Fostul ministru de externe Adrian Severin a publicat, zilele trecute, o analiză referitoare la viitorul relațiilor internaționale în contextul în care marile puteri renunță la fațada umanismului și a aplicării dreptului internațional, revenind pe pozițiile diplomației dictate de propriile interese.
De fapt, dacă stăm bine și ne gândim, dreptul internațional s-a aplicat și până acum tot în funcție de interesele marilor puteri: când unii au avut nevoie de ceva și acel ceva se putea obține printr-o decizie a Curții de la Haga, au apelat la ea; când alții, mai puțin puternici, au apelat și ei la aceeași Curte, s-au trezit cu lovituri de stat care au schimbat conducerea țării, noii lideri renunțând subit să mai aplice sentințele favorabile. Dar, hei!, se chema că se salvează aparențele:
Marele Licurici ar fi pus în aplicare decizia Curții, dar dacă noua conducere a țării a decis să nu mai ceară aplicarea ei, asta este! Revenind la discuție, spune Adrian Severin că în noul context multipolar, interesele statelor mari nu vor mai ține cont de dreptul internațional – și amintește aici de o declarație a lui John Bolton, consilierul pentru problemele securității naționale al Președintelui SUA, care se întreba dacă dreptul internațional este superior Constituției americane.
Și a răspuns că nu: “Dreptul internațional nu este lege; este o serie de aranjamente politice și morale care rezistă sau pier potrivit propriilor merite și nimic altceva. Este doar teologie și superstiție deghizate ca lege.” În noile condiții, în care alianțele vor fi dictate strict de interesele de moment iar relațiile dintre state vor fi tot mai puțin previzibile, în care nu va mai exista drept internațional, ci o serie de alianțe fluide, unde se află România?
Teoretic, ne aflăm în NATO, dar, în noul context, cine ne garantează că NATO va apăra teritoriul nostru în cazul unei agresiuni? Dacă avem în vedere precedentul creat de conflictul cipriot, în care două state NATO – Grecia și Turcia – s-au războit, putem înțelege că, în cazul în care am fi atacați de Ungaria sau Bulgaria, alianța nu ar interveni. În cazul unui conflict cu Ucraina, care, deocamdată nu este membru NATO, ar interveni Alianța pentru România? La cum este sprijinită Ucraina de SUA, probabil că nu.
Cât despre un eventual conflict cu Rusia, acesta ar putea, în actualele condiții, să se producă dinspre NATO și nu invers… Dar nu numai conflictele militare pun probleme, ci și cele economice. Suntem, deja, în situația în care România a fost forțată să cedeze resurse energetice unor țări mai puternice. Monopolul deținut de câteva lanțuri comerciale străine a determinat ca românii să cheltuiască aproape 28 % din venituri doar pe mâncare, cel mai mare procent din întreaga UE.
În contextul fluid al alianțelor, a rămâne dependenți de un singur partener, ar fi o greșeală, spune Adrian Severin. Nu putem fi cu SUA împotriva Rusiei câtă vreme UE, din care facem parte, se aliază cu Rusia. Ar trebui să revenim la vechea concepție a alianțelor in funcție de interese. Pentru că nu suntem suficienți de puternici să depindem de un singur aliat. Dar asta ar însemna să ne facem întâi curat în ogradă și să scăpăm de toți agenții de influiență plantați de unii și de alții.
