În doar câteva luni, alți pădurari au fost agresați de hoții de lemne, iar unul dintre ei este din județul Bacău. Recent, Federația Sindicatelor Silva, condusă de inginerul băcăuan Silviu Geană, trăgea un nou semnal de alarmă pe această temă. „Pe fondul creșterii presiunii asupra pădurii – spunea Silviu Geană – trei silvicultori aflați în timpul serviciului de pază a fondului forestier național au fost agresați de hoții de lemn, iar de atunci alți trei pădurari, din județele Bacău, Hunedoara și Vâlcea, au devenit victime ale infractorilor surprinși în timp ce tăiau ilegal sau sustrăgeau material lemnos”.

Federația Silva a solicitat oficial sprijinul și intervenția conducerii Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor și a conducerii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva pentru urgentarea dotării personalului silvic care are ca responsabilități paza pădurilor cu armament de serviciu, cu uniformă de serviciu, cu mijloace de apărare și de intervenție, cu mijloace de comunicație și mijloace de deplasare, așa cum sunt prevăzute de lege.

Pentru descurajarea actelor de agresiune asupra silvicultorilor, a fost solicitată intervenția, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Tánczos Barna, pentru modificarea și completarea Codului penal, prin includerea personalului silvic în categoriile prevăzute la art. 257, alături de polițiști și jandarmi, în cazul cărora faptele de amenințare, lovire și vătămare corporală comise asupra acestora se sancționează cu pedepse mult mai aspre.

Joi, 1 aprilie, Federația Silva a solicitat sprijinul Procurorului General al României pentru monitorizarea actelor de cercetare și urmărire penală în cazurile de agresiune împotriva personalului silvic și dispunerea de măsuri în scopul efectuării cu celeritate a cercetărilor pentru identificarea, anchetarea și pedepsirea autorilor acestor agresiuni.

Pădurari bătuți și uciși

În ultimii ani, șase pădurari au fost omorâți de hoții de lemn, iar peste 700 de silvicultori au fost atacați de infractori și au suferit agresiuni și vătămări corporale grave, amenințări cu moartea, dar au fost distruse și bunuri (autovehicule, locuințe, anexe gospodărești, sedii administrative etc).

Federația Sindicatelor Silva a atras atenția încă din anul 2019, în nenumărate rânduri, că personalul silvic de teren se confruntă cu o presiune tot mai ridicată asupra pădurii și face față cu dificultate acestei presiuni, în principal din cauza lipsei dotărilor absolut necesare în cadrul acțiunilor pentru asigurarea pazei și a integrității fondului forestier (armament de serviciu, mijloace de comunicare, de intervenție și de apărare, uniforme de serviciu, echipament individual de protecție precum și mijloace de transport adecvate).
În prezent, situația este una cel puțin alarmantă, jumătate din cei peste 7.000 de silvicultori (pădurari și șefi de districte din cadrul administratorului fondului forestier proprietate publică a statului român), care au ca obligație de serviciu paza pădurilor și asigurarea integrității fondului forestier, nu sunt dotați cu armament de serviciu așa cum prevede legea (Codul silvic și Statutul personalului silvic), desfășurându-și activitatea doar sub protecția divină. Lipsirea de armament a personalului silvic a fost posibilă printr-o decizie absolut aberantă a Guvernului, care prin Hotărârea nr. 11/2018, a interzis utilizarea anumitor categorii de armament, între care și cel cu care era dotat o bună parte a personalului silvic din România.

În afara lipsei de armament și de dotări – a precizat liderul federației Silva -, la această situație îngrijorătoare a agresiunilor asupra personalului silvic s-a ajuns și din cauza dimensionării insuficiente a personalului silvic cu atribuții de pază, precum și din cauza dimensionării cantoanelor și districtelor silvice, fără a se ține seama de complexitatea și specificul activității de pază a pădurilor la nivel local și regional.

Silviu Geană: „Federația Sindicatelor Silva va susține în continuare, prin toate mijloacele legale, respectarea prevederilor Statutului personalului silvic, modificat și completat prin Legea nr. 234/2019, dimensionarea cantoanelor, districtelor și ocoalelor silvice în funcție de activitățile specifice și de realitățile din teren, precum și dotarea personalului silvic conform legislației în vigoare.”

