Duminică s-au făcut 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial. Un conflict la care România a participat și în care a pierdut oameni, bunuri dar la finalul căruia a căpătat o țară. Ce învățăminte putem trage noi din experiența acestui război?
1. Doar cu voință, nu faci nimic. Degeaba vrei Unire, dacă Armata țării e în opinci, nu e instruită și nu are arme. România a intrat în război cu mult entuziasm și, în doar câteva luni, a pierdut 2/3 din teritoriu și zeci de mii de soldați pentru că Armata nu a fost pregătită pentru luptă.
2. Dacă tot intri în război total nepregătit de luptă, verifică măcar comandanții să fie loiali, să nu cumva să trimită planurile dușmanului. Șeful Marelui Cartier General al Armatei Române murea misterios la 12 noiembrie 1916, la doar câteva luni de la intrarea țării în război. S-a spus că a fost o sinucidere în urma înfrângerii de la Turtucaia, însă numele său se afla pe o celebră listă a unui recrutor german din perioada neutralității.
3. Nu îți pune toate speranțele în aliați. Chiar dacă francezii promit că o să atace în Grecia ca să țină bulgarii ocupați ca nu cumva să te atace pe la spate iar rușii promit că îți vor trimite divizii la Dunăre ca să poți ataca în Transilvania, ce te faci dacă și unii și alții se fac că uită de promisiuni? Ești nevoit să te retragi în Moldova.
4. Elitele intelectuale te vor trăda pentru un pumn de galbeni sau pentru alte interese. Presa se va vinde celor care plătesc mai mult. Politicienii pot fi agenți ai unor Puteri străine. Dacă Arghezi și Slavici primesc bani de la germani ca să scrie pentru intrarea României de partea Puterilor Centrale, Take Ionescu nu refuză lirele englezești pentru a influența opinia publică să accepte intrarea în război de partea Antantei.
5. Nu există ocupanți „gentlemani”. Ocupația germano-bulgară a însemnat o lungă perioadă de jaf a avutului național și a averilor private, muncă forțată, luare de ostateci politici, asasinate, arestări arbitrare. Și multă umilință: de exemplu, românii nu aveau voie să circule cu tramvaiul sau cu trăsura.
6. Când nu te jefuiește dușmanul, o face propriul Guvern; România nu a despăgubit populația de la care a rechiziționat bunuri și animale.
7. Când ești în avantaj, păstrează-l până se termină negocierile. Deși i s-a cerut să se retragă din Ungaria, România și-a menținut Armata la Budapesta până după semnarea Tratatului de la Versailles.
8. Poți lupta pentru țară, poți face câte sacrificii ți se cere; nu te aștepta ca patria să-ți fie recunoscătoare. Prostii mor pe front, cei deștepți își împart câștigurile după război.
9. Dacă ai scăpat de gloanțele inamicului, e foarte posibil să fii măcelărit de ai tăi, când ieși în stradă ca să ceri pâine. Abia se făcuse o lună de la încetarea războiului, când, pe 13/26 decembrie 1918, muncitori bucureșteni, unii foști luptători la Mărășești, erau uciși de militarii români, în timp ce participau la o manifestație.
10. Dacă ai o țară nouă, poartă-te cu toți cetățenii la fel, acordă-le drepturi, dă-le oamenilor o șansă ca să trăiască, lasă-i să-și negocieze salarii decente, nu-i împușca atunci când fac grevă. Nu pune biciul pe țărani, nu-i fă sclavi pe muncitori doar pentru ca o mică elită să poată trăi foarte bine. Nici nu știi când se poate întoarce roata și te trezești etichetat „dușman al poporului” și te întrebi ce, oare, ai greșit.
