Ființăm într-o lume în care, de cele mai multe ori, cunoașterea lui Dumnezeu, viața noastră, precum și gândirea sunt înțelese greșit. Nu este surprinzător faptul că noțiuni importante, precum cele de libertate și de iubire, sunt incorect înțelese și interpretate. Am dori, în cele ce urmează, să ne oprim asupra unui aspect esențial: care este raportul dintre libertatea lui Dumnezeu și libertatea omului. De la bun început, însă, trebuie să admitem faptul că libertatea absolută și necondiționată aparține doar lui Dumnezeu, în timp ce autonomia umană este întotdeauna determinată și, în consecință, una care nu poate fi absolută. Dumnezeu nu trăiește în cadrul unor categorii. El este! El nu este definit și influențat în niciun fel de vreo necesitate interioară sau de circumstanțe exterioare, nici în actul de creație și nici în relațiile cu lumea. El nu este constrâns nici din interior și nici din afară. El nu este niciodată, dacă-mi permiteți, la timpul trecut. Este întotdeauna în mod suprem și activ. Omul… dimpotrivă, își trage existența din voia lui Dumnezeu. A existat un timp în care el nu era. A fost un moment în care a fost dorit și chemat la existență și, de atunci, începe ființarea și libertatea sa. Prin urmare, nu se poate pune problema unei libertăți absolute, în sensul uneia care se definește pe ea însăși. Ea este dată, deci este limitată!
Omul nu își alege și nu își definește natura. Natura umană, oricare ar fi măreția vocației sale, este un dat. Nu există decât un punct în care omul posedă putere fără limite. Acesta este actul care-i permite a da, sau nu, inima sa. Sfântul Maxim Mărturisitorul, exprimându-se cu privire la libertate, ne arată că Dumnezeu poate totul, în afara unui singur lucru: El nu poate constrânge niciuna dintre creaturi să-L iubească, pentru că a iubi reprezintă libertatea absolută. În afara unei libertăți supreme, care să se poată refuza sau da, actul iubirii este imposibil.
Într-un pasaj din cartea profetului Isaia, ce poate fi parcurs la vecernia Nașterii Domnului, citim că înainte chiar de a distinge binele de rău, Copilul care va fi Mântuitorul lumii, din iubire va alege binele tuturor. Doar o ființă perfect normală și sănătoasă nu poate să se înșele atunci când alege Viața, Binele și pe Dumnezeu, contra morții, distrugerii și a răului. Prin dragostea Fiului, Cerul așterne rouă de sens peste viețile noastre! Să-I urmăm bucuroși! Lecția este pentru noi, cei neliberi afară de El!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