România a sarbătorit 17 ani de la intrarea în NATO. Europarlamentarul PSD, Dragoș Benea, a transmis pe această cale, într-o postare pe pagina sa de facebook, că aderarea țării noastre în alianța NATO a pavat drumul României spre integrarea în UE. Totodată, e convins că actualul secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană, va duce mai departe această moștenire politică.

„Aderarea României la NATO, realizare a guvernului Adrian Năstase/PSD, a pavat drumului țării noastre spre integrarea în Uniunea Europeană şi, odată cu aceasta, dobândirea prestigiosului statut de membru în clubul select al democrațiilor occidentale. De 17 ani, România este stat membru cu o semnificativă contribuție în cea mai importantă alianță politico-militară a Vestului, care a împlinit 72 de ani de la înființare (4 aprilie 1949). Sunt convins că dl. Mircea Geoană – fost ministru de Externe în guvernul amintit, actual secretar general adjunct al NATO – va duce mai departe această consistentă moştenire politică, garanția securității şi apărării României într-o lume tot mai instabilă şi greu încercată de provocări.”
europarlamentarul Dragoș Benea

Cine este Adriana Nica?

Sunt un om normal, am o familie frumoasă, soț și doi copii, părinți, doi câini, pisici și o viață colorată. Am câțiva prieteni foarte faini și, în general, niște oameni frumoși și buni alături. Am un job într-o corporație de mulți ani, iar Soul Paint este visul meu, este rezultatul iubirii mele pentru lucruri vechi, lucruri cu poveste, pentru lemn și pentru culori.

Soul Paint a fost inițial un mod de relaxare, pentru că este extrem de fain să iei o piesă de mobilier, să-i studiezi forma, curburile, modul în care cade soarele pe ea dimineața si să-i alegi cea mai potrivită “haină” prin care s-o pui în valoare.

1 de 5

Ce este Soul Paint Atelier?

 Soul Paint Atelier este despre culori, lemn și suflet. Soul Paint Atelier este un loc cald și complet atipic în care poți veni să povestim despre vopseluri, despre stiluri de decorare și despre frumos. Este locul în care poți veni la un workshop, putem bea o cafea sau un ceai, poți veni să facem teste de culoare și să ne sfătuim despre diverse combinații decorative fabuloase. Aici poți găsi mici decorațiuni pentru casa ta sau a unui om drag, poți comanda daruri personalizate pentru apropiați sau poți, pur și simplu, să vii pentru inspirație și pentru un sfat.

 Folosim de peste doi ani gama de vopseluri Annie Sloan și ne bucurăm că am reușit să devenim și distribuitori (singurii din zona Moldovei) ai acestor produse extrem de versatile și ușor de folosit, vopseluri pe bază de apă, prietenoase cu mediul și cu care poți lucra și la tine în bucătărie.

De asemenea, am adus în Bacău și gama de produse Iron Orchid Designs, gama destinată decorării pieselor de mobilier ce cuprinde transferuri, mulaje și ștampile. Cu acestea poți înnobila o piesă fără să ai mari talente la pictură și fără să muncești zile întregi.

Dar nu este un moment dificil să deschizi un astfel de spațiu?

 Cu siguranță ușor nu este. Dar cu atât mai mult cu cât vremurile nu sunt foarte vesele, mi se pare important să ne găsim bucuria în lucruri mici, la îndemâna oricui.

În plus, accentul din ce în ce mai mare pus pe existența în online (muncim, învățăm, facem cumpărături acolo) ne aduce în situația în care simțim nevoia de puțină manualitate în viața noastră, de concret, de tactil. Am prieteni ce s-au apucat de croșetat, de grădinărit, de făcut dulciuri sau…da, de vopsit prin casă, de când cu pandemia.

Și cu cât stăm mai mult acasă, cu atât mai mult ne dorim un spațiu frumos, care să corespundă 100% cerințelor noastre de acum. Ei bine, de ce să schimbăm mobila cu totul când putem să o transformăm într-un week-end și să ne și distrăm?

