Aripa morţii e necruţătoare
De câţiva ani, tot mai des ţara noastră se îmbracă în zăbranic negru, plângându-şi fiii de seamă. Ultimul doliu îl înseamnă Regentul Gheorghe Buzdugan. A murit Luni 7 Octombrie, în zorii zilei şi a fost înmormântat la moşia sa din Faraoni, joi 10 Octombrie.
Gheorghe Buzdugan e descendentul unei vechi familii de boeri moldoveni. Se vorbeşte încă prin veacul al XVII-lea despre două ramuri ale acestei familii: una prin judeţul Vaslui, alta din ţinutul Putnei.
Constantin Buzdugan, un străbunic al Regentului, a trăit pe la 1780. El s’a căsătorit cu fata şetrarului Andrieş, Ileana, şi din această unire s’au născut doi fii: Lupu Buzdugan, care n’a avut urmaşi, şi Costache Buzdugan, bunicul defunctului Regent.
Costache Buzdugan, rămânând orfan, a fost crescut de unchiul său, spătarul Vasile Andrieş şi a primit de la acesta o educaţie aleasă. După moartea spătarului Vasile Andrieş, Costache Buzdugan, care rămâne moştenitorul unei averi însemnate, e înălţat la rangul de serdar şi se căsătoreşte cu Catinca, născută Lipan.
Din această căsătorie se nasc trei copii: Tiţia, Vasile, tatăl defunctului şi Petrache. Vasile Buzdugan a avut o situaţie politică importantă în ţinutul Putnei şi s’a căsătorit cu Zoiţa Gorgos, descendenta unei vechi şi bogate familii boereşti din Moldova.
Din unirea lor s’au născut doi băeţi: Dimitrie, fost magistrat şi ministru al Justiţiei şi înaltul Regent Gheorghe Buzdugan. Acesta din urmă şi-a luat licenţa la Bucureşti şi a intrat în magistratură la 14 ianuarie 1892 ca substitut la Tribunalul Neamţ.
La 1 Septembrie 1905 este numit consilier la curtea de apel din Bucureşti şi ajunge apoi, prin destoinicia lui, în 1924 prim – preşedinte al Curţii de Casaţie.
Instituindu – se Regenţa, Gh. Buzdugan este chemat să conducă destinele ţării noastre, pe timpul cât Regele va fi copil.
Viaţa lui Gheorghe Buzdugan a fost o pildă luminoasă de virtute: om drept, om bun om cu mintea întreagă, pierderea lui înseamnă o grea încercare pentru ţară.
Buzdugan moare la vârstă de 62 de ani, în plinătatea facultăţilor sale şi lasă în urma lui o familie îndurerată şi un neam întreg întristat. Fie-i ţărâna uşoară!
Realitatea ilustrată – octombrie 1929
