Sa incercam sa ne gândim de câte ori a iesit Bacaul in evidenta in ultima perioada, la nivel national. Nu pentru infractiuni, nu pentru pseudo-fapte diverse cu vedete de carton.
Pentru chestiuni care conteaza pe termen lung, pentru fapte care pot contribui la bunastarea generala, pentru evenimente culturale de mare insemnatate, pentru vreo descoperire senzationala in vreun domeniu stiintific, pentru o afacere pornita de aici si care a ajuns sa determine tara intreaga sa vorbeasca.
Dar sa nu ne limitam doar la acest an. Sa spunem ca vom cauta astfel de evenimente pe parcursul ultimilor cinci ani.
Sau, mai bine, sa luam ultimii zece ani, sa fie o perioada cât mai lunga. Eu va asigur ca, in ultimii zece ani, Bacaul nu a produs mare lucru. Nici material, nici spiritual. Dar a incercat, prin intermediul liderilor sai, sa ne convinga ca reprezinta ceva la nivel regional, daca nu la nivel national.
Ca in multe alte rânduri, in istorie, cine minte ajunge sa creada in propriile minciuni si asa s-a ajuns in situatia in care politicienii nostri chiar cred ca ei conduc destinele unui judet important.
Un judet care nu mai are nici o industrie care sa-l sustina economic si nici o mâna de lucru calificata, cum avea odata. Un judet care este tinut in viata de aparate, de banii trimisi din afara si de profesorii, medicii sau politistii platiti de la bugetul national. Pentru ca judetul nu mai este in stare sa produca nimic.