1 de 3

Iar noi vom fi alături de tine în acest proces cu sfaturi, cu răspunsuri la întrebări, cu soluții la nevoie. Sunt foarte încântată să văd oameni ce au venit inițial la un workshop, să deprindă niște tehnici de bază, cum “cresc” și își dezvoltă abilitățile creative în moduri absolut uimitoare. Primesc fotografii cu lucrări făcute de foști cursanți ce sunt … wow! Și vorbim despre oameni ce au început să vopsească sau să decoreze cu doar câteva săptămâni în urmă, oameni ce se bucură acum de un nou hobby.

Pentru că vorbeam de pandemie, să nu uităm să menționăm că workshop-urile se țin cu maxim 3-4 persoane, cu respectarea tuturor regulilor actuale, iar interacțiunile în magazin sunt cât se poate de grijulii pentru sănătatea tuturor.

Dacă îți dorești să participi la un workshop la noi poți să-ți încerci norocul și cu cele 10 taloane din Desteptarea de Bacau din luna aprilie – vii cu ele la atelier și te înscrii la tragerea la sorți pentru cele trei locuri.

Așa că te așteptăm în Bacău, pe Ioniță Sandu Sturza nr. 102 sau pe https://www.soulpaintatelier.com/ să ne cunoaștem și să îți povestim despre o lume veselă și colorată.  Îți promitem că va fi un parcurs interesant și plin de bucurie. 

Duminică, 4 aprilie 2021, s-a desfășurat ședința extraordinară a C.J.S.U. Bacău, în sistem audio-conferință, în care a fost analizată situația privind incidența cumulată a cazurilor pe ultimele 14 zile în localitățile din județul Bacău.

În urma reevaluării și analizei cazurilor de COVID-19 la 1000 de locuitori, se constată încadrarea Unităților Administrativ Teritoriale în limitele incidenţei cumulate la 14 zile astfel:

-în localitățile Blăgești, Colonești, Dămienești, Motoșeni, Sascut, se aplică măsurile stabilite în Hotărârea de Guvern nr. 293 din 10.03.2021, cu modificările și completările ulterioare, corespunzătoare cazurilor în care se constată incidența cumulată la 14 zile mai mare de 1,5 și mai mică sau egală cu 3/1000 de locuitori. Situația în aceste localități va fi reevaluată la data de 18 aprilie 2021;

-în localitățile Bacău și Bogdănești, se aplică măsurile stabilite în Hotărârea de Guvern nr. 293 din 10.03.2021, cu modificările și completările ulterioare, corespunzătoare cazurilor în care se constată incidența cumulată la 14 zile mai mare 3/1000 de locuitori și mai mică sau egală cu 4/1000 de locuitori. Situația în aceste localități va fi reevaluată la data de 18 aprilie 2021;

-în localitatea Vultureni, se aplică măsurile stabilite în Hotărârea de Guvern nr. 293 din 10.03.2021, cu modificările și completările ulterioare, corespunzătoare cazurilor în care se constată incidența cumulată la 14 zile mai mare 4/1000 de locuitori și mai mică sau egală cu 7,5/1000 de locuitori.

Situația în aceste localități va fi reevaluată la data de 18 aprilie 2021.

Localitățile care nu au fost menționate în Hotărârile Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Bacău în ultimele 14 zile, vor respecta măsurile prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 293 din 10.03.2021 pentru localitățile care au rata incidenței cumulate mai mică de 1,5/1000 de locuitori.

Am avut privilegiul de a fi oaspetele lui Viorel Savin mai bine de trei ore, remarcabil om de cultură, scriitor de mare valoare, cu o operă impresionantă, dramaturg, romancier, poet, eseist, gazetar, făcător de ziare, posturi de radio şi televiziune, director al unor prestigioase instituţii de cultură. Una nu-i lipseşte din panoplia omului care şi-a dedicat viaţa culturii, literaturii, obştii din care a făcut parte, familiei, a cutreierat şi marcat judeţul şi ţara cu activitatea şi creaţia sa, iar atunci când se părea că a obosit, s-a stabilit la Luncani, un sat de oameni gospodari, la fel ca şi socrii lui, de la care soţia lui a moştenit locul. La Luncani m-a invitat Viorel Savin.

