Unul dintre subiectele la modă acum este cel despre AI, inteligența artificială, și mereu apar noi știri despre ce fac boții. Termenul ăsta mă amuză, pentru că are ceva hilar, eu așa îl simt. Recent, cică la Seul a fost un concert dirijat de un robot. Nu știu ce iubitor adevărat de muzică, ce om cu scaun la cap ar da bani pe un bilet la un astfel de concert, asta e părerea mea, pentru că eu refuz din start ideea unei arte create de inteligența artificială, mă rog, e părerea mea, alegerea mea, și dreptul meu de a ține la ce gândesc și cred.
Ca experiment înțeleg că poate fi interesant pentru cei pasionați de tehnologie, iar eu nu fac parte dintre aceștia. Iar informațiile trebuie luate cu penseta, multe dintre ele fiind total anapoda. Sunt o mulțime de rătăciți în mass-media, nu am cum să-i numesc jurnaliști, le spun ambuscați, pentru că sunt de o incultură crasă, care se vede de la mare distanță. Nu au cunoștințe elementare, nu știu cum să se informeze corect, cum să verifice sursele, habar nu au să selecteze ce este important dintr-un fapt, nu văd esențialul.
Dacă le-ar fi plăcut cartea, cititul, ar fi dobândit cunoaștere adevărată și ceea ce se cheamă spirit critic, și ar fi trecut ce află prin filtrul lui. Habar n-au să redacteze o știre ca lumea, s-o facă atractivă. Preiau chestii obosite, răsuflate, pun poze aiurea, care nu au nicio legătură cu așa-zisul subiect, drept pentru care sunt adeseori luați peste picior de utilizatorii mai de doamne ajută, cu mintea neadormită definitiv.
Revin la roboți și la creația artistică. Care nu mă interesează decât dacă a ieșit dintr-un creier independent, dublat de suflet, ceea ce nu poate avea decât o ființă vie, asemenea mie. Dintotdeauna, arta autentică a țâșnit dintr-o minte umană și a fost rodul unei sensibilități aparte, a unui zbucium sufletesc. Ce se întâmplă acum cu AI, despre care deja s-au emis o mulțime de avertismente, vizând dezvoltările viitoare ale acesteia și riscurile implicate, e ceva mai degrabă suprareal. Eu sunt dintre aceia care văd în tehnologiile acestea un pericol pentru umanitate.
Pentru că e nevoie de morală, de conștiință și de suflet, de responsabilitate supremă, într-un cuvânt, ca să nu fie folosite împotriva omului. Lucrurile pot scăpa oricând de sub control și câțiva scriitori vizionari de SF au identificat pericolele cu mult timp înainte de ce se întâmplă acum, dar totul era luat doar ca literatură, ficțiune. Cert este că ne aflăm într-un moment de răscruce, de schimbare majoră de paradigmă, cum se spune, și că este nevoie de luciditate, de vigilență extremă pentru ca lucrurile să nu o ia razna cu totul. Ce se întâmplă cu cercetările din domeniul geneticii, cu modificările unor organisme, cu clonările, este ceva de-a dreptul înspăimântător, și e de abia începutul.
Cine știe ce se întâmplă în laboratoare, ce ni se mai pregătește? Pe mulți nici nu-i interesează, pentru că nu văd mai departe de micile lor nevoi vitale și nu-și obosesc mintea cu alte chestiuni. Dacă au minte. Îmi place o glumă reușită, nu știu cui aparține, am reținut-o însă și o reproduc din memorie: faptul că moluștele au rezistat milioane de ani fără creier, dă speranțe multor oameni.
Roboții sunt buni când sunt de ajutor omenirii, sunt o mare invenție care e binevenită în unele domenii de activitate, nu și în artă. Roboții pot să „creeze” doar programați de un inginer, nu au sensibilitate, idei, viziune, trăiri, sentimente, emoții. Așa că nu-i înțeleg pe cei, puțini din fericire, din lumea artei încântați de „performanțele” acestor mașinării în domeniul care le aparține și pe care ar face bine să-l apere în unicitatea și umanitatea lui. Mi se pare că trebuie s-o lase mai ușor cu astfel de entuziasm facil.
