Nu mai e nicio noutate că incidența numărului infectărilor cu Covid 19 a depășit 3 la mia de locuitori ceea ce atrage după sine anumite restricții. Acestea au fost discutate și adoptate în ședința de duminică, 26 septembrie, și ar fi trebuit puse în aplicare de luni, 27 septembrie. Spun „ar trebui” pentru că în teren lucrurile nu stau chiar așa.
Cert este că noile restricții sădesc pentru unii suspiciuni, pe alții îi divide, dar sunt și unii cărora nu le pasă. Din cei din ultima categorie, mulți nici nu știu despre ce e vorba. Dar hai să îi „vedem” pe rând.
Încă de la primele ore ale dimineții am luat orașul la pas. Cum mall-ul se deschide, cred, la ora 10.00, am zis că să mergem după această ora. Așa că ne-am nimerit la 10.30. Încă de la intrare nu se vedea nimic diferit față de ziua de ieri. Doar numărul vizitatorilor era clar mai mic, că doar era luni dimineață. Prin toată această „normalitate” am ajuns în zona restaurantelor. Ei bine, aici e problema.
Restaurantele au fost bine delimitate, fără posibilitate de acces decât printr-un loc unde există oameni de la serviciul de pază și ordine. Aceștia cereau dovada cerificatului verde pe telefon, fără a avea însă un gadget de verificare. „Suntem la început. Probabil curând vom primi tablete cu programele instalate. Oamenii vin. Unii au certificatele în telefon iar alții spun că au uitat să le descarce. Noi trebuie să ne facem treaba”, a spus un angajat de la pază. Între timp, angajații de la restaurante priveau cu tristețe ceea ce se întâmplă. Un client, doi, ici colo. Probabil că deja își fac scenarii și se gândesc că în scurt timp își vor pierde job-urile.
Între liniști și neliniști
Următorul popas l-am făcut prin Piața Centrală. Aici lucrurile merg cu totul altfel. Totul parcă e încremenit într-o altă epocă. Precupeții au uitat de tot de măști. Pe ici pe colo, în rândul clienților mai distingi câte una. Cei mai mulți sunt preocupați de alte lucruri, se pare, mult mai importante. Doi vecini de tarabă se amuză copios că un alt vecin s-a îmbătat tare de tot la o nuntă sâmbătă noaptea și că îi e rău de la bătură atât de tare că n-a mai venit la vânzare. Când veni vorba de coronavirus și vaccin au zis că s-au săturat și nu mai vor să audă sau să vorbească de așa ceva. „Ce-o fi o fi!”, a spus unul cu voce tare și s-au întors la discuțiile cu „șprițul lui Ion”, colegul de tarabă. Într-o altă zonă a pieții, starea de spirit era la 180 de grade.
„Vor să ne vaccineze să bage cipuri în noi”, susține hotărât o tanti la vreo 65 de ani, că a auzit ea de la popa din satul ei. N-a vrut să spună din ce sat e deși le-am promis că nu o întreb cum o cheamă și nici poză nu-i fac. „E periculos să vorbești ce nu trebuie. O să fie mai rău ca în comunism. Ține-ți minte la vă spun eu acum”, a mai spus bătrâna, moment în care precupeața de la taraba de vizavi i-a răspuns că dacă nu se vaccinează n-o să mai poată vinde.
Un val de tristețe s-a abătut peste toată lumea și cel mai probabil mii de gânduri rele, pentru că o mare parte dintre ei, împreună cu familiile lor, din asta trăiesc. Un alt „episod strașnic” din zona pieții sunt…restaurantele, asta dacă termenul nu e prea pretențios. În cele mai multe domină atmosfera de birt, cu oameni ce sorb cu plăcere din licorile bahice, unele cam urât mirositoare dar cu siguranță bune la preț. Prin stânga, prin dreapta, se mai servește și câte un mic sau un cârnăcior, dar…vorba românului: „băutura-i temelie!”.
În aceste „lăcașuri de…cult” nici vorbă de măști și precauție. Clienții sunt, cred, cei de zi cu zi și practic oamenii sunt ca acasă. Și ce? Oamenii stau acasă cu mască? „Lasă tatăă, că trece și asta! Noi să fim sănătoși”, strigă un nene căruia îți este foarte greu să-i aprecizi vârsta, destul de prost îmbrăcat și cu o mustață neagră și ciufulită. „Sănătate!” le urez și îi las în lumea lor, acolo unde, în ciuda a ceea ce se întâmplă, oamenii ăștia cred că sunt fericiți. Puțin mai încolo, două „doamne”, vânzătaore la niște magazine, sunt ieșite la țigară și cafea. Vorbesc de situația în sine: „am auzit că pe la barurile astea sunt ceva probleme cu certificatele astea verzi. Mi-a spus mie cineva mai înainte că la … (și dă numele unui hypermaket –n.r.) au băgat la intrare cu certificate de astea și oamenii s-au revoltat. Și până la urmă i-a lăsat să intre fără.”
Liniștea de dinaintea furtunii??
Asta a fost senzația când am intrat în câteva super și hypermarket-uri. Oameni care își văd de treaba lor, unii care muncesc, alții care sunt atenți la ce marfă pun în coș, după ce au cântărit bine toate prețurile și ofertele. Totul pare a fi normal deși dacă te uiți cu atenție observi anumiți angajați, de pe la birouri sau conducere, un pic îngrijorați. E clar că nimeni nu știe ce urmează iar părerile sunt clar împărțite.
Unii spun că totul e rezolvabil prin vaccinare, alții nu vor să audă de asta nici în ruptul capului. Și ca drept dovadă, noile restricții vor fi îndreptate și spre sălile de fitness sau anumite școli unde se desfășoară activități culturale și nu numai cu copiii. În aceste cazuri, părinții spun clar că nu vor să-și vaccineze copiii, că aceștia vor sta acasă, vor învăța de acasă și…„asta e”. Numai că „asta e” cu siguranță va închide multe astfel de mici afaceri. Și probabil, la un moment dat, din nou HoReCa va avea cel mai mult de suferit.
Cu certificatul verde la restaurant
Numai că și aici lucrurile sunt împărțite. Dacă pentru unii totul pare simplu, pentru alții… Am trecut pragul mai multor restaurante. Mai peste tot te întreabă de certificatul verde. În unele locuri administratorii au adus tablete pe care au instalat instalat softul de verificare a acestor certificate. În alte părți softul a fost descărcat direct în telefonul personal al angajaților. În alt restaurant, dotat cu tabletă de citire, nu se cerea clienților faptul că sunt posesori de certificat verde pentru că nu s-a primit o astfel notificare. Personalul din acel loc spune că s-au interesat pe mai multe site-uri dar nu au găsit nimic clar. Au căutat pe site-ul Poliției, a Consiliului Județean, la Prefectură, dar…nimic. Doar la DSP nu au cătat, dar chiar și așa, o astfel de informație vitală cred că ar trebui publicată peste tot. Sau o fi fost și nu au știut unde să se uite.
Și fiind și o zi plăcută, pe la orele prânzului, multe restaurante s-au bucurat, încă, de clienți la terasă. Așa că, a mers destul de bine. Ce va fi mai departe? Asta vom mai vedea. Dincolo de tot ce se întâmplă, am să închei acest material cu o vorbă pe care o aruncam în vânt atunci când eram „la vapoare” în mijlocul furtunii. „Cine are zile, scapă!”.