De 20 de ani, „supravieţuieşte” la Luncani şi, după cum i-a spus un prieten, poate fi mulţumit şi mândru de ce a realizat, mult, foarte mult, pentru literatura română, într-un timp atât de scurt. Pentru el Luncanii au devenit şi sunt izvorul şi oaza de linişte, unde, cu bucurii, dureri şi îndurerări, departe de lumea urbană, care îşi trăieşte zgomotos sau în tăcere dramele existenţiale, Viorel Savin scrie literatură, romane, poezie, teatru, memorialistică, se luptă, da, se luptă, pentru ca memoria şi numele său să treacă în eternitate, în istorie curate şi bogate în izbânzi, că nu degeaba şi întâmplător s-a născut la Borzeşti, lângă Oneşti, pe 4 aprilie, 1941.

De astăzi, alături de alţi celebri băcăuni, Viorel Savin intră în galeria octogenarilor cu numele şi opera cărora Bacăul se mândreşte, fiind recompensat de cel mai înalt şi reprezentaivi for al cetăţii, cu Diploma de Excelenţă, iar în 2018, cu titlu de Cetăţean de Onoare al Judeţului Bacău, Uniunea Scriitorilor cu Premiul Opera Omnia, breaslă din care face parte din anul 1990, filială pe care a înfiinţat-o şi a avut onoarea să o conducă, iar ziarul DEŞTEPTAREA i-a acordat Premiul pentru întreaga activitate literară. De altfel, din 1962, când a primit Premiul I, al Casei Centrale de Creaţie Bucureşti, pentru schiţa „Sticla”, până astăzi, aproape toată creaţia literară a lui Viorel Savin a fost înnobilată cu premii de prestigiu (Diploma Ministerului Culturii, Concursul Naţional de Dramaturgie „Camil Petrescu”, Premiul „Bacovia” al revistei „Ateneu” pentru dramaturgie, Premiul „I. L. Caragiale”, al USR, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria A, Premiul de Excelenţă „Liviu Rebreanu”). Este, de asemenea, Cetăţean de onoare al oraşului Slănic Moldova şi Cetățean de onoare al comunei Măgirești.

Piesele de teatru au fost montate şi jucate pe scene din Slănic Moldova, Bacău, Iaşi, Constanţa, Giurgiu, Deva, Botoşani, Viena, Reşiţa, Bucureşti, la Radio şi Televiziunea Bucureşti, bucurându-se de succes la public şi critica literară şi teatrală.

„Eu m-am ocupat cu trăirea, cu trăitul, adică cu… supravieţuirea. Fac şi am făcut parte dintr-un mecanism social. Viaţa noastră, extrem de complexă, m-a obligat să mă adaptez lui, mecanismului, asta însemnând renunţări, câştiguri – mici sau mari, satisfacţii şi, nu de puţine ori, îndurerări. Pe scurt, m-am ocupat cu trăit – supravieţuirea, ceea ce mi se pare că a fost admirabil”.
Viorel Savin: „Omul este bun conducător de durere” – interviu, Deşteptarea, aprilie 2012

Cu o biografie impresionantă, remarcabilă prin conţinut şi expunere publică, Viorel Savin este greu de încadrat într-o anume generaţie şi grupare literară, a fost şi este încă un „lup singuratic”, care şi-a văzut de viaţă, de scris, de opera sa, atacând literatura din unghiurile mai puţin vizibile şi cu mijloace mai puţin bătute de confraţii săi. Din fericire, criticii literari, criticii de teatru, presa, biografi şi bibliografi, prin scrierile lor stau mărturie peste timp asupra numelui şi operei celui care este, astăzi, unul dintre scriitorii de frunte ai literaturii române.

