Note de lectură: Paul Deboveanu ne invită la dans

    Cu mintea și sufletul tânăr, trăind o stare de neastâmpăr, una creativă, profesorul Paul Deboveanu, acum la pensie, își petrece timpul cu folos, scriind cărți în care-și valorifică experiența de viață, cunoașterea și abilitățile profesionale. După un prim volum autobiografic, „Viața ca o poveste”, și cel de proză scurtă „Iubirea are multe fețe”, domnia sa a ieșit acum în lume cu o nouă lucrare, numită D (Divinitate, Destin, Deboveanu), cu un subiect foarte atrăgător- dansul. Cartea, apărută la editura Alma Mater, este prefațată de criticul literar Petre Isachi și are o notă introductivă aparținând autorului. În care acesta dezvăluie câteva lucruri foarte personale legate de familia sa, de copii și de nepoți, aflați acum în Canada, unde păstrează tradițiile românești, având și activități din zona artistică, pentru care au chemare, talent.

    De ce a simțit profesorul Paul Deboveanu nevoia de a alcătui această lucrarea documentată atent, scrisă alert, interesant, pigmentată și de multe întâmplări reale, unele cu accent pitoresc, de amintiri, o spune chiar el, când menționează „dorința fierbinte ca dansurile și tradițiile populare să nu se piardă și să poată fi ușor și direct transmise mai departe copiilor, începând din familie, odată cu învățarea limbii și obiceiurilor casei”. Scopul este educația în general, și cea patriotică, în special, ținând de identitate noastră, de apartenența la neamul românesc. Și, după cum afirmă autorul: „Dansul îți înfrumusețează viața ca spectacol, mesaj și artă.Dacă îl practici îți poate schimba chiar și destinul”.



    Cartea D este construită metodic, clar, cu mai multe capitole explicite, logic desfășurate, referitoare la diversitatea jocurilor populare, la caracteristicile și stilul lor, pe regiuni, la costumele tradiționale, specifice zonelor de proveniență, totul bazat pe o amplă și bogată cercetare și documentație, însoțită și de o elocventă iconografie. Este o lucrare utilă (în partea ei didactică) și plăcută la lectură, în același timp, profesorul Deboveanu fiind un bun povestitor, în secvențele cu substrat subiectiv, mai cu seamă, care știe să-și „agațe” cititorul. Cu atâtea pasiuni și poftă de viață, nu pot să mi-l imaginez altfel decât fericit pe domnul profesor, pe jovialul Debo, un om împlinit, care a știut să înfăptuiască și să se dăruiască mereu celorlalți, cu multă generozitate, mărturie palpabilă fiind și cărțile sale.

     

    Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"