undita. Nu l-am crezut. Dar a venit si taica-su cu aceeasi poveste. Am zis ca nu se poate.

Luni dimineata, am plecat cu ei. Am dat la twister, momeala artificiala. Spre seara a intrat. A rupt tot. Nici nu i-am vazut mustatile. M-am suparat. Am schimbat montura. Marti dimineata, eram iar acolo. Le-am zis prietenilor: «pâna la doisprezece il am in tigaie». I-am rugat sa faca liniste. L-am intepat. Drilul a durat vreo patruzeci si cinci de minute. Ne-am bagat toti patru in apa ca sa-l scoatem. La doisprezece fix era pe mal. Nici mie nu-mi venea sa cred. Aproape ca nu incapea in portbagajul de la masina. Da-i chef dupa aia.”

Ca o concluzie, si pescuitul e costisitor. Pentru Bogdan Diaconu preferata ramâne acum vânatoarea. „Mai am mult de invatat. Niciodata nu ajungi la rutina. Acum mai ca as lasa iepurii si fazanii pentru un mistret. Vreau sa merg in toamna asta la prepelita. Daca natura vrea sa iti daruiasca ceva… iti daruieste. Dar nu-ti baga nimeni degeaba ceva in traista!”

35 de ani la catedra

Profesorul Livia Liliana Sibisteanu a iesit la pensie. 35 de ani a stat la catedra, in fata elevilor. O viata de om. A fost, pe rând, si lider de sindicat, director adjunct, inspector scolar general adjunct, director de scoala. Si, cel mai important, dascal. Dascal titular pe istorie. A educat generatii intregi de elevi, a schimbat sisteme si mentalitati. Acum, preda stafeta colegilor mai tineri de la Scoala Gimnaziala „Spiru Haret”, unde, in utimii ani de cariera, intre 2007 – 2014, a fost director.

De ce invatamântul? Ati urmat Facultatea de Istorie pentru o cariera in Arheologie. Cu toate acestea, ati ales sa fiti dascal in fata elevilor.

Am fost eleva in Scoala „Spiru Haret”. Pe atunci era doar scoala de invatamânt primar. A fost apoi Liceul 3 (acum Liceul Sportiv), pe invatamântul gimnazial, si Liceul de fete (acum Colegiul National „Vasile Alecsandri”), pentru studiile liceale. Am pastrat traditia, pentru ca acolo a fost eleva si mama mea. Facultatea a fost la Iasi, pe care am terminat-o in 1979. Am primit prima repartitie la Liceul din Marasesti, pentru ca era cel mai apropiat post de oras. Acolo am stat 7 ani. In toata cariera mea cele mai frumoase perioade au fost doua – Marasestiul si Inspectoratul Scolar. A fost si Liceul Industrial Buhusi, apoi, din 1988, Scoala 18, acum „Spiru Haret”. Peste tot, ca profesor titular pe catedra de istorie, dar si pe cultura civica, ca a doua specialitate. Nu sunt la prima generatie de dascal in familie. Strabunicul meu, Nicolae Verdes, a modernizat scoala din Dofteana si a scris primul manual de geografie al judetului Bacau, iar o matusa de-a strabunicii mele a infiintat prima scoala de fete din Târgu Ocna. Am ales invatamântul pentru ca atunci când am terminat facultatea nu era niciun post pe Arheologie. Asa a fost sa fie. Insa Arheologia a ramas in sufletul meu si am reusit, impreuna cu elevii mei, sa organizez permanent activitati scolare care au imbinat si aceasta disciplina. Mare parte din activitatea mea a fost la Scoala „Spiru Haret”, unde intre 1991 – 1992 am fost si lider de sindicat, apoi pâna in 1997, director adjunct. Ulterior, in 2006, prin concurs, am ocupat, tot aici, functia de director, pâna acum, in 2014, când ies la pensie. Las in urma aceeasi scoala buna, asa cum am gasit-o inca de la inceput, care are si a avut elevi foarte buni. Cei mari au ajuns la renumite universitati din lume, sunt cu afaceri proprii, oameni realizati, care vin si ne multumesc pentru educatia ce au primit-o aici, in aceasta scoala, când erau elevi.

„Cred ca mediul benefic in care poate creste si dezvolta un copil este acela al unei familii, unde dragostea pentru aproapele tau este o alta valoare, unde cartile sunt pretuite si toti membrii familiei, care citesc si discuta ceea ce au citit, unde in vacante se intra si in muzee, unde vezi ca toata agoniseala se datoreaza unei munci cinstite a mai multor generatii. Nu-i inteleg pe cei care cultiva la copiii lor doar valorile materiale si ii fac, probabil involuntar, ca acestia sa-si aprecieze colegii in functie de firmele hainelor pe care le poarta.”