Viaţa, cu bucurii şi îndurerări

Dupa absolvirea Facultatii de Filologie a Institutului Pedagogic din Iasi (1971), este profesor la Viforeni şi Dragomireşti, bibliotecar la Biblioteca Regională Bacău (1967), director la căminele culturale din Filipeni (1968-1969) şi Răchitoasa (1970-1971), director al Casei de Cultura şi al Teatrului Popular de Comedie Slănic Moldova (1971-1979), conservator muzeal şi custode la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Bacău (1979-1989). În perioada postdecembristă va activa ca referent literar, director şi consultant artistic la Teatrul „Bacovia” (1997-2000), director al Bibliotecii Judeţene „C.Sturdza”; a mai fost director al cotidianului „Monitorul de Bacău” şi al Editurii „Casa Scriitorilor”, precum şi presedinte al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România. A fondat revistele „Moldova” (1990), „Cabaret” (1990), „Opinia băcăuană” (1997), „Teatrul românesc” (1997) şi „Cartea” (2001). Înfiinţează primul post de radio din zonă – STAR B (staţia de radio Bacău), Înfiinţează (cu parteneri) şi conduce, 1992 – 1995, postul TV Satba – Symbol, primul post TV din zonă cu emitere în eter.
Debut: „Sticla”, proză, Premiul I al Casei Centrale a Creaţiei, 1962. Debut publicistic: „Contrapunct”, proză, „Ateneu”, nr. 9, 1969. Debut scenic: „Proprietatea dv.”, regizor Gh. Teaşcă – Teatrul Popular de Comedie din Slănic Moldova, 1973.
Debut editorial: „Ovidiu la Tomis”, în volumul „Teatru – din creaţia dramaturgilor amatori”, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1979, pag. 15 – 87.

Teatrul, dragostea mea!

Dacă prima parte a creaţie literare este dominată de teatru, consacrat, de altfel, ca un dramaturg de suscces, cele mai cunoscute piese fiind „Jocul de dincolo de ploaie”, „Lucruri şi fiinţe”, „Căderea – trei moduri de sinucidere”, „Colegii”, „Funia sau Comèdia supunerii – Un alt rezumat al secolului XX de Viorel Savin”, „Greşeala”, „Ginere de import”, „Bătrâna şi hoţul”, „Te urăsc iubitule”, „Logodnicul din ciorap”, „Hotel Far East – un caragialâc”, ultimii ani au fost dedicaţi romanului.

Singular, cred, în literatura română, Viorel Savin se îngrijeşte de soarta scrierilor sale, mai ales a dramaturgie, şi publică, la edituri de prestigiu, în mai multe volume, toate piesele de teatru, cât şi alte titluri, poezie, romane în versuri, publicistică etc.

Romane pentru urechi surde!

Alte titluri, alte romane de actualitate, de succes: „Acorduri pentru urechi surde – din însemnările unui naiv”, „Evanghelia eretică” sau „Melec, purtătorul de nucă şi de nývas”, roman în versuri, „Despre starea autografului. Cărţi cu olografe”, eseu, biblioteconomie, „Ştefan după-amiaza”, teatru, „Gresia albastră. Arta înfrângerii de sine”, roman, 2 vol.(2009), „Doamne, fă ca Schnauzer să câştige!” (2010, versiunea engleză, germană şi franceză), „Exilat în strigăt” – versuri, „Impostorul. Arta înfrângerii de sine”, colecţia „Romanele istoriei”, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, „Evanghelia eretică sau Istoria lui Melec Purtătorul de Nucă şi de Nyvas în Cretinozauria”. Ed. Tipo Moldova, Colecţia „Opera omnia”, poezie contemporană, „Teatru”, format A4, Ed. Tipo Moldova, Colecţia „Opera omnia”, teatru contemporan, „Nicu Enea (Viaţa alcătuită din scrisori, articole şi poze)”, „Nicu Enea”, album monografic cu DVD „Bătrâna şi hoţul”, „Nicu Enea”, „Grafica și pictura”, album, „Viețile poetului – Publius Ovidius Naso în dramaturgia românească” (V. Alecsandri, N. Iorga, P. Miron, V. Savin), „Cinesunta – fata cu trecutul amputat”, (roman), „Implozia lui Melec Purtătorul de Nucă și de Nyvas în Cretinozauria”.

