Se spune ca un print, vrând sa se distreze, l-a intrebat pe primul sau dregator, ce om de la Curte a fost angajat si pentru a-l bucura si pentru a-l intrista.
Dregatorul a stat putin si s-a gândit si apoi a raspuns: “Inaltimea Ta, cel care poate face acest lucru este cel pe care il numim ‘Zhuanlan zuojia’. El ii poate face pe spusi sa te urmeze in lupta, sa suporte privatiuni grele, sa indure foametea si setea, sa munceasca zi si noapte pentru bunastarea provinciei, lucruri care te-ar bucura. In acelasi timp, tot el ii poate face pe supusi sa se revolte, sa-ti atace functionarii trimisi sa incaseze taxele, sa refuze sa lupte sub stindardul tau, lucruri care te-ar intrista, fara indoiala.
“Si eu il platesc pentru aceste lucruri?” – a intrebat printul. “Da, Inaltimea ta. Caci secretul unei bune guvernari este gasirea echilibrului in relatia dintre print si poporul sau. Iar o buna guvernare se poate face doar daca poporului i se explica faptele printului si ale dregatorilor sai. Iar daca poporul are incredere in conducatorii sai, ii va urma; daca, insa, conducatorii nu sunt demni, atunci se cheama ca nu au ce cauta in fruntea poporului si trebuie schimbati”.
Numele de “Zhuanlan zuojia” (cronicar) nu se mai foloseste; astazi i se spune “Jizhe” – ziarist.
