Pe ascuns, Guvernul a elaborat si trimis in Parlament, spre aprobare, câteva proiecte legislative care ar face sa paleasca de invidie Securitatea lui Ceausescu.
Sub pretextul protejarii sistemelor de comunicatii electronice, Guvernul doreste sa-si extinda controlul asupra acestora si sa obtina, oricând doreste, acces la bazele de date ale utilizatorilor privati, la comunicatiile acestora si la date.
Un proiect de lege cere tuturor posesorilor de hot-spot-uri sa stocheze, timp de sase luni, datele utilizatorilor, iar acestia din urma ar trebui sa se identifice cu acte de identitate la logarea la un punct wireless.
Adica, daca te afli intr-un restaurant, centru comercial, parc ori mijloc de transport care ofera acces gratuit la Internet prin wi-fi, ar trebui sa te duci la proprietarul acestuia cu buletinul si sa te inregistrezi.
In acelasi proiect, se impune ca toti utilizatorii de cartele pre-pay sa le inregistreze de urgenta in termen de sase luni. Adica, circa 60.000 de inregistrari pe zi, altfel, cine nu se conformeaza, i se taie semnalul.
Asta, sub pretextul ca, in acest fel, infractorii ar fi mai usor de identificat. Insa, Comisia Europeana a decis ca astfel de proceduri sunt aproape imposibil de aplicat.
Un alt proiect ii obliga pe toti detinatorii de computere sau telefoane inteligente sa ofere acces la date la simpla solicitare a uneia din institutiile statului: MApN, SRI, SPP, SIE sau STS, fara sa mai fie nevoie de un mandat judecatoresc.
Ne intorcem in vremurile in care detinatorul unei masini de scris sau al unui videocasetofon era obligat sa se inregistreze la Militie.
Daca vom compara intentiile Guvernului cu ideile din proiectele institutiilor europene, vom observa o mare diferenta: in vreme ce, la nivelul Parlamentului European, se pune accent pe respectarea vietii private, România incearca sa impuna modelul american de spionaj intern, institutiile statului dorind sa traga cu ochiul si sa asculte tot ceea ce fac si discuta cetatenii.
Pentru a-i apara, mai bine, desigur…