Ati amintit de Inspectoratul Scolar. Ati fost inspector scolar adjunct intre anii 2001 – 2005. Ce a insemnat aceasta perioada in cariera dumneavoastra?

Am fost o echipa extraordinara. Conteaza foarte mult si colectivul in care muncesti. Iar acolo am gasit colegi profesionisti, pregatiti, cu dorinta de a face ceva. Inspector general era Gheorghe Iorga, adjuncti, eu cu Ana Marchis, a fost Dana Vrânceanu, inspector la invatamântul particular, Dumitru Cojocaru, inspector pe management, acum director de Palanca, Petrica Botezatu, profesor de matematica in Buhusi, inspector pe management, Ionel Ardeleanu, Constantin Nastac, Adrian Horodnic si Dan Zaharia, Angela Sterpu.Toti au fost foarte buni specialisti. A fost o perioada foarte frumoasa in care am reusit sa facem impreuna ceva. Atunci au aparut primele repartizari computerizate in licee, au fost programele de reabilitare a scolilor, in special in mediul rural, au fost schimburi de experienta intre unitatile de invatamânt, la care participau si primarii, de la care se invata foarte mult unul de la altul, erau intâlniri care nasteau competitia intre directorii de scoli, am pus bazele centrelor de documentare si informare in scoli, au fost implementate programele PIR – Proiecte pentru Invatamântul Rural, de pregatire a profesorilor, de dotare cu materiale didactice si carte scolara, dar si de asigurare a conditiilor civilizate in scolile din mediul rural. Iar acestea sunt doar câteva exemple.

„O colaborare foarte buna am avut-o si cu cele doua sindicate din invatamânt. Impreuna cu liderii lor am lucrat nopti de-a rândul la verificarea dosarelor colegilor, la propunerile privind sporul rural, la gasirea unor solutii pentru a rezolva problemele sociale. Poate nu am reusit sa-i multumim pe toti, pentru ca nu ne permitea cadrul legal, dar am gasit intotdeauna solutii.”

Cum era invatamântul in anii ’80, când ati inceput activitatea didactica, si cum este acum?

Din pacate, parasesc sistemul cu un gust amar, pentru ca valorile nu mai sunt respectate, iar persoanelor care au cultivat aceste valori nu li se mai recunosc deloc meritele. Daca am intrat in invatamânt cu un mare entuziasm, acum plec dezamagita. Si mai stiu un lucru: de pe urma mea ramâne ceva. Ma intreb ce va ramâne, de pe urma altora?

Aveti ceva sa va reprosati?

Am primit cândva o scrisoare anonima, pe care o pastrez cu drag, iar la expeditor scria doar „Scoala Ungureni”. Citesc câteva fragmente din ceea ce mi s-a scris: „Sunteti singura care militati pentru aplicarea legii, desi aveti de pierdut in plan personal. Chiar daca nu intotdeauna puteti rezolva problemele oamenilor, totusi ei pleaca de la dumneavoastra cu raspunsul corect si stiind ca ati aplicat legea. Nu ati facut compromisuri, nu v-ati bagat in lucruri care v-ar strica imaginea si de aceea aveti respectul nostru profund. Sunteti verticala, decenta, ferma si pentru asta va apreciem. Nimic nu e vesnic, iar acest lucru il stiti si se vede din comportamentul dumneavoastra, care nu este duplicitar ca a celorlalti. In fata valorilor dumneavoastra morale, ne inclinam cu respect.” Nestiind cine a scris aceste rânduri, nu am avut cui sa multumesc, de aceea o fac acum, prin intermediul dumneavoastra. Iar raspunsul meu la intrebare este simplu: nu.

Acum parasiti catedra. Ce va urma in viata doamnei Livia Liliana Sibisteanu? Stiu ca nu o sa abandonati definitiv sistemul.

Asa este, voi continua activitatea de profesor metodist si formator la Casa Corpului Didactic. Apoi, poate ca o sa am mai mult timp sa-mi public cele doua carti la care lucrez. Una este despre „Istoria românilor, pe intelesul tuturor” si una despre „Deceneu – Marele Preot, Intelept si Rege”.

Parte din activitatea didactica si stiintifica:
– profesor metodist, profesor formator, profesor mentor;
– presedinta filialei Bacau a Societatii de Stiinte Istorice (ca eleva a fost vicepresedinta societatii elevilor – la acea vreme era si o sectie a elevilor, unde presedinte era Mirel Popovici – istoric si vicepresedinte Viorel Butnaru – numismat);
– a publicat 13 studii de specialitate in reviste de istorie, numeroase articole in diferite reviste;
– a participat la sesiuni stiintifice nationale si internationale organizate de muzee, societati stiintifice, institute, universitati, scoli;
– coautoare a 4 cursuri de formare continua acreditate;
– a publicat „Culte si credinte religioase ale alogenilor din spatiul getic: celti, bastarni si sarmati” (lucrarea de doctorat).