În ultimii ani, Viorel Savin a uimit literatura contemporană şi critica de specialitate, publicând „Ca viermele în hrean” (o carte teribilă, singulară în literatura română), Ed. Ateneul scriitorilor”, „O zi din viața lui Teofil Avram”, (roman), „Adevărul despre moartea lui Mihai Solomon”, (roman) şi, un volum mult aşteptat de autor şi cititori – „Gresia albastră”, (roman holografic), ediţia a III-a. Sunt, în cei peste 60 de ani de activitate, peste 50 de titluri (teatru, poezie, romane, monografii, memorialistică, jurnalistică), piesele lui de teatru înregistrând sute de spectacole, în ţară şi străinătate.

S-a ridicat la stele medicul primar în balneologie și recuperare medicală Gheorghe Palaloga, cel care la începutul anului 1996 a fost medicul curant al primului președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, aflat la tratament în stațiunea Slănic Moldova.

Președintele moldovean, creștin ortodox pe rit vechi, a venit în stațiune cu soția, Georgeta, și cu nepoțelul Mircea, exact în perioada Crăciunului lor. Au fost așteptați de reprezentanții prefecturii Bacău și cazați la cea mai luxoasă vilă de atunci din stațiunea, Palas, care era administrată de Banca Națională a României.

Am stat în Slănic Moldova toată perioada în care s-a aflat acolo președintele moldovean. A primit puține vizite, între care și un grup de preoți care au venit cu episcopul Romanului și Bacăului. Dar, unii dintre detractorii președintelui și ai ideii de românism în Republica Moldova susțin că la Slănic Moldova Mircea Snegur ar fi fost „botezat în apele românismului”, cu doi „nănași, Adrian Păunescu și Grigore Vieru. Primul a fost la Slănic Moldova, al doilea, însă, nu.

L-am văzut pe Mircea Snegur plimbându-se, într-o singură zi, prin stațiune, dar l-am urmat în vizita pe care a făcut-o la Biserica lui Ștefan cel Mare din Borzești și la societatea Chimcomplex.

Firesc, președintele și familia sa erau păziți strașnic de agenții de securitate. I s-au asigurat, însă, servicii medicale permanente, cu un medic curant personal și un asistent medical.

Medicul era Gheorghe Palaloga, un profesionist cu o experiență îndelungată. Ne cunoșteam de puțin timp, dar l-am perceput de la început ca pe un om fin, blând și sfătos, atent la tot ce se întâmpla în jur. Era șeful Policlinicii Balneare din Slănic Moldova, dar originar din județul Teleorman, fiu de preot. Pentru o perioadă mai lungă a fost medic primar în balneologie și recuperare medicală și la Spitalul administrat de OMV Petrom la Videle.
Medicul Gheorghe Palaloga a cerut să-și doarmă somnul de veci lângă părinții săi, într-o localitate teleormăneană. Dumnezeu să-i odihnească sufletul său blând pe Câmpiile Elizee imaginate în mitologia greacă și romană, dar cu siguranță întinse și în Raiul creștin către care a plecat!

Fii lumina lui Cristos înviat ce strălucește în întuneric şi noaptea nu te va mai cuprinde!

Pr. Ioan Balan, profesor la Colegiul Național Catolic „Sfântul Iosif” Bacău:

Săptămâna trecută am dat ceasul cu o oră înainte pentru a avea în plus o oră de lumină, pentru a smulge nopţii şi întunericului puţină lumină. Ziua învierii Domnului Cristos este ziua luminii, este scotocire prin viaţa noastră, aşa cum este ea, pentru a o smulge întunericului, pentru a o scoate din ghearele nopţii lumii în care vieţuim, pentru a o duce în mâinile lui Dumnezeu.

Evanghelistul Ioan ne spune că: „În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena, se duse, dis-de-dimineaţă, la mormânt, pe când era încă întuneric” (In. 20,1). Mormânt şi întuneric două realităţi crude care depăşesc înţelesul banal al cuvintelor deoarece ne arată bezna – nu cea de afară  – ci cealaltă, mult mai apăsătoare, tenebroasă, cuibărită mişeleşte în tainițele sufletului; şi pe acest tărâm pierdem în mod dramatic speranţe, idealuri, vise şi planuri. Ce căutaţi în noaptea sfântă a învierii? Un Dumnezeu mort închistat în măruntaiele pământului? Un Dumnezeu învins de țărână? Un Cristos într-un mormânt săpat în stâncă, pus sub pază, care a înghițit toate speranţele şi aşteptările? O beznă profundă a omenirii? Nu, el este Lumina, creatorul, viețuitorul etern şi stăpânul luminii ce a învins noaptea şi întunericul prin învierea sa. Se lasă seara peste lume; şi dacă nu vă vine să credeţi uitaţi-vă în jur! E noaptea noastră, noi ne-o croim singuri cu propriile noastre mâini! Începe să se lase şi frigul; numai credința poate să grăbească ziua. Avem nevoie de lumină mai mult ca niciodată!

Suntem obişnuiţi să trăim zilnic semnele morţii care ne întristează şi ne strivesc. Ştiri despre oameni morţi, cronici negre din ziare, atâtea violenţe… Purtăm semnele morţii în noi: suferinţă, boală, îmbătrânire, răutate, violenţă, egoism, care duc la moarte…. semnele morţii ne tulbură, ne neliniştesc  şi de aceea încercăm să scăpăm de ele prin acea sete de viaţă pe care o purtăm în noi; omul poartă în el dorinţa de a trăi, pentru că omul strigă în întreaga sa fiinţă după viaţă! O, cât tânjim după „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”! Celebrarea pascală este una a luminii şi vieţii, a iubirii lui Dumnezeu faţă de om care este mai puternic decât întunericul şi păcatul, decât moartea. Dumnezeu prin victoria Fiului său asupra morţii îi strigă omului: „Nu vei muri! Nu, tu nu eşti doar o picătură de materie care mâine te vei prăbuşi în neant, în nefiinţă! Tu eşti destinatarul iubirii lui Dumnezeu;tu eşti beneficiarul iubirii lui Cristos, tu eşti dăruit cu viaţa lui Cristos”!

În mod inevitabil în viaţa fiecărui om apar mormântul şi întunericul, dar ele nu au ultimul cuvânt; de aceea facem un pas înainte şi spunem „lumină şi viaţă”! Totul se joacă aici: întuneric – moarte; lumină – viaţă!

Celebrarea învierii este celebrarea luminii şi iubirii lui Dumnezeu şi dacă nu înțelegem acest lucru omul nu este altceva decât un colet expediat de la maternitate către moarte, viaţa este găunoasă şi fără sens, istoria umană este de neînţeles; fără înviere credinţa este doar o iluzie, speranţa o utopie, dragostea doar pomană umilitoare, rugăciunea doar vorbărie goală, sacramentele simple celebrări. Dar dacă Isus a murit şi a înviat, omul este fiu, iubit dintotdeauna de Dumnezeu şi destinat fericirii veşnice, viaţa este un mare dar şi o mare responsabilitate; credinţa este stânca de nezdruncinat pe care ne putem construi viaţa, rugăciunea devine întâlnire, dialog cu semenii şi cu Dumnezeu, sacramentele sunt mijloace de har şi de mântuire.

Luminătorul înviat ne trimite pe străzile lumii noastre, oriunde se află moartea, în mijlocul pădurilor de rachete, pe câmpurile de exterminare, acolo unde acționează mâini ucigaşe, acolo unde omul este încă aruncat la gunoi, ca să strigăm şi să cântăm viaţa şi lumina căci slăbiciunea a ieşit victorioasă asupra puterii, violenţei şi urii. Lumina şi iertarea şi-au luat revanşa în faţa trădării, părăsirii, laşităţii şi meschinăriei.

Cât de ciudată este noaptea lumii! Avem ochi dar nu-i vedem pe cei aflați în nevoi, avem ochi dar nu ne mai spune nimic mâna întinsă în strigăt de ajutor; trecem pe lângă semeni și parcă ochii ne sunt ținuți să-i pătrundem cu privirea; îi zărim dar nu ne mai pasă… nu ne mai lăsăm umpluți de adevărata lumină a celor dragi! Ne-am prea obișnuit cu întunericul și bezna minții înghițind, fără să mestecăm, atâtea materiale cumplit de nocive sufletului. Alergăm deseori în rugăciune printre pajiștile înverzite ale cuvintelor care cer milostivirea și binecuvântarea Luminătorului! Dar câte rugăciuni facem pentru a avea/a fi lumină? Avem nevoie de lumină pentru ochii de carne, pentru ochii rațiunii și pentru ochii credinței; de aceea te rog, Doamne: „Dă lumină ochilor mei ca să pot vedea voia ta în viața de fiecare zi. Dăruiește lumină ochilor mei ca să mă bucur de oameni, de vânt și ploaie, de nori și soare, de lună și stele, de întreaga ta creație! Dă lumină ochilor mei ca să sorb fiecare picătură a grijii tale față de lume! Luminează-mi privirea, Doamne, ca să te pot vedea pe tine în frații mei și cu această lumină a ta să-i pot ridica pe cei căzuți, să le spun un cuvânt celor deznădăjduiți, să le dau o scânteie celor întunecați, căldură celor înghețați, pâine celor flămânzi, să-i mișc pe cei împietriți, să fiu întărire pentru cei cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet, să-i vindec pe cei cu inima rănită și cu încrâncenare pe chip”! Vreau lumină, cât mai multă lumină!

Fără înviere, zadarnică este toată filosofia, toată ştiinţa şi toată arta, toate năzuinţele spre un ideal; zadarnic este spiritul de jertfă, zadarnică orice renunțare, pentru că fără înviere totul sfârşeşte odată cu moartea. Numai în lumina învierii toate acestea îşi primesc sens şi împlinire.

Pentru noi creştinii, Paştele nu are sens dacă nu este o trecere, aşa cum spune Apostolul Paul, de la omul cel vechi la omul cel nou, de la întuneric la lumină, de la pâinea dospită a răutăţii la azimele curăţiei, de la sclavia păcatului la libertatea harului şi a fiilor lui Dumnezeu. Despre această trecere, pe care trebuie să o înfăptuiască învierea lui Cristos în sufletul şi în viaţa noastră, ne vorbesc şi lumânările cu care am mers la biserică în noaptea sfântă. La începutul ceremoniei am aprins lumânările de la lumânarea pascală, care îl simbolizează pe Cristos Înviat. Ce înseamnă lumânarea pascală?

Ne-o spune sfântul Augustin în imnul Exultet: „Iată înţelesul lumânării pascale, pe care am aprins-o în cinstea lui Dumnezeu de la focul binecuvântat: deşi flacăra ei a fost împărţită la atâţia ea nu şi-a pierdut nimic din strălucirea sa. Te rugăm, aşadar, Doamne, fă ca lumânarea aceasta, sfinţită în cinstea numelui tău, să lumineze fără încetare, ca în această noapte să risipească întunericul. Primeşte-o ca pe o jertfă plăcută şi fă-o să strălucească împreună cu luminile cerului. Să o găsească încă aprinsă Luceafărul dimineţii, acel Luceafăr care nu apune niciodată, Fiul tău, Domnul nostru, Isus Cristos, care, ridicându-se glorios din mormânt, şi-a revărsat strălucirea asupra neamului omenesc şi care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor!”

Aceste lumânări aprinse, ţinute în mâini, ne amintesc de cuvintele Apostolului: „Voi eraţi odinioară întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte fii ai luminii” (Scrisoarea către Efeseni 5,8)!

Viaţa noastră trebuie să fie permanent lumină, să se consume asemenea unei lumânări şi să producă lumină de la naştere până la moarte, nu lumină din când în când, o dată pe an, la Paşte, când ne spovedim, pâlpâim puţin şi iar ne stingem căzând în aceleaşi obiceiuri rele, până la anul, când ne spovedim din nou. Să fim lumini în această lume întunecată de păcat, să fim făclii aprinse de Domnul înviat! Lumânare pot fi eu, lumânare poți fi tu atunci când dai lumina ajutorului tău, prin zâmbetul și salutul tău, prin cuvântul tău cel bun; atunci când faci binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsul tău, dăruiește lumina. Fii lumina lui Cristos înviat ce strălucește în întuneric şi noaptea nu te va mai cuprinde